ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1860/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1860/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față,

În

baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința

penală nr. 429 din 26 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a

dispus, printre altele, condamnarea inculpatului B.Ș.R., în baza disp. art. 8

din Legea nr. 39/2003 rap. la disp. art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu

aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară, iar în baza art. 26

C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

De

asemenea, în baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37

lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.Ș.R. la pedeapsa de 1 an

închisoare.

Conform

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1), (2) și (3) C. pen., au

fost contopite toate aceste pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului

de a alege, ca pedeapsă complementară.

Potrivit

art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii

exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege.

Prin

aceeași sentință au fost condamnați și inculpații V.M.C., B.C.E., Ț.E., D.R.,

B.I., P.I., A.E.A., F.L., B.L., M.V., I.A.I., S.I.C., I.T., M.M., M.F., R.I.C.,

B.I.R., G.M. și I.M.F.

Cu

privire la inculpații Ț.E., D.R., B.I., P.I., A.E.A., F.L., B.L., M.V., I.A.I.,

S.I.C., I.T., M.M., M.F., R.I.C., B.I.R., G.M., I.M.F., în temeiul disp. art.

86

1

alin. (1) și (2) C. pen. și respectiv art. 71 alin. (5) C. pen.

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante

aplicată fiecăruia, pe durata termenului de încercare stabilit conform art. 86

alin. (1) C. pen. în baza art. 86

3

C. pen. s-a dispus ca pe durata

termenului de încercare fiecare inculpat anterior menționat, să se prezinte la

Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform programului de

supraveghere întocmit de acest serviciu; să anunțe, în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele sale de existență. Conform disp. art. 359 C. proc. pen. s-a atras

atenția asupra consecințelor nerespectării disp. art. 86

4

, art. 83

și art. 84 C. pen.

De

asemenea, prin sentința primei instanțe s-a mai dispus, potrivit disp. art. 346

alin. (1) rap. la disp. art. 14 -15 C. proc. pen., cu aplicarea disp. art. 998

- 999 și art. 1003 C. civ. obligarea inculpaților la despăgubiri civile către

unitățile bancare după cum urmează: Ț.E. în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de

1998,75 euro, către parte civilă SC R.F. SA; D.R., în solidar cu B.Ș.R. la

plata sumei de 18.000 RON, către partea civilă B.R.D.G.S.G.; B.I., în solidar

cu B.Ș.R. la plata sumei 1.460 RON, către partea civilă SC R.I. SA și a sumei

de 11.500 RON, către partea civilă B.C.I.T. SA; P.I. în solidar cu B.Ș.R. la

plata sumei de 14.800 RON către partea civilă B.R.D.G.S.G.; A.E.A., în solidar

cu B.Ș.R. la plata sumei de 16.000 RON, către partea civilă B.R.D.G.S.G.; F.L.

în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 8000 RON către partea civilă B.C.R.

Sucursala Câmpina; B.L., în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 10.000 RON

către partea civilă B.R.D.G.S.G.; M.V. în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de

13.150,97 RON, către partea civilă F.R. SA Ploiești; I.A.I. în solidar cu

B.Ș.R. la plata sumei de 8561,96 RON către partea civilă SC T.I.; S.I.C. în

solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 10.000 RON, către partea civilă

B.R.D.G.S.G.; I.T., în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 10.000 RON, către

partea civilă R.B. SA; M.M. în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 14.900 RON,

către partea civilă B.C.R. - Sucursala Câmpina; M.F., în solidar cu B.Ș.R. la

plata sumei de 11.000 RON, către parte civilă B.C.R. - Sucursala Câmpina;

R.I.C., în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 5000 euro, către partea civilă

B.R.D.G.S.G.; B.I.R., în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 17.000 către

partea civilă B.R.D.G.S.G.; G.M., în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 12.000

RON, către partea civilă B.C.R. - Sucursala Câmpina și 7304,29 RON către partea

civilă A.B.R. SA; I.M.F., în solidar cu B.Ș.R. la plata sumei de 10.000 RON

către partea civilă R.B., 10.000 RON către partea civilă B.C.R. Sucursala

Județeană Prahova și 13.000 RON către partea civilă B.R.D.G.S.G. SA.

Conform

disp. art. 118 lit. a) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul V.M.C.

suma de 2.430 RON și de la inculpatul B.C.E. suma de 83.940 RON.

