ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1860/2014

Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 429 din 26 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului B.Ș.R., în baza disp. art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la disp. art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară, iar în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

De asemenea, în baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.Ș.R. la pedeapsa de 1 an închisoare. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1), (2) și (3) C. pen., au fost contopite toate aceste pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară. Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Prin aceeași sentință au fost condamnați și inculpații V.M.C., B.C.E., Ț.E., D.R., B.I., P.I., A.E.A., F.L., B.L., M.V., I.A.I., S.I.C., I.T., M.M., M.F., R.I.C., B.I.R., G.M. și I.M.F. Cu privire la inculpații Ț.E., D.R., B.I., P.I., A.E.A., F.L., B.L., M.V., I.A.I., S.I.C., I.T., M.M., M.F., R.I.C., B.I.R., G.M., I.M.F., în temeiul disp. art. 86 1 alin. (1) și (2) C. pen. și respectiv art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicată fiecăruia, pe durata termenului de încercare stabilit conform art. 86 alin. (1) C. pen. în baza art. 86 3 C. pen.

s-a dispus ca pe durata termenului de încercare fiecare inculpat anterior menționat, să se prezinte la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform programului de supraveghere întocmit de acest serviciu; să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. Conform disp. art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția asupra consecințelor nerespectării disp. art. 86 4 , art. 83 și art. 84 C. pen. De asemenea, prin sentința primei instanțe s-a mai dispus, potrivit disp.

art. 346 alin. (1) rap. la disp. art. 14 -15 C. proc. pen., cu aplicarea disp. art. 998 - 999 și art. 1003 C. civ. obligarea inculpaților la despăgubiri civile către unitățile bancare după cum urmează: Ț.E. în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 1998,75 euro, către parte civilă SC R.F. SA; D.R., în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 18.000 RON, către partea civilă B.R.D.G.S.G.; B.I., în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei 1.460 RON, către partea civilă SC R.I. SA și a sumei de 11.500 RON, către partea civilă B.C.I.T. SA; P.I. în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 14.800 RON către partea civilă B.R.D.G.S.G.; A.E.A., în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 16.000 RON, către partea civilă B.R.D.G.S.G.; F.L.

în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 8000 RON către partea civilă B.C.R. Sucursala Câmpina; B.L., în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 10.000 RON către partea civilă B.R.D.G.S.G.; M.V. în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 13.150,97 RON, către partea civilă F.R. SA Ploiești; I.A.I. în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 8561,96 RON către partea civilă SC T.I.; S.I.C. în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 10.000 RON, către partea civilă B.R.D.G.S.G.; I.T., în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 10.000 RON, către partea civilă R.B. SA; M.M. în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 14.900 RON, către partea civilă B.C.R. - Sucursala Câmpina; M.F., în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 11.000 RON, către parte civilă B.C.R.

- Sucursala Câmpina; R.I.C., în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 5000 euro, către partea civilă B.R.D.G.S.G.; B.I.R., în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 17.000 către partea civilă B.R.D.G.S.G.; G.M., în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 12.000 RON, către partea civilă B.C.R. - Sucursala Câmpina și 7304,29 RON către partea civilă A.B.R. SA; I.M.F., în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 10.000 RON către partea civilă R.B., 10.000 RON către partea civilă B.C.R. Sucursala Județeană Prahova și 13.000 RON către partea civilă B.R.D.G.S.G. SA. Conform disp. art. 118 lit. a) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul V.M.C. suma de 2.430 RON și de la inculpatul B.C.E. suma de 83.940 RON.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desființarea în sensul anulării înscrisurilor folosite de inculpați la încheierea contractelor, precum și contractele de creditare după cum urmează: contract nr. RF37843507510 emis de R.B. SA din 15 iunie 2007 în favoarea inculpatei Ț.E.; contract nr. 3750134/2007, emis de B.R.D.G.S.G. SA, în favoarea inculpatei D.R. contract nr. 291300/2007 emis de SC R.I. SA și contract nr. 72873/2007 emis de B.C.I.T. SA în favoarea inculpatului B.I.; contract nr. 3633002 emis de B.R.D.G.S.G. SA, în favoarea inculpatului P.I.; contract nr. 3638652/2007, emis de B.R.D.G.S.G. SA, în favoarea inculpatei A.E.A.; contractul emis de B.C.R. Sucursala Câmpina în favoarea inculpatului F.L.; contract nr. 3644796/2007, emis de B.R.D.G.S.G.

