ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2766/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 20 august 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 187/1372/2007, în baza art. 300 2 și art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. , s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului L.V., respingându-se totodată cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

Instanța, investită cu soluționarea apelului, a reținut că se impune menținerea arestării preventive luate față de inculpat, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea sa iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura infracțiunii pentru care acesta este trimis în judecată în contextul actual al amplificării traficului de persoane, precum și din împrejurările concrete în care au fost comise faptele. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul L.V. solicitând revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu există date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat. Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, iar prin sentința penală nr. 28/ S din 11 martie 2008 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov a fost condamnat la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare, menținându-se, totodată, starea de arest a acestuia. Astfel, cum în mod just a reținut, Curtea de Apel Brașov, temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe și, mai mult, acesta a fost condamnat de instanța de fond.

Față de gravitatea faptelor, de împrejurările și modalitatea în care au fost comise (prin recrutarea și transportarea în Ungaria a mai multor persoane vătămate, dintre care una minoră, pe care Ie-a obligat să se prostitueze, trăgând foloase de pe urma acestora) în mod corect, instanța de apel a apreciat că sunt probe certe, fiind întrunite condițiile art. 148 lit. f și e C. proc. pen., în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat. Aceasta chiar în condițiile existenței prezumției de nevinovăție, până la condamnarea definitivă a inculpatului, luând în considerare modul concret de săvârșire a faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului.

În consecință, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Brașov urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat inculpatul L.V. împotriva încheierii din 20 august 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 187/1372/2007. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2008.