În

baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desființarea în sensul anulării

înscrisurilor folosite de inculpați la încheierea contractelor, precum și

contractele de creditare după cum urmează: contract nr. RF37843507510 emis de

R.B. SA din 15 iunie 2007 în favoarea inculpatei Ț.E.; contract nr.

3750134/2007, emis de B.R.D.G.S.G. SA, în favoarea inculpatei D.R. contract nr.

291300/2007 emis de SC R.I. SA și contract nr. 72873/2007 emis de B.C.I.T. SA

în favoarea inculpatului B.I.; contract nr. 3633002 emis de B.R.D.G.S.G. SA, în

favoarea inculpatului P.I.; contract nr. 3638652/2007, emis de B.R.D.G.S.G. SA,

în favoarea inculpatei A.E.A.; contractul emis de B.C.R. Sucursala Câmpina în

favoarea inculpatului F.L.; contract nr. 3644796/2007, emis de B.R.D.G.S.G. SA,

în favoarea inculpatei B.L.; contractul emis de F.B. SA în favoarea

inculpatului M.V.; contract nr. 106989/2006 și 14912C/2006 emis de SC T.I. în

favoarea inculpatului I.A.I.; contract nr. 2680322/2006, emis de B.R.D.G.S.G.

SA, în favoarea inculpatului S.I.C.; contract nr. RF56141710017/2005 emis de

R.B. SA în favoarea inculpatei I.T.; contractul emis de B.C.R. Sucursala

Câmpina în favoarea inculpatului M.M.; contractul nr. 2968/2005 emis de B.C.R.

Sucursala Câmpina în favoarea inculpatei M.F.; contract nr. 3824797/2007, emis

de B.R.D.G.S.G. SA, în favoarea inculpatului R.I.C.; contract nr. 3704621/2007,

emis de B.R.D.G.S.G. SA, în favoarea inculpatului B.I.R.; contractul nr. 5235PF

emis de B.C.R. Sucursala Câmpina și nr. 136705/2006 emis de A.B. România în

favoarea inculpatului G.M.; contract nr. RF06442609213/2005 emis de R.B. SA

contract nr. 5068PF/2005 emis de B.C.R. Sucursala Județeană Prahova și contract

nr. 1875427/2005 emis de B.R.D.G.S.G. SA, în favoarea inculpatului I.M.F.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpații s-au

constituit într-un grup care a avut ca obiect inducerea în eroare a mai multor

societăți bancare și de credit, acționând în baza unui plan bine pus la punct.

Alături de acest grup s-a precizat că s-au aflat și alte persoane care erau

beneficiare ale creditelor obținute în acest mod.

În

cadrul grupului unii din membrii aveau rolul de a recruta persoane care doreau

să obțină credite, alții completau documentele false care apoi erau ștampilate

cu ștampile cu denumirea firmelor la care apăreau că lucrează, alții

îndeplineau rolul de secretariat, răspunzând la apelurile telefonice de la

bănci, "confirmând" faptul că persoana despre care se solicita

relații lucrează în cadrul societății, grupul desfășurându-și activitatea în

mai multe imobile de-a lungul perioadei în care și-au desfășurat activitatea

infracțională.

Astfel,

s-a reținut de către prima instanță că inculpatul B.Ș.R. începând cu luna

octombrie 2005, a constituit un grup, din care făceau parte D.I.B., B.C.E.,

V.M.C., Ș.F., R.M.M.F., B.A., P.I., desfășurând împreună cu aceștia activități

de falsificare de documente, de racolare de persoane, în vederea obținerii de

credite, valoarea prejudiciului reținută prin complicitate la infracțiunea de

înșelăciune fiind de 266.323 RON.

De

asemenea, instanța de fond a mai reținut următoarele:

Inculpatul

V.M.C. începând cu luna octombrie 2005 a aderat la grupul condus de către inc.

B.Ș.R., desfășurând activități de racolare a persoanelor care doreau să obțină

credite, de găsire a cumpărătorilor pentru bunurile cumpărate în rate, racolând

pentru a obține credite în mod fraudulos, pe R.O., M.C., valoarea

prejudiciului, prin complicitate la infracțiunea de înșelăciune fiind de 2430

RON.

Inculpatul

B.C.E. începând cu luna august 2006 a aderat la grupul condus de către

inculpatul B.Ș.R., desfășurând activități de racolare a persoanelor care doreau

să obțină credite, de vânzare a bunurilor cumpărate în rate, racolând pe B.R.,

R.(T.)E.M., S.M., valoarea prejudiciului reținută în sarcina învinuitului, prin

complicitate la infracțiunea de înșelăciune fiind de 83940 RON.