SA, în favoarea inculpatei B.L.; contractul emis de F.B. SA în favoarea inculpatului M.V.; contract nr. 106989/2006 și 14912C/2006 emis de SC T.I. în favoarea inculpatului I.A.I.; contract nr. 2680322/2006, emis de B.R.D.G.S.G. SA, în favoarea inculpatului S.I.C.; contract nr. RF56141710017/2005 emis de R.B. SA în favoarea inculpatei I.T.; contractul emis de B.C.R. Sucursala Câmpina în favoarea inculpatului M.M.; contractul nr. 2968/2005 emis de B.C.R. Sucursala Câmpina în favoarea inculpatei M.F.; contract nr. 3824797/2007, emis de B.R.D.G.S.G. SA, în favoarea inculpatului R.I.C.; contract nr. 3704621/2007, emis de B.R.D.G.S.G. SA, în favoarea inculpatului B.I.R.; contractul nr. 5235PF emis de B.C.R.

Sucursala Câmpina și nr. 136705/2006 emis de A.B. România în favoarea inculpatului G.M.; contract nr. RF06442609213/2005 emis de R.B. SA contract nr. 5068PF/2005 emis de B.C.R. Sucursala Județeană Prahova și contract nr. 1875427/2005 emis de B.R.D.G.S.G. SA, în favoarea inculpatului I.M.F. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpații s-au constituit într-un grup care a avut ca obiect inducerea în eroare a mai multor societăți bancare și de credit, acționând în baza unui plan bine pus la punct. Alături de acest grup s-a precizat că s-au aflat și alte persoane care erau beneficiare ale creditelor obținute în acest mod.

În cadrul grupului unii din membrii aveau rolul de a recruta persoane care doreau să obțină credite, alții completau documentele false care apoi erau ștampilate cu ștampile cu denumirea firmelor la care apăreau că lucrează, alții îndeplineau rolul de secretariat, răspunzând la apelurile telefonice de la bănci, "confirmând" faptul că persoana despre care se solicita relații lucrează în cadrul societății, grupul desfășurându-și activitatea în mai multe imobile de-a lungul perioadei în care și-au desfășurat activitatea infracțională. Astfel, s-a reținut de către prima instanță că inculpatul B.Ș.R. începând cu luna octombrie 2005, a constituit un grup, din care făceau parte D.I.B., B.C.E., V.M.C., Ș.F., R.M.M.F., B.A., P.I., desfășurând împreună cu aceștia activități de falsificare de documente, de racolare de persoane, în vederea obținerii de credite, valoarea prejudiciului reținută prin complicitate la infracțiunea de înșelăciune fiind de 266.323 RON.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut următoarele: Inculpatul V.M.C. începând cu luna octombrie 2005 a aderat la grupul condus de către inc. B.Ș.R., desfășurând activități de racolare a persoanelor care doreau să obțină credite, de găsire a cumpărătorilor pentru bunurile cumpărate în rate, racolând pentru a obține credite în mod fraudulos, pe R.O., M.C., valoarea prejudiciului, prin complicitate la infracțiunea de înșelăciune fiind de 2430 RON. Inculpatul B.C.E. începând cu luna august 2006 a aderat la grupul condus de către inculpatul B.Ș.R., desfășurând activități de racolare a persoanelor care doreau să obțină credite, de vânzare a bunurilor cumpărate în rate, racolând pe B.R., R.(T.)E.M., S.M., valoarea prejudiciului reținută în sarcina învinuitului, prin complicitate la infracțiunea de înșelăciune fiind de 83940 RON.

Inculpata Ț.E. la data de 15 iunie 2007, pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către inculpatul B.Ș.R. și făptuitorul B.A., din care rezulta că este angajată în funcția de zugrav - vopsitor, la SC "N.C." SRL Ploiești, a obținut un credit în valoare de 1998,75 euro RON de la R.B. SA, conform contractului de credit nr. RP 37843507510. Inculpata D.R., pe baza documentelor emise de către inculpatul B.Ș.R. și făptuitorul B.A. și cu complicitatea inculpatului P.I., acesta din urmă fiind cel care a racolat-o în vederea obținerii de credite în mod fraudulos și din care rezulta că este angajată la SC "E." SRL Ploiești, în funcția de tehnician construcții, fapt neadevărat, a contractat un credit în valoare de 18.000 RON de la B.R.D.G.S.G., la data de 20 septembrie 2007, conform contractului de credit nr. 3750134/2007.

