ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1762/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1762/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față:

În

baza actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 200 din 10 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost

condamnată inculpata G.G.C., după urmează:

- în baza art. 7 din Legea nr.

39/2003, cu aplicarea art. 74, 76 lit. b) C. pen. fapta din perioada 2011 -

2012, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și 1 (un) an

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția

dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale;

- în

baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. b) C.

pen., faptă din perioada 2011 - 2012, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase)

luni închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a),

b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale;

- în baza art. 329 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 74, 76 lit. d) C. pen. fapta din perioada 2011- 2012, la

pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art.

34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea,

aceea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și 1 (un) an interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a

alege, după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile

prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege, pe

perioada executării pedepsei.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reținerii și

arestării preventive a inculpatei de la

28

februarie

2012 la 14 aprilie 2012 inclusiv.

S-a luat act că părțile vătămate nu s-au

constituit părți civile în procesul penal.

A fost obligată inculpata la plata sumei

de 500 RON către părțile vătămate minore B.C.A. și A.G.E., reprezentând daune morale.

În

baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 rap. la

art. 118 lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata G.G.C. a sumei

de 7.500 RON, reprezentând beneficiul obținut în urma săvârșirii infracțiunilor

pentru care a fost trimisă în judecată.

În

baza art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 rap. la art.

118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a autoturismului marca

V. cu număr de înmatriculare PH-xxx, ca bun folosit la săvârșirea infracțiunii.

A fost obligată inculpata la 2100 RON cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 3/D/P/2012 al Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpaților:

1.

G.G.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui

grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, trafic de

minori, în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., proxenetism, prev. de art. 329 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că

în perioada anilor 2011 - 2012 a inițiat și coordonat activitatea unui grup infracțional

organizat, din care mai fac parte inculpații A.M., G.V., G.C.A. și O.A., profilat

pe comiterea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, constând în îndemnul

și înlesnirea practicării prostituției, precum și tragerea de foloase de pe urma

practicării acestei activități efectuate de mai multe persoane de sex feminin -

majore, activități cu caracter repetat și de durată, în perioada anilor 2011 și

în 2012, în sensul că, activitatea de prostituție s-a desfășurat în două locații

din mun. Ploiești, sumele de bani obținute fiind împărțite între membrii grupării,

cât și pe linia traficului de minori, recrutând, găzduind, primind, transportând

în scopul exploatării sexuale, două victime minore, în mod repetat, folosind același

mod de operare.

De asemenea, în perioada anilor 2011 -

2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-a recrutat pe minorele A.G.E.

și B.C.A., în vârsta de 17 ani, în scopul exploatării acestora, prin obligarea la

practicarea prostituției (determinarea efectivă la practicarea prostituției, prin

asigurarea unei supravegheri permanente a minorelor), pentru obținerea unor sume

de bani, scop care a fost și atins, primind victimele, în apartamentele închiriate

în mun. Ploiești, pentru ca acestea să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați,

contra cost, a înlesnit practicarea prostituției și a tras de foloase de pe urma

practicării prostituției, de către mai multe persoane de sex feminin - majore, în

perioada anilor 2011 - 2012, în cele două apartamente închiriate de membrii grupului

în acest scop, în mun. Ploiești.

de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea

nr. 39/2003, trafic de minori, în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., proxenetism

prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C.

pen. constând în aceea că în perioada anilor 2011 - 2012, a aderat la grupul infracțional

organizat inițiat de inculpata G.G.C., din care mai fac parte inculpații G.V., G.C.A.

și O.A., profilat pe comiterea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism,

constând în îndemnul și înlesnirea practicării prostituției, precum și tragerea

de foloase de pe urma practicării acestei activități efectuate de mai multe persoane

de sex feminin - majore, activități cu caracter repetat și de durată, în perioada

anilor 2011 și în 2012, în sensul că, activitatea de prostitutie s-a desfășurat

în două locații din mun. Ploiești, sumele de bani obținute fiind împărțite între

membrii grupării, cât și pe linia traficului de minori, recrutând, găzduind, primind,

transportând în scopul exploatării sexuale, două victime minore, în mod repetat,

folosind același mod de operare,

De asemenea, în perioada anilor 2011 -

2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-a recrutat pe minorele, în vârsta

de 17 ani, A.G.E. și B.C.A., în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea

prostituției (determinarea efectivă la practicarea prostituției, prin asigurarea

unei supravegheri permanente a minorelor), pentru obținerea unor sume de bani, scop

care a fost și atins, primind victimele, în apartamentele închiriate în mun. Ploiești,

pentru ca acestea să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați, contra cost,

a înlesnit practicarea prostituției și a tras de foloase de pe urma practicării

prostituției, de către mai multe persoane de sex feminin - majore, în perioada anilor