Inculpata

Ț.E. la data de 15 iunie 2007, pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate

de către inculpatul B.Ș.R. și făptuitorul B.A., din care rezulta că este

angajată în funcția de zugrav - vopsitor, la SC "N.C." SRL Ploiești,

a obținut un credit în valoare de 1998,75 euro RON de la R.B. SA, conform

contractului de credit nr. RP 37843507510.

Inculpata

D.R., pe baza documentelor emise de către inculpatul B.Ș.R. și făptuitorul B.A.

și cu complicitatea inculpatului P.I., acesta din urmă fiind cel care a

racolat-o în vederea obținerii de credite în mod fraudulos și din care rezulta

că este angajată la SC "E." SRL Ploiești, în funcția de tehnician

construcții, fapt neadevărat, a contractat un credit în valoare de 18.000 RON

de la B.R.D.G.S.G., la data de 20 septembrie 2007, conform contractului de

credit nr. 3750134/2007.

Inculpatul

B.I., pe baza documentelor false înmânate de către inculpatul B.Ș.R., din care

rezulta că este angajat în funcția de șofer la SC "D.I." SRL

Ploiești, fapt neadevărat, la data de 29 ianuarie 2007 a obținut un credit,

conform contractului de credit nr. 291300/2007 în valoare de 1.460 RON, de la

S.C.R.I. SA, iar la data de 30 ianuarie 2007 alt credit în valoare de 1 1.500

RON, de la B.C.I.T. SA, conform contractului de credit nr. 72873/2007.

Inculpatul

P.I., pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către B.Ș.R., din

care rezulta că este angajat în funcția de tehnician la SC "E." SRL,

Ploiești, fapt neadevărat, a obținut un credit de la B.R.D.G.S.G., conform

contractului de credit nr. 3633002, în valoare de 14.800 RON.

Inculpata

A.E.A., pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către B.Ș.R., din

care rezulta că este angajată în funcția de magazioner la SC "I.P."

SRL Ploiești, fapt neadevărat, a obținut un credit în valoare de 16.000 RON de

la B.R.D.G.S.G., conform contractului de credit nr. 3638652/2007.

Inculpatul

F.L., pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către B.Ș.R., din

care rezulta că este angajat la SC Z. SRL Ploiești, fapt neadevărat, a obținut

un credit în valoare de 8.000 RON de la B.C.R. - Sucursala Câmpina.

Inculpata

B.L., pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către inculpatul

B.Ș.R. și P.I., din care rezulta că este angajată în funcția de agent vânzări

la SC "I.P." SRL Ploiești, fapt neadevărat, a obținut un credit în

valoare de 10.000 RON de la B.R.D.G.S.G., conform contractului de credit nr.

3644796/2007.

Inculpatul

M.V., la data de 11 ianuarie 2007, pe baza documentelor false ce i-au fost

înmânate de către B.Ș.R., din care rezulta că este angajat în funcția de

maistru la SC "C.C." SRL București, fapt neadevărat, a obținut de la

F.B. (România) SA Ploiești, un credit în valoare de 13.150,97 RON.

Inculpatul

I.A.I., pe baza unor documente false, ce i-au fost înmânate de către inculpatul

B.Ș.R., din care rezulta că este angajat ca zidar la SC "B." SRL

București, fapt neadevărat, a obținut două credite, conform contractelor de

credit nr. 106989/2006, în valoare de 5053,93 RON și nr. 14912 C/2006, debit

3508,03 RON.

Inculpatul

S.I.C., la data de 17 august 2006, pe baza documentelor false ce i-au fost

înmânate de către B.Ș.R., din care rezulta că este angajat în funcția de agent

pază la SC "F." SRL București, fapt neadevărat, a obținut de la

B.R.D.G.S.G., conform contractului de credit nr. 2680322/2006, un credit în

valoare de 10.000 RON.

Inculpata

I.T., la data de 07 decembrie 2005 pe baza documentelor false ce i-au fost

înmânate de către inculpatul B.Ș.R., din care rezulta că este angajata firmei

SC "F.Z." SRL, fapt neadevărat, a obținut un credit în valoare de

10.000 RON de la R.B. SA, conform contractului de credit nr. RF

56141710017/2005.