Inculpatul B.I., pe baza documentelor false înmânate de către inculpatul B.Ș.R., din care rezulta că este angajat în funcția de șofer la SC "D.I." SRL Ploiești, fapt neadevărat, la data de 29 ianuarie 2007 a obținut un credit, conform contractului de credit nr. 291300/2007 în valoare de 1.460 RON, de la S.C.R.I. SA, iar la data de 30 ianuarie 2007 alt credit în valoare de 1 1.500 RON, de la B.C.I.T. SA, conform contractului de credit nr. 72873/2007. Inculpatul P.I., pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către B.Ș.R., din care rezulta că este angajat în funcția de tehnician la SC "E." SRL, Ploiești, fapt neadevărat, a obținut un credit de la B.R.D.G.S.G., conform contractului de credit nr. 3633002, în valoare de 14.800 RON.

Inculpata A.E.A., pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către B.Ș.R., din care rezulta că este angajată în funcția de magazioner la SC "I.P." SRL Ploiești, fapt neadevărat, a obținut un credit în valoare de 16.000 RON de la B.R.D.G.S.G., conform contractului de credit nr. 3638652/2007. Inculpatul F.L., pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către B.Ș.R., din care rezulta că este angajat la SC Z. SRL Ploiești, fapt neadevărat, a obținut un credit în valoare de 8.000 RON de la B.C.R. - Sucursala Câmpina. Inculpata B.L., pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către inculpatul B.Ș.R. și P.I., din care rezulta că este angajată în funcția de agent vânzări la SC "I.P." SRL Ploiești, fapt neadevărat, a obținut un credit în valoare de 10.000 RON de la B.R.D.G.S.G., conform contractului de credit nr. 3644796/2007.

Inculpatul M.V., la data de 11 ianuarie 2007, pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către B.Ș.R., din care rezulta că este angajat în funcția de maistru la SC "C.C." SRL București, fapt neadevărat, a obținut de la F.B. (România) SA Ploiești, un credit în valoare de 13.150,97 RON. Inculpatul I.A.I., pe baza unor documente false, ce i-au fost înmânate de către inculpatul B.Ș.R., din care rezulta că este angajat ca zidar la SC "B." SRL București, fapt neadevărat, a obținut două credite, conform contractelor de credit nr. 106989/2006, în valoare de 5053,93 RON și nr. 14912 C/2006, debit 3508,03 RON. Inculpatul S.I.C., la data de 17 august 2006, pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către B.Ș.R., din care rezulta că este angajat în funcția de agent pază la SC "F." SRL București, fapt neadevărat, a obținut de la B.R.D.G.S.G., conform contractului de credit nr. 2680322/2006, un credit în valoare de 10.000 RON.

Inculpata I.T., la data de 07 decembrie 2005 pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către inculpatul B.Ș.R., din care rezulta că este angajata firmei SC "F.Z." SRL, fapt neadevărat, a obținut un credit în valoare de 10.000 RON de la R.B. SA, conform contractului de credit nr. RF 56141710017/2005. Inculpatul M.M., la data de 01 iunie 2006 pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către inculpatul B.Ș.R., din care rezulta că este angajat la SC "D." SRL Băicoi, fapt neadevărat, a obținut, un credit în valoare de 14.900 RON de la B.C.R. - Sucursala Câmpina. Inculpata M.F., la data de 23 decembrie 2005 pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către inculpatul B.Ș.R., din care rezulta că este angajată la SC "D." SRL Băicoi, fapt neadevărat, obține un credit în valoare de 11.000 RON de la B.C.R.

- Sucursala Câmpina, conform contractului de credit nr. 2968/2005. Inculpatul R.I.C., a primit de la inculpatul B.Ș.R., documente false, din care rezulta că este angajat la SC "I.P." SRL Ploiești, fapt neadevărat, la data de 19 octombrie 2007 obținând un credit în valoare de 5.000 euro de la B.R.D.G.S.G., conform contractului nr. 3824797/2007. Inculpatul B.I.R. în cursul lunii august 2007 a primit documente de la B.Ș.R., din care rezulta că este angajat la SC "E." SRL Ploiești, fapt neadevărat, obținând un credit în valoare de 17.000 RON de la B.R.D.G.S.G., conform contractului nr. 3704621/2007. Inculpatul G.M., pe baza documentelor false, ce i-au fost înmânate de către inculpatul B.Ș.R. și Ș.F.