2011 - 2012, în cele două apartamente închiriate de membrii grupului în acest scop

în municipiul Ploiești.

de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea

nr. 39/2003, trafic de minori, în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., proxenetism,

prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C.

pen., constând în aceea că în perioada anilor 2011 - 2012, a aderat la grupul infracțional

organizat inițiat de inculpata G.G.C., din care mai fac parte inculpații A.M., G.C.A.

și O.A., profilat pe comiterea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism,

constând în îndemnul și înlesnirea practicării prostituției, precum și tragerea

de foloase de pe urma practicării acestei activități efectuate de mai multe persoane

de sex feminin - majore, activități cu caracter repetat și de durată, în perioada

anilor 2011 și în 2012, în sensul că, activitatea de prostituție s-a desfășurat

în două locații din municipiul Ploiești, sumele de bani obținute fiind împărțite

între membrii grupării, cât și pe linia traficului de minori, recrutând, găzduind,

primind, transportând în scopul

exploatării sexuale, două

victime minore, în mod repetat, folosind același mod de operare.

De asemenea, în perioada anilor 2011 -

2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a găzduit-o pe minora B.C.A., în

vârsta de 17 ani, în scopul exploatării acesteia, prin obligarea la practicarea

prostituției (determinarea efectivă la practicarea prostituției, prin asigurarea

unei supravegheri permanente a minorelor), pentru obținerea unor sume de bani, scop

care a fost și atins, asigurând supravegherea victimei minore B.C.A. și la apartamentul

închiriat în mun. Ploiești, B-dul R., pentru ca aceasta să întrețină raporturi sexuale

cu diverși bărbați, contra cost, a înlesnit practicarea prostituției și a tras de

foloase de pe urma practicării prostituției, de către mai multe persoane de sex

feminin - majore, în perioada anilor 2011 - 2012, în cele două apartamente închiriate

de membrii grupului în acest scop, în mun. Ploiești.

de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea

nr. 39/2003, trafic de minori, în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., proxenetism,

prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C.

pen., constând în aceea că în perioada anilor 2011 - 2012, a aderat grupul infracțional

organizat inițiat de inculpata G.G.C., din care mai fac parte inculpații G.V., A.M.

și O.A., profilat pe comiterea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism,

constând în îndemnul și înlesnirea practicării prostituției, precum și tragerea

de foloase de pe urma practicării acestei activități efectuate de mai multe persoane

de sex feminin - majore, activități cu caracter repetat și de durată, în perioada

aniilor 2011 și în 2012, în sensul că, activitatea de prostituție s-a desfășurat

în două locații din mun. Ploiești, sumele de bani obținute fiind împărțite între

membrii grupării, cât și pe linia traficului de minori, recrutând, găzduind, primind,

transportând în scopul exploatării sexuale, două victime miniore, în mod repetat,

folosind același mod de operare.

De asemenea, în perioada anilor 2011 -

2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a transportat-o cu autoturismul,

marca V. cu numărul de înmatriculare PH-xxx, proprietatea sorei sale inculpata G.G.C.,

pe minora B.C.A., în vârsta de 17 ani, la locația din mun. Ploiești, B-dul. R.,

în scopul ca aceasta să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați, pentru obținerea

unor sume de bani, scop care a fost și atins și a supravegheat victima

minoră

A.G.E., pentru ca acestea să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați, contra

cost, în apartamentul închiriat în mun. Ploiești, str. I.C., a înlesnit practicarea

prostituției și a tras de foloase de pe urma practicării prostituției, de către

mai multe persoane de sex feminin -majore, în perioada anilor 2011 - 2012, în cele

două apartamente închriate de membrii grupului în acest scop, în mun. Ploiești.

de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea

nr. 39/2003, proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen, cu aplicarea finală

a art. 33 lit. a) C. pen. constând în aceea că în perioada anilor 2011 - 2012, a

aderat la grupul infracțional organizat inițiat de inculpata G.G.C., din care mai

fac parte inculpații G.V., G.C.A. și A.M., profilat pe comiterea infracțiunilor

de trafic de minori și proxenetism, constând în îndemnul și înlesnirea practicării

prostituției, precum și tragerea de foloase de pe urma practicării acestei activități

efectuate de mai multe persoane de sex feminin - majore, activități cu caracter

repetat și de durată, în perioada anilor 2011 și în 2012, în sensul că, activitatea

de prostituție s-a desfășurat în două locații din mun. Ploiești, sumele de bani

obținute fiind împărțite între membrii grupării, în mod repetat, folosind același

mod de operare.