Inculpatul

M.M., la data de 01 iunie 2006 pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate

de către inculpatul B.Ș.R., din care rezulta că este angajat la SC

"D." SRL Băicoi, fapt neadevărat, a obținut, un credit în valoare de

14.900 RON de la B.C.R. - Sucursala Câmpina.

Inculpata

M.F., la data de 23 decembrie 2005 pe baza documentelor false ce i-au fost

înmânate de către inculpatul B.Ș.R., din care rezulta că este angajată la SC

"D." SRL Băicoi, fapt neadevărat, obține un credit în valoare de

11.000 RON de la B.C.R. - Sucursala Câmpina, conform contractului de credit nr.

2968/2005.

Inculpatul

R.I.C., a primit de la inculpatul B.Ș.R., documente false, din care rezulta că

este angajat la SC "I.P." SRL Ploiești, fapt neadevărat, la data de

19 octombrie 2007 obținând un credit în valoare de 5.000 euro de la

B.R.D.G.S.G., conform contractului nr. 3824797/2007.

Inculpatul

B.I.R. în cursul lunii august 2007 a primit documente de la B.Ș.R., din care

rezulta că este angajat la SC "E." SRL Ploiești, fapt neadevărat,

obținând un credit în valoare de 17.000 RON de la B.R.D.G.S.G., conform

contractului nr. 3704621/2007.

Inculpatul

G.M., pe baza documentelor false, ce i-au fost înmânate de către inculpatul

B.Ș.R. și Ș.F. din care rezulta că este angajat la SC "Z." SRL

Ploiești, fapt neadevărat, obține un credit în valoare de 12.000 RON de la

B.C.R. - Sucursala Județeană Câmpina, conform contractului nr. 5235PF, iar la

data de 09 ianuarie 2006, de la A.B.R. SA, obține un credit în cuantum de 7304,29

RON, conform contractului de credit nr. 136705/2006.

Inculpatul

I.M.F., în baza aceleași rezoluții infracționale, în perioada octombrie -

noiembrie 2005, pe baza unor documente false, ce i-au fost înmânate de către

B.Ș.R., din care rezulta că este angajat la SC "F.Z." SRL Ploiești,

fapt neadevărat, obține un credit în valoare de 10.000 RON de la R.B. la data

de 02 noiembrie 2005, conform contractului nr. RF 06442609213/2005, la data de

02 noiembrie 2005 obține, de asemenea, un credit în cuantum de 10.000 RON, tot

pe baza documentelor false ce i-au fost înmânate de către B.Ș.R., de la B.C.R.

- Sucursala Județeană Prahova, conform contractului de credit nr. 5068 PF/2005

iar la data de 11 octombrie 2005, tot pe baza unor documentelor false, ce i-au

fost înmânate de către același inculpat, a obținut un credit în valoare de

13.000 RON de la B.R.D.G.S.G. SA contractului de credit nr. 1875427/2005.

La

individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpat, instanța de fond a

făcut referire la antecedentele lor penale, așa cum este cazul inculpaților

B.Ș.R., V.M.C. și B.C.E., la participația fiecăruia la comiterea infracțiunilor

pentru care au fost cercetați, la circumstanțele personale cât și la cuantumul

prejudiciilor create.

Având

în vedere aceste criterii inculpaților B.Ș.R., V.M.C. și B.C.E. li s-au aplicat

pedepse cu închisoarea, dispunându-se ca rezultanta să fie executată în regim

privativ de libertate iar pedepsele cu închisoarea aplicate celorlalți

inculpați au fost suspendate sub supraveghere, considerându-se că astfel vor fi

îndeplinite scopurile pedepsei așa cum prevede art. 52 C. pen.

În

ceea ce privește pedepsele accesorii și cele complementare, au fost

individualizate în raport cu gradul de pericol social al faptelor comise,

ținându-se seama și de principiul proporționalității precum și de practica

judiciară a Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (cauza Hirst contra

Marii Britanii).

Referitor

la acțiunile civile formulate în cauză de către societățile de credit, instanța

de fond a constatat mai întâi că faptele penale ale inculpaților B.Ș.R.,

D.I.B., B.C.E., V.M.C., Ș.F. și R.M.M.F. care au săvârșit infracțiunile de

complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. și ped. de

art. 26 C. pen. rap la disp. art 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cât și

infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 8

din Legea nr. 39/2003 rap la art. 323 C. pen. au contribuit la realizarea

întregului prejudiciu astfel încât s-a apreciat că aceștia trebuie să răspundă

în solidar pentru recuperarea acestuia alături de toți ceilalți inculpați

deoarece i-au ajutat prin crearea și confecționarea de documente false pentru a

obține creditele bancare de către fiecare în parte.