din care rezulta că este angajat la SC "Z." SRL Ploiești, fapt neadevărat, obține un credit în valoare de 12.000 RON de la B.C.R. - Sucursala Județeană Câmpina, conform contractului nr. 5235PF, iar la data de 09 ianuarie 2006, de la A.B.R. SA, obține un credit în cuantum de 7304,29 RON, conform contractului de credit nr. 136705/2006. Inculpatul I.M.F., în baza aceleași rezoluții infracționale, în perioada octombrie - noiembrie 2005, pe baza unor documente false, ce i-au fost înmânate de către B.Ș.R., din care rezulta că este angajat la SC "F.Z." SRL Ploiești, fapt neadevărat, obține un credit în valoare de 10.000 RON de la R.B. la data de 02 noiembrie 2005, conform contractului nr. RF 06442609213/2005, la data de 02 noiembrie 2005 obține, de asemenea, un credit în cuantum de 10.000 RON, tot pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către B.Ș.R., de la B.C.R.

- Sucursala Județeană Prahova, conform contractului de credit nr. 5068 PF/2005 iar la data de 11 octombrie 2005, tot pe baza unor documentelor false, ce i-au fost înmânate de către același inculpat, a obținut un credit în valoare de 13.000 RON de la B.R.D.G.S.G. SA contractului de credit nr. 1875427/2005. La individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpat, instanța de fond a făcut referire la antecedentele lor penale, așa cum este cazul inculpaților B.Ș.R., V.M.C. și B.C.E., la participația fiecăruia la comiterea infracțiunilor pentru care au fost cercetați, la circumstanțele personale cât și la cuantumul prejudiciilor create. Având în vedere aceste criterii inculpaților B.Ș.R., V.M.C.

și B.C.E. li s-au aplicat pedepse cu închisoarea, dispunându-se ca rezultanta să fie executată în regim privativ de libertate iar pedepsele cu închisoarea aplicate celorlalți inculpați au fost suspendate sub supraveghere, considerându-se că astfel vor fi îndeplinite scopurile pedepsei așa cum prevede art. 52 C. pen. În ceea ce privește pedepsele accesorii și cele complementare, au fost individualizate în raport cu gradul de pericol social al faptelor comise, ținându-se seama și de principiul proporționalității precum și de practica judiciară a Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (cauza Hirst contra Marii Britanii). Referitor la acțiunile civile formulate în cauză de către societățile de credit, instanța de fond a constatat mai întâi că faptele penale ale inculpaților B.Ș.R., D.I.B., B.C.E., V.M.C., Ș.F.

și R.M.M.F. care au săvârșit infracțiunile de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap la disp. art 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cât și infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap la art. 323 C. pen. au contribuit la realizarea întregului prejudiciu astfel încât s-a apreciat că aceștia trebuie să răspundă în solidar pentru recuperarea acestuia alături de toți ceilalți inculpați deoarece i-au ajutat prin crearea și confecționarea de documente false pentru a obține creditele bancare de către fiecare în parte. Împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul B.Ș.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea acestei căi de atac, procurorul a precizat că sentința este nelegală, în primul rând pentru că nu au fost anulate toate înscrisurile false folosite de către inculpați la comiterea infracțiunilor ci numai o parte dintre acestea. În al doilea rând, s-a precizat că inculpatului B.Ș.R. i-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de dispozițiile legale. Pentru a motiva această ultimă critică procurorul a precizat că infracțiunile comise de către inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, făcând trimitere la limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, îndeosebi pentru infracțiunea de înșelăciune dar și pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul B.Ș.R. în motivarea apelului declarat a solicitat să se ia act că a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea reținută în rechizitoriu conform prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. și solicită ca pedeapsa să fie dozată într-un cuantum corespunzător acestei atitudini procesuale și totodată să se țină cont că achitat o parte a prejudiciului situație care poate fi considerați o circumstanță atenuantă în temeiul art. 74 C. pen. Prin Decizia penală nr. 195 din data de 10 octombrie 2013 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis ambele apeluri, a desființat în parte sentința apelată și pronunțând o nouă hotărâre cu privire la inculpatul B.Ș.R.

