ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1627/2013

Prin sentința penală nr. 435 din 04 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza dispozițiilor art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b 1 ) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2). C. pen., a dispozițiilor art. 320 1 alin. (1)-(4) și (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.G. la pedeapsa de 13 (treisprezece) ani închisoare si 6 (șase) ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a), b), d) si e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară. în baza dispozițiilor art. 203 C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., a dispozițiilor art. 320 1 alin. (1)-(4) si (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani si 6 (șase) luni închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. b) C. pen. și a dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen. si art. 35 alin. (1), (2) și (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea si anume aceea de 13 (treisprezece) ani închisoare si 6 (șase) ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară. S-au aplicat dispozițiile art. 71 C. pen. raportat la dispozițiile art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. Pedeapsa complementară se va executa în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 66 C. pen. În baza dispozițiilor art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare care se va executa în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 427 C. proc.

pen. În baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S.G. În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii si arestării preventive a acestuia începând cu data de 3 august 2012 lăzi. În fapt s-a reținut, în esență, că în perioada 2003 - februarie 2009, în repetate rânduri, prin constrângere, a întreținut acte sexuale normale, orale si anale cu fiica sa, S.G.G., acte sexuale ce s-au consumat la domiciliul comun al acestora, situat in comuna Boldești Grădiștea, sat Grădiștea județul Prahova. Această situație de fapt a fost reținută pe baza probatoriilor administrate în faza de urmărire penala, respectiv: declarațiile inculpatului S.G.; declarațiile părții vătămate S.G.G., luate in prezenta unui - consilier de la D.G.A.S.P.C.

Prahova, declarațiile martorilor I.R.C.; E.A.S.; raportul medico-legal din 12 iulie 2012 întocmit de către S.M.L. Ploiești cu privire la leziunile traumatice, natura acestora, mecanismul de producere, numărul de îngrijiri medicale privind pe victima minora S.G.G., raport de evaluare psihologica a victimei infracțiunii din 23 iulie 2012 întocmit de către D.G.A.S.P.C. Prahova, privind pe partea vătămata minora S.G., procese verbale de redare înregistrări convorbiri telefonice între partea vătămata si inculpat, Hotărârea nr. 31 din 10 februarie 2009 a Comisiei pentru Protecția Copilului Prahova privind încredințarea minorei S.G.G. asistentului maternal I.R.C., fisa de cazier judiciar a inculpatului, înscrisuri privind comportamentul anterior al inculpatului.

La termenul de judecata din data de 23 octombrie 2012, partea vătămata minoră a fost audiată în prezența asistentului maternal, a unui psiholog și a unui apărător din oficiu numit pentru a apăra interesele acesteia, iar partea vătămata a explicat pe larg modul în care au fost comise faptele penale împotriva sa, precum și faptul că, după consultarea cu apărătorul său, se va constitui parte civilă în cauză. La termenul de judecata din data de 20 noiembrie 2012, înainte de citirea actului de sesizare al instanței prin apărător partea vătămata minora a precizat ca se constituie parte civila în cauza cu suma de 50.000 lei reprezentând daune morale pe care le solicită de la inculpat. După consultarea cu apărătorul ales, inculpatul S.G.

a precizat, înainte de a se citi actul de sesizare al instanței, că solicită aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. privind judecata cauzei pe baza recunoașterii vinovăției, in sensul că acesta recunoaște comiterea faptelor penale pentru care a fost trimis în judecata. Inculpatul a fost ascultat în condițiile art. 320 1 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen., acesta precizând, personal, că recunoaște săvârșirea faptelor, reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, în modalitatea descrisă în rechizitoriul parchetului, își însușește în întregime probatoriile administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și pe baza cărora solicită sa fie judecat, că nu solicită administrarea altor probatorii, cu excepția înscrisurilor în circumstanțierea personală a acestuia.

Instanța a pus în discuția părților admisibilitatea cererii inculpatului de a se judeca potrivit disp. art. 320 1 C. proc. pen. și, constatând că nu există nici un impediment, a admis cererea de judecare potrivit dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., pe baza recunoașterii vinovăției făcute de inculpat și a acordat cuvântul părților în dezbateri. Prin Decizia penală nr. 26 din 05 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ce nefondat, apelul declarat de inculpatul S.G. împotriva Sentinței penale nr. 435 din 04 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 03 august 2012 la zi.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul S.G. a declarat recurs, care nu a fost motivat în scris, la termenul de astăzi apărătorul său din oficiu menționând că acesta și-a schimbat poziția procesuală și nu recunoaște săvârșirea faptei, nefiind săvârșită de el, astfel că se solicită achitarea potrivit art. 10 lit. c) C. proc. pen., sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, în limita dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed. Instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în comiterea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, în raport cu situația de fapt, examinând probele administrate în faza de urmărire penală în limitele prevăzute de dispozițiile art. 320 1 alin. (1) C. proc.

pen., fată de declarația inculpatului dată în fata instanței în condițiile si cu garanțiile procesuale menționate, precum și cu respectarea drepturilor acestuia, care a beneficiat și de asistența juridică a unui apărător ales. În aceste condiții, efectul devolutiv al recursului este limitat la aspectele legate de încadrarea juridică și individualizarea pedepsei aplicate, instanța de ultim control judiciar nemaiputând cenzura situația de fapt, schimbarea poziției juridice a inculpatului neavând nicio semnificația juridică, aceasta neputând reveni asupra manifestării de voință inițiale. Aserțiunea că inculpatul ar fi fost sfătuit prost de apărătorul său ales, este doar o supoziție, nesusținută de nici un argument probator.

Pe de altă parte, verificând, din perspectiva art. 385 pct. 17 C. proc. pen. în ce măsură s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., în sensul admiterii cererii, se constată că materialul probator administrat în cursul urmăririi penale (declarațiile inculpatului S.G., declarațiile părții vătămate S.G.G. luate in prezenta unui consilier de la D.G.A.S.P.C. Prahova, declarațiile martorilor I.R.C., E.A.S., concluziile raportului medico-legal din 12 iulie 2012 întocmit de către S.M.L. Ploiești cu privire la leziunile traumatice, natura acestora, mecanismul de producere, numărul de îngrijiri medicale privind pe victima minora S.G.G., raport de evaluare psihologica a victimei infracțiunii din 23 iulie 2012 întocmit de către D.G.A.S.P.C.

Prahova, privind pe partea vătămata minora S.G., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre partea vătămata si inculpat) era suficient pentru ca instanța să concluzioneze asupra îndeplinirii condițiilor art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen. În raport de considerentele anterioare, constatând că nu se poate reține incidența altor cazuri de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, ca nefondat. În baza art. 385 16 alin. (2) cu referire la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 03 august 2012 la 14 mai 2013. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 26 din 05 februarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 03 august 2012 la 14 mai 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2013.