Împotriva

acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul

B.Ș.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea acestei căi de atac, procurorul a precizat că sentința este nelegală,

în primul rând pentru că nu au fost anulate toate înscrisurile false folosite

de către inculpați la comiterea infracțiunilor ci numai o parte dintre acestea.

În al doilea rând, s-a precizat că inculpatului B.Ș.R. i-au fost aplicate

pedepse în alte limite decât cele prevăzute de dispozițiile legale. Pentru a

motiva această ultimă critică procurorul a precizat că infracțiunile comise de

către inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, făcând trimitere la

limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, îndeosebi pentru infracțiunea de

înșelăciune dar și pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul

B.Ș.R. în motivarea apelului declarat a solicitat să se ia act că a recunoscut

săvârșirea faptelor în modalitatea reținută în rechizitoriu conform

prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. și solicită ca pedeapsa să fie

dozată într-un cuantum corespunzător acestei atitudini procesuale și totodată

să se țină cont că achitat o parte a prejudiciului situație care poate fi

considerați o circumstanță atenuantă în temeiul art. 74 C. pen.

Prin

Decizia penală nr. 195 din data de 10 octombrie 2013 Curtea de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis ambele apeluri,

a desființat în parte sentința apelată și pronunțând o nouă hotărâre cu privire

la inculpatul B.Ș.R. a dispus în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la

disp. art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea disp. art. 37 lit. b) C.

pen. și art. 320

1

C. proc. pen. condamnarea acestuia la o pedeapsă

de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

În

baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., la condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară, iar în baza art.

291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și art.

320

1

C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

Prin

aceeași decizie s-a dispus în conformitate cu art. 33 lit. a), art. 34 lit. b)

și art. 35 alin. (1), (2) și (3) C. pen. contopirea tuturor acestor pedepse,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 7 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., cu excepția dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

Potrivit

art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege.

Au

fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Pentru

a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Referitor

la aspectele de nelegalitate invocate de către procuror, Curtea de Apel

Ploiești a apreciat la acel moment procesual că nu este necesar a se pronunța

cu privire la anularea înscrisurilor folosite de către inculpați la comiterea

infracțiunii, deoarece asupra acestui motiv s-a dispus prin Decizia penală nr.

131 din 28 iunie 2013, prin care această instanță a soluționat apelul declarat

de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva Sentinței

penale nr. 429 din 26 noiembrie 2012 a Tribunalului Prahova.

Din

probele administrate în cauză, cât și din declarația dată de către

apelantul-inculpat B.Ș.R. în fața instanței de apel prin care a arătat că este

de acord cu aceste probe administrate în faza de urmărire penală și își

însușește situația de fapt reținută în rechizitoriu, instanța de apel a

considerat că situația de fapt a fost justificat reținută și corect încadrată

în drept.

În

ceea ce privește pedepsele aplicate acestui inculpat, instanța de apel a

constatat din actele și lucrările dosarului că inculpatul B.Ș.R. a fost judecat

în lipsă de către Tribunalul Prahova, iar prima declarație a dat-o în fața

instanței de apel, când a recunoscut situația de fapt reținută în rechizitoriu

și și-a însușit probele administrate în faza de urmărire penală.

În

această situație, inculpatului îi sunt aplicabile prevederile alin. (7) ale

art. 320

1

C. proc. pen., care impun reducerea cu 1/3 a

infracțiunilor reținute în sarcina sa. Astfel, pentru infracțiunea prev. de

art. 8 din Legea 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., limitele de

pedeapsă se vor încadra între 2 și 10 ani, iar pentru infracțiunea prev. de

art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. limitele vor fi între 6 ani și 8 luni și 13 ani și 4

luni, în timp ce pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen. limitele vor fi între 2 luni și 1 an și 4 luni închisoare.

Având

în vedere acest context critica procurorului privind aplicarea unei pedepse

inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost

apreciată de către Curtea de Apel Ploiești ca rămasă fără obiect.

Astfel,

raportat la cele reținute, respectiv limitele de pedeapsă ale infracțiunilor

reținute în sarcina inculpatului, la situația de fapt, la participația

inculpatului în cadrul asocierii infracționale care a fost una destul de

importantă, precum și la faptul că anterior a mai fost condamnat chiar și

pentru infracțiuni de același gen, respectiv înșelăciune, instanța de prim

control judiciar a considerat că se impune dozarea pedepselor într-un cuantum

corespunzător acestor criterii, admițând apelurile, desființând sentința

atacată în latură penală și pronunțând o nouă hotărâre numai cu privire la

inculpatul B.Ș.R..