a dispus în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la disp. art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. condamnarea acestuia la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., la condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară, iar în baza art. 291 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare. Prin aceeași decizie s-a dispus în conformitate cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1), (2) și (3) C. pen. contopirea tuturor acestor pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară. Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: Referitor la aspectele de nelegalitate invocate de către procuror, Curtea de Apel Ploiești a apreciat la acel moment procesual că nu este necesar a se pronunța cu privire la anularea înscrisurilor folosite de către inculpați la comiterea infracțiunii, deoarece asupra acestui motiv s-a dispus prin Decizia penală nr. 131 din 28 iunie 2013, prin care această instanță a soluționat apelul declarat de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva Sentinței penale nr. 429 din 26 noiembrie 2012 a Tribunalului Prahova. Din probele administrate în cauză, cât și din declarația dată de către apelantul-inculpat B.Ș.R.

în fața instanței de apel prin care a arătat că este de acord cu aceste probe administrate în faza de urmărire penală și își însușește situația de fapt reținută în rechizitoriu, instanța de apel a considerat că situația de fapt a fost justificat reținută și corect încadrată în drept. În ceea ce privește pedepsele aplicate acestui inculpat, instanța de apel a constatat din actele și lucrările dosarului că inculpatul B.Ș.R. a fost judecat în lipsă de către Tribunalul Prahova, iar prima declarație a dat-o în fața instanței de apel, când a recunoscut situația de fapt reținută în rechizitoriu și și-a însușit probele administrate în faza de urmărire penală. În această situație, inculpatului îi sunt aplicabile prevederile alin. (7) ale art. 320 1 C. proc.

pen., care impun reducerea cu 1/3 a infracțiunilor reținute în sarcina sa. Astfel, pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., limitele de pedeapsă se vor încadra între 2 și 10 ani, iar pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. limitele vor fi între 6 ani și 8 luni și 13 ani și 4 luni, în timp ce pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. limitele vor fi între 2 luni și 1 an și 4 luni închisoare. Având în vedere acest context critica procurorului privind aplicarea unei pedepse inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost apreciată de către Curtea de Apel Ploiești ca rămasă fără obiect. Astfel, raportat la cele reținute, respectiv limitele de pedeapsă ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, la situația de fapt, la participația inculpatului în cadrul asocierii infracționale care a fost una destul de importantă, precum și la faptul că anterior a mai fost condamnat chiar și pentru infracțiuni de același gen, respectiv înșelăciune, instanța de prim control judiciar a considerat că se impune dozarea pedepselor într-un cuantum corespunzător acestor criterii, admițând apelurile, desființând sentința atacată în latură penală și pronunțând o nouă hotărâre numai cu privire la inculpatul B.Ș.R..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.Ș.R. la data de 24 octombrie 2013. Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 29 octombrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție fiind investită cu judecarea recursului înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală. În acest context, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor tranzitorii din legea de punere în aplicare a C. proc. pen., respectiv dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursul ce face obiectul prezentei cauze se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, fiind declarat împotriva unei hotărâri care a fost supusă apelului potrivit legii vechi, așa încât rămâne în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție observă că decizia recurată a fost pronunțată la 10 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, iar recursul a fost declarat de inculpat la data de 24 octombrie 2013, situație în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. anterior. Așadar, obiectul judecății în recurs este limitat doar la cazurile expres prevăzute de lege, așa încât instanța de recurs poate analiza cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen.

Din examinarea cazurilor de casare expres prevăzute de textul de lege anterior menționat, rezultă că prin limitarea obiectului judecății în recurs legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege. De altfel, reexaminarea integrală a cauzei de către instanța de apel, în condiții similare cu cea desfășurată de instanța de fond, conduce în mod firesc la concluzia că devoluțiunea în fața instanței de recurs trebuie limitată numai la anumite aspecte prevăzute de lege. Așadar, recursul nu provoacă un control integral din partea instanței de recurs, fiind exclusă rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în coordonatele în care stabilirea adevărului a avut loc în primele două grade de jurisdicție.