De asemenea a înlesnit practicarea prostituției

și a tras de foloase de pe urma practicării prostituției, de către mai multe persoane

de sex feminin - majore, în perioada anilor 2011 - 2012, în cele două apartamente

închiriate de membrii grupului în acest scop, în mun. Ploiești.

Prin sentința penală nr. 43/2013 tribunalul

a dispus condamnarea inculpaților A.M., G.V., G.C.A. și achitarea inculpatului O.A.,

fiind disjunsă soluționarea cauzei față de inculpata G.G.C., care datorită stării

de sănătate nu s-a prezentat în instanță pe parcursul multiplelor termene de judecată,

pentru a da declarații și a-și formula apărări, constituindu-se Dosarul nr. 557/105/2013,

la care a fost atașat Dosarul nr. 2352/105/2012, ce conține declarațiile tuturor

coinculpaților, ale părților vătămate, martorelor și dosarul de urmărire penală

nr. 3/D/P/2012 al D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Ploiești.

Tribunalul a mai reținut că în faza de

urmărire penală s-au administrat următoarele probe: adresă înaintare ordonanță declinare,

referat cu propunere de declinare a competenței, proces-verbal de sesizare din oficiu,

declarație olografa A.C.G., proces-verbal lucrător de poliție din 21 octombrie 2011,

adresă B.C.C.O. Ploiești, ordonanță delegare, referate de autorizare interceptare

și înregistrare convorbiri telefonice și mesaje SMS, încheierea nr. 14 din 16

ianuarie 2012, autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de

inculpați, procese-verbale, procese-verbale de redare interceptări telefonice conform

autorizațiilor emise de Tribunalul Prahova, percheziții domiciliare, autorizație

de percheziție, procese-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, anunțuri

pentru ziarul R., facturi, chitanțe, copie contract închiriere, anunțuri, chitanțe

privind achitarea chiriei, angajament de plată, anunțuri masaj - prețuri, notițe,

copie CI - D.G.C., ciorne, adrese B.C.C.O. către ziarul R.; mandate de aducere,

au fost luate declarații inculpaților: G.G.C., A.M., G.C.A., G.V., O.A., au fost

audiați martorii: D.C., N.C., H.V.L., M.F., P.M., B.D., A.G., C.I., D.M.C., P.L.A.,

A.M., G.C.A., G.G.C., C.I., au fost audiate părțile vătămate A.G.E. și B.C.A.

În

faza de cercetare judecătorească au fost luate declarații

inculpatei G.G.C., s-au depus la dosar acte medicale privind starea sănătății acesteia,

acte în circumstanțiere, a fost audiată ca martoră în circumstanțiere numita M.A.T.

Examinând actele și lucrările dosarului,

instanța de fond a reținut că la începutul anului 2011, inculpații, fără ocupație,

s-au orientat către o modalitate ilegală, pentru a-și suplimenta veniturile, prin

găsirea unor persoane de sex feminin pe care să le determine la întreținerea de

relații sexuale, în schimbul unor sume de bani.

În

cursul lunii septembrie 2011, numitul A.C.G. a sesizat organele

de urmărire penală că fiica sa în vârstă de 17 ani, A.G.E., a părăsit domiciliul

comun, din luna august 2011 și nu a mai revenit pentru reluarea cursurilor școlare,

având informații în legătură cu ținerea acesteia, de către persoane, necunoscute,

în scopul practicării de relații sexuale contra cost cu diverși bărbați, într-un

apartament din Ploiești, B-dul R.

A mai precizat că fiica sa minoră a comunicat

în toată perioada cu soția sa, prin transmiterea unor mesaje de la numărul de telefon

P1, acesta fiind motivul pentru care, inițial, nu a solicitat sprijinul organelor

de urmărire penală, însă la data de 27 septembrie 2011, fiind informat de vecinul

său B.F. în legătură cu faptul că, minora se află în apartamentul menționat, a apreciat

că este victima unor traficanți, care își câștigă existența din sumele de bani obținute

de aceasta din practicarea de relații sexuale contra cost, nepermițându-i revenirea

în mediul familiar.

Cauza a fost declinată prin ordonanța cu