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.Ș.R. la data de 24 octombrie

2013.

Dosarul

a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 29 octombrie 2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție fiind investită cu judecarea recursului înainte de

intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală.

În

acest context, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor tranzitorii din

legea de punere în aplicare a C. proc. pen., respectiv dispozițiile art. 12

alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursul ce face obiectul prezentei cauze se

afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, fiind declarat

împotriva unei hotărâri care a fost supusă apelului potrivit legii vechi, așa

încât rămâne în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit

dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

De

asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție observă că decizia recurată a

fost pronunțată la 10 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15

februarie 2013, a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, iar recursul a fost declarat de inculpat la data de

24 octombrie 2013, situație în care acesta este supus casării în limita

motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.

anterior.

Așadar,

obiectul judecății în recurs este limitat doar la cazurile expres prevăzute de

lege, așa încât instanța de recurs poate analiza cauza numai în limitele

motivelor de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen.

Din

examinarea cazurilor de casare expres prevăzute de textul de lege anterior

menționat, rezultă că prin limitarea obiectului judecății în recurs legiuitorul

a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii

substanțiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai

acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

De

altfel, reexaminarea integrală a cauzei de către instanța de apel, în condiții

similare cu cea desfășurată de instanța de fond, conduce în mod firesc la

concluzia că devoluțiunea în fața instanței de recurs trebuie limitată numai la

anumite aspecte prevăzute de lege.

Așadar,

recursul nu provoacă un control integral din partea instanței de recurs, fiind

exclusă rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în coordonatele în care

stabilirea adevărului a avut loc în primele două grade de jurisdicție.

Ca

atare, din perspectiva finalității avute în vedere, recursul nu are drept scop

soluționarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, stabilirea

vinovăției și reindividualizarea pedepsei aplicate, ci doar sancționarea

sentințelor ori deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală.

În

consecință, Înalta Curte notează că sfera controlului judiciar a fost limitată

prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiuni ce

privesc aspecte de drept, fără a putea examina și netemeinicia deciziei

atacate.

În

afara acestei restrângeri a efectului devolutiv al recursului, există și o

limitare, prevăzută de art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc.

pen. anterior, potrivit căreia instanța de recurs nu poate examina hotărârea

atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc.

pen., dacă motivul de recurs, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile

înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al

aceluiași articol, cu excepția cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Analizând

recursul formulat conform dispozițiilor art. 385

9

C. proc. pen.

anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte

constată următoarele:

Potrivit

art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, motivele de

recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu

separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea

primului termen de judecată.

Verificând

actele dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul nu a depus motive de

recurs.

Cu

prilejul dezbaterilor a solicitat, prin apărător, aplicarea unei pedepse mai

mici având în vedere că a recunoscut fapta, conform art. 320

1

C.

proc. pen. anterior. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere limitele de

pedeapsă prevăzute de noul C. pen., apreciindu-se că din acest punct de vedere,

se impune aplicarea unei pedepse mai mici.

Înalta

Curte constată că, susținerea inculpatului, prin apărător, vizând aplicarea

unei pedepse mai mici nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, dar nici

sub incidența pct. 14 al aceluiași articol (care ar fi putut fi analizat din

oficiu), câtă vreme, este evident că, în realizarea aceluiași scop de a include

în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de

drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen.,

stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat

pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se așadar

un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât temeinicia deciziei

atacate - sub aspectul individualizării pedepsei - nu mai poate fi examinată în

recurs.

Examinând

incidența legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că în timpul

judecării cauzei în calea de atac exercitată de inculpat, a intrat în vigoare

noul C. pen., care a adus schimbări, printre altele și în ceea ce privește

limitele speciale ale pedepsei închisorii pentru infracțiunile de înșelăciune

și de constituire a unui grup infracțional organizat.

Modificările

ivite în cursul judecării cauzei în recurs, ca urmare a succesiunii în timp a

celor două legi penale, Codul penal anterior și Codul penal în vigoare, impun

soluționarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii

penale aplicabile în această situație tranzitorie.

Cu

toate acestea, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea

dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai

favorabile.

Excepția

înscrisă în art. 15 alin. (2) din Constituție impune ca într-o situație

tranzitorie cum este cea din prezenta cauză, să se facă aplicarea dispoziției

constituționale.

Expresie

a acestui principiu constituțional este dispoziția din art. 5 alin. (1) C. pen.

potrivit căreia, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la

judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se

aplică legea mai favorabilă.

Principiul

constituțional, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea

devenită nelegală să fie casată, impune aplicarea retroactivă a legii noi mai

favorabile și restabilirea legalității sub acest aspect.

Cu

privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea

Constituțională, sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 C. pen. din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009), a pronunțat Decizia nr.

265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care a

statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea

legii penale mai favorabile și alegerea acesteia dintre legile succesive

implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispozițiilor penale din

legi succesive care își găsesc aplicarea în speță, utilizând așadar criteriul

aprecierii în concrete

Examinând

cauza din perspectiva îndeplinirii condițiilor de incriminare, se constată că

infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și de uz de

fals în modalitățile concrete în care au fost comise de inculpat, continuă să

fie incriminate în noul C. pen., având, așadar, corespondent în noua

reglementare.

În

ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, în cele două reglementări

succesive, există unele deosebiri, astfel:

Potrivit

alin. (1) al art. 215 C. pen. anterior, "inducerea în eroare a unei

persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru

altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu

închisoare de la 6 luni la 12 ani."

Alin.

(2) stipulează că "înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau

calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu

închisoare de la 3 la 15 ani iar dacă mijlocul fraudulos constituie prin el

însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de

infracțiuni."

Alin.

(3) prevede o variantă specială a modalității tip și anume "inducerea sau

menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui

contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi

încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu

pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate."

Potrivit

alin. (5) înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește

cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

În

noul C. pen., în prezent în vigoare, infracțiunea de înșelăciune este

incriminată în art. 244, după cum urmează:

"(1)

Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține

pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit

o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2)

Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de

alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă

mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile

privind concursul de infracțiuni.

(3)

Împăcarea înlătură răspunderea penală."

În

primul rând se impune observația că legea nouă prevede posibilitatea împăcării

părților, ca și cauză de înlăturare a răspunderii penale însă, în cauză, nu

poate opera acest motiv de încetare a procesului penal dat fiind faptul că nu a

existat o astfel de manifestare de voință din partea inculpatului și a părții

civile.

Totodată,

se observă că înșelăciunea săvârșită în condițiile încheierii unui contract sau

al executării acestuia precum și varianta agravată prevăzută în art. 215 alin.

(5) C. pen. anterior nu au mai fost menținute prin noua reglementare, însă

acesta nu conduce la concluzia dezincriminării faptei, care potrivit noului C.

pen. se încadrează în art. 244 alin. (1) și (2).

Astfel,

fapta prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 alin.

(1) din C. pen. anterior era pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani.

Recurentului inculpat, în condițiile reținerii stării de recidivă

postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen. anterior, i s-a aplicat

pedeapsa de 5 ani închisoare, având în vedere că limitele de pedeapsă se situau

între 2 ani și 10 ani închisoare, ca efect al aplicării art. 320

1

C.

proc. pen.

Fapta

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. era pedepsită cu

închisoarea de la 10 la 20 ani închisoare. În condițiile reținerii comiterii

faptei în formă continuată și în stare de recidivă postexecutorie, prev. de

art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. anterior, recurentului inculpat i

s-a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare, având în vedere că limitele de

pedeapsă se situau între 6 ani și 8 luni și 13 ani și 4 luni închisoare, ca

urmare a aplicării art. 320

1

C. proc. pen.

Referitor

la infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior se constată că

în noul C. pen. fapta continuă să fie incriminată în art. 323, fără a exista

modificări sub aspectul limitelor de pedeapsă. Instanța de fond a aplicat

pentru comiterea acestei infracțiuni o pedeapsă de 1 an închisoare, având în

vedere că limitele de pedeapsă se situau între 2 luni și 1 an și 4 luni

închisoare, ca urmare a aplicării art. 320

1

C. proc. pen.

Constatând

că infracțiunile anterior menționate au fost săvârșite în concurs real, instanța

de fond a aplicat recurentului inculpat pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare.

În

prezent, fapta de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni este

incriminată în prezent în art. 367 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu

închisoarea de la 1 la 5 ani, limitele în situația reținerii art. 396 alin.

(10) C. proc. pen. fiind între 8 luni și 3 ani și 4 luni. Constatând că sunt

îndeplinite condițiile reținerii recidivei postexecutorii, tratamentul

sancționator prev. de art. 43 alin. (5) C. pen. impune majorarea limitelor

speciale de pedeapsă cu jumătate, noile limite fiind între 1 an și 2 luni și 5

ani închisoare. Respectând principiul proporționalității s-ar impune aplicarea

unei pedepse de 2 ani închisoare.

Totodată,

fapta de înșelăciune este incriminată în prezent în art. 244 alin. (1) și (2)

C. pen., fiind pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani, limitele în situația

reținerii art. 396 alin. (10) C. proc. pen. fiind între 8 luni și 3 ani și 4

luni. Constatând că sunt îndeplinite condițiile reținerii recidivei

postexecutorii, tratamentul sancționator prev. de art. 43 alin. (5) C. pen.

impune majorarea limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate, noile limite fiind

între 1 an și 2 luni și 5 ani închisoare.

Potrivit

legii vechi, faptele de înșelăciune săvârșite de recurentul inculpat

constituiau o unitate legală de infracțiune, fiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, potrivit cărora infracțiunea

este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar

în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare

în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Potrivit

legii noi, respectiv dispozițiilor art. 35 C. pen. în vigoare, a fost introdusă

o condiție specială de calificare a infracțiunii continuate referitoare la

subiectul pasiv, în sensul că infracțiunea este continuată când o persoană

săvârșește la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții

și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă

fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.

În

cauză, condiția unicității subiectului pasiv nu este îndeplinită în ceea ce

privește infracțiunea de înșelăciune, faptă care este compusă din 8 acte

materiale fiecare având un subiect pasiv diferit astfel încât corespunde unei

pluralități de infracțiuni, respectiv opt infracțiuni de înșelăciune și impun

aplicarea a opt pedepse de câte 1 an și 6 luni cu respectarea principiului

proporționalității.

Având

în vedere că în raport cu condițiile de existență stabilite de reglementarea

nouă, pluralitatea de acțiuni în dauna unor subiecți pasivi distincți nu mai

poate fi calificată ca infracțiune continuată, pentru determinarea legii mai

favorabile aplicabile ansamblului de acțiuni se va compara tratamentul

sancționator prevăzut de Codul penal anterior pentru infracțiunea continuată cu

tratamentul sancționator prevăzut de Codul penal în vigoare pentru concursul de

infracțiuni.

Pentru

infracțiunea de uz de fals, constatând că sunt îndeplinite condițiile reținerii

recidivei postexecutorii, tratamentul sancționator prev. de art. 43 alin. (5)

C. pen. impune majorarea limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate, noile

limite fiind între 3 luni și 2 ani închisoare.

Pentru

considerentele anterior menționate în ceea ce privește infracțiunea de

înșelăciune, condiția unicității subiectului pasiv nu este îndeplinită, fapta

fiind compusă din 8 acte materiale, fiecare având un subiect pasiv diferit

astfel încât corespunde unei pluralități de infracțiuni, respectiv opt infracțiuni

de uz de fals și impun aplicarea a opt pedepse de câte 1 an și 6 luni cu

respectarea principiului proporționalității.

Regimul

sancționator al concursului de infracțiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b)

C. pen., este mai sever decât tratamentul sancționator al infracțiunii

continuate C. pen. anterior, întrucât în cauză, la pedeapsa cea mai grea s-ar

impune, în mod obligatoriu, adăugarea unui spor de o treime din totalul

celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în mod evident ar îngreuna situația inculpatului.

Astfel,

prin aplicarea acestor reguli s-ar ajunge la o pedeapsă de 10 ani și 3 luni

închisoare obținută prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea, de 2 ani

închisoare, a unui spor de 8 ani și 3 luni reprezentând o treime din suma

celorlalte 16 pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare.

Pedeapsa

calculată potrivit dispozițiilor din legea nouă este mai severă decât cea care

a fost aplicată recurentului inculpat pe baza legii vechi.

Toate

aceste aspecte relevă așadar, în considerarea celor expuse anterior, că legea

penală veche este legea mai favorabilă inculpatului, neimpunându-se admiterea

recursului pe acest aspect.

Față

de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.Ș.R.

împotriva Deciziei penale nr. 195 din 10 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În

baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata

sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.Ș.R. împotriva Deciziei penale

nr. 195 din 10 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 mai 2014.

Procesat

de GGC - GV