Ca atare, din perspectiva finalității avute în vedere, recursul nu are drept scop soluționarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, stabilirea vinovăției și reindividualizarea pedepsei aplicate, ci doar sancționarea sentințelor ori deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală. În consecință, Înalta Curte notează că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiuni ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina și netemeinicia deciziei atacate. În afara acestei restrângeri a efectului devolutiv al recursului, există și o limitare, prevăzută de art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen. anterior, potrivit căreia instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., dacă motivul de recurs, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu excepția cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu. Analizând recursul formulat conform dispozițiilor art. 385 9 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul nu a depus motive de recurs. Cu prilejul dezbaterilor a solicitat, prin apărător, aplicarea unei pedepse mai mici având în vedere că a recunoscut fapta, conform art. 320 1 C. proc. pen. anterior. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de noul C. pen., apreciindu-se că din acest punct de vedere, se impune aplicarea unei pedepse mai mici. Înalta Curte constată că, susținerea inculpatului, prin apărător, vizând aplicarea unei pedepse mai mici nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, dar nici sub incidența pct. 14 al aceluiași articol (care ar fi putut fi analizat din oficiu), câtă vreme, este evident că, în realizarea aceluiași scop de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 9 C. proc.

pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se așadar un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât temeinicia deciziei atacate - sub aspectul individualizării pedepsei - nu mai poate fi examinată în recurs. Examinând incidența legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că în timpul judecării cauzei în calea de atac exercitată de inculpat, a intrat în vigoare noul C. pen., care a adus schimbări, printre altele și în ceea ce privește limitele speciale ale pedepsei închisorii pentru infracțiunile de înșelăciune și de constituire a unui grup infracțional organizat.

Modificările ivite în cursul judecării cauzei în recurs, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, Codul penal anterior și Codul penal în vigoare, impun soluționarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situație tranzitorie. Cu toate acestea, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Excepția înscrisă în art. 15 alin. (2) din Constituție impune ca într-o situație tranzitorie cum este cea din prezenta cauză, să se facă aplicarea dispoziției constituționale. Expresie a acestui principiu constituțional este dispoziția din art. 5 alin. (1) C. pen.

potrivit căreia, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Principiul constituțional, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea devenită nelegală să fie casată, impune aplicarea retroactivă a legii noi mai favorabile și restabilirea legalității sub acest aspect. Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională, sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 C. pen. din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009), a pronunțat Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii penale mai favorabile și alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispozițiilor penale din legi succesive care își găsesc aplicarea în speță, utilizând așadar criteriul aprecierii în concrete Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condițiilor de incriminare, se constată că infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și de uz de fals în modalitățile concrete în care au fost comise de inculpat, continuă să fie incriminate în noul C. pen., având, așadar, corespondent în noua reglementare. În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, în cele două reglementări succesive, există unele deosebiri, astfel: Potrivit alin. (1) al art. 215 C. pen.

anterior, "inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani." Alin. (2) stipulează că "înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani iar dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni." Alin. (3) prevede o variantă specială a modalității tip și anume "inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate." Potrivit alin. (5) înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

În noul C. pen., în prezent în vigoare, infracțiunea de înșelăciune este incriminată în art. 244, după cum urmează: "(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. (2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală." În primul rând se impune observația că legea nouă prevede posibilitatea împăcării părților, ca și cauză de înlăturare a răspunderii penale însă, în cauză, nu poate opera acest motiv de încetare a procesului penal dat fiind faptul că nu a existat o astfel de manifestare de voință din partea inculpatului și a părții civile. Totodată, se observă că înșelăciunea săvârșită în condițiile încheierii unui contract sau al executării acestuia precum și varianta agravată prevăzută în art. 215 alin. (5) C. pen. anterior nu au mai fost menținute prin noua reglementare, însă acesta nu conduce la concluzia dezincriminării faptei, care potrivit noului C. pen. se încadrează în art. 244 alin. (1) și (2). Astfel, fapta prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 alin. (1) din C. pen.

anterior era pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani. Recurentului inculpat, în condițiile reținerii stării de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen. anterior, i s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare, având în vedere că limitele de pedeapsă se situau între 2 ani și 10 ani închisoare, ca efect al aplicării art. 320 1 C. proc. pen. Fapta prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. era pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 ani închisoare. În condițiile reținerii comiterii faptei în formă continuată și în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. anterior, recurentului inculpat i s-a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare, având în vedere că limitele de pedeapsă se situau între 6 ani și 8 luni și 13 ani și 4 luni închisoare, ca urmare a aplicării art. 320 1 C. proc.

pen. Referitor la infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior se constată că în noul C. pen. fapta continuă să fie incriminată în art. 323, fără a exista modificări sub aspectul limitelor de pedeapsă. Instanța de fond a aplicat pentru comiterea acestei infracțiuni o pedeapsă de 1 an închisoare, având în vedere că limitele de pedeapsă se situau între 2 luni și 1 an și 4 luni închisoare, ca urmare a aplicării art. 320 1 C. proc. pen. Constatând că infracțiunile anterior menționate au fost săvârșite în concurs real, instanța de fond a aplicat recurentului inculpat pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. În prezent, fapta de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni este incriminată în prezent în art. 367 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, limitele în situația reținerii art. 396 alin. (10) C. proc.

pen. fiind între 8 luni și 3 ani și 4 luni. Constatând că sunt îndeplinite condițiile reținerii recidivei postexecutorii, tratamentul sancționator prev. de art. 43 alin. (5) C. pen. impune majorarea limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate, noile limite fiind între 1 an și 2 luni și 5 ani închisoare. Respectând principiul proporționalității s-ar impune aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare. Totodată, fapta de înșelăciune este incriminată în prezent în art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., fiind pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani, limitele în situația reținerii art. 396 alin. (10) C. proc. pen. fiind între 8 luni și 3 ani și 4 luni. Constatând că sunt îndeplinite condițiile reținerii recidivei postexecutorii, tratamentul sancționator prev. de art. 43 alin. (5) C. pen.

impune majorarea limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate, noile limite fiind între 1 an și 2 luni și 5 ani închisoare. Potrivit legii vechi, faptele de înșelăciune săvârșite de recurentul inculpat constituiau o unitate legală de infracțiune, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, potrivit cărora infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. Potrivit legii noi, respectiv dispozițiilor art. 35 C. pen.

în vigoare, a fost introdusă o condiție specială de calificare a infracțiunii continuate referitoare la subiectul pasiv, în sensul că infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni. În cauză, condiția unicității subiectului pasiv nu este îndeplinită în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, faptă care este compusă din 8 acte materiale fiecare având un subiect pasiv diferit astfel încât corespunde unei pluralități de infracțiuni, respectiv opt infracțiuni de înșelăciune și impun aplicarea a opt pedepse de câte 1 an și 6 luni cu respectarea principiului proporționalității.

Având în vedere că în raport cu condițiile de existență stabilite de reglementarea nouă, pluralitatea de acțiuni în dauna unor subiecți pasivi distincți nu mai poate fi calificată ca infracțiune continuată, pentru determinarea legii mai favorabile aplicabile ansamblului de acțiuni se va compara tratamentul sancționator prevăzut de Codul penal anterior pentru infracțiunea continuată cu tratamentul sancționator prevăzut de Codul penal în vigoare pentru concursul de infracțiuni. Pentru infracțiunea de uz de fals, constatând că sunt îndeplinite condițiile reținerii recidivei postexecutorii, tratamentul sancționator prev. de art. 43 alin. (5) C. pen. impune majorarea limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate, noile limite fiind între 3 luni și 2 ani închisoare.

Pentru considerentele anterior menționate în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, condiția unicității subiectului pasiv nu este îndeplinită, fapta fiind compusă din 8 acte materiale, fiecare având un subiect pasiv diferit astfel încât corespunde unei pluralități de infracțiuni, respectiv opt infracțiuni de uz de fals și impun aplicarea a opt pedepse de câte 1 an și 6 luni cu respectarea principiului proporționalității. Regimul sancționator al concursului de infracțiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., este mai sever decât tratamentul sancționator al infracțiunii continuate C. pen. anterior, întrucât în cauză, la pedeapsa cea mai grea s-ar impune, în mod obligatoriu, adăugarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în mod evident ar îngreuna situația inculpatului.

Astfel, prin aplicarea acestor reguli s-ar ajunge la o pedeapsă de 10 ani și 3 luni închisoare obținută prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, a unui spor de 8 ani și 3 luni reprezentând o treime din suma celorlalte 16 pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare. Pedeapsa calculată potrivit dispozițiilor din legea nouă este mai severă decât cea care a fost aplicată recurentului inculpat pe baza legii vechi. Toate aceste aspecte relevă așadar, în considerarea celor expuse anterior, că legea penală veche este legea mai favorabilă inculpatului, neimpunându-se admiterea recursului pe acest aspect. Față de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.Ș.R. împotriva Deciziei penale nr. 195 din 10 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.Ș.R. împotriva Deciziei penale nr. 195 din 10 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2014. Procesat de GGC - GV