ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2766/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea de ședință din 20 august 2008 pronunțată de Curtea de

Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în

dosarul nr. 187/1372/2007, în baza art. 300

2

și art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

, s-a menținut măsura

arestării preventive a

inculpatului L.V.,

respingându-se totodată cererea formulată

de inculpat de înlocuire a

măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

Instanța, investită cu soluționarea

apelului, a reținut că se impune

menținerea arestării

preventive luate față de inculpat, întrucât temeiurile care au determinat

această măsură nu s-au modificat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să

justifice revocarea sa iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol

pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura infracțiunii pentru care

acesta este trimis în judecată în contextul actual al amplificării traficului

de

persoane, precum și din împrejurările

concrete în care au fost comise

faptele.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul L.V.

solicitând revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu există date că

lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată pe baza

lucrărilor și materialului

din dosarul cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat.

Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și art. 13

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, iar

prin sentința penală nr. 28/ S

din 11 martie 2008 a Tribunalului pentru

minori și familie Brașov a fost condamnat la o pedeapsă principală de 7 ani

închisoare,

menținându-se, totodată, starea

de arest a acestuia.

Astfel, cum în mod just a reținut, Curtea de Apel Brașov, temeiurile

care au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii

arestării preventive a inculpatului nu au încetat

să existe și, mai mult,

acesta a fost condamnat de instanța de fond.

Față de gravitatea faptelor, de împrejurările și modalitatea în care au fost

comise (prin recrutarea și transportarea în Ungaria a mai multor persoane

vătămate, dintre care una minoră, pe care Ie-a obligat să se prostitueze,

trăgând foloase de pe urma acestora) în mod corect, instanța de apel a apreciat

că sunt probe certe, fiind întrunite

condițiile

art. 148 lit. f și e C. proc. pen., în sensul că lăsarea

în libertate a

inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică iar temeiurile care au

determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat. Aceasta chiar în

condițiile existenței prezumției de nevinovăție, până la condamnarea definitivă

a inculpatului, luând în considerare modul concret de săvârșire a faptelor și

circumstanțele personale ale inculpatului.

În consecință, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii

pronunțată de Curtea de Apel Brașov urmează a fi respins, ca

nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul -

inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat inculpatul L.V. împotriva

încheierii din 20 august 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze

cu minori, pronunțată în dosarul nr. 187/1372/2007.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

septembrie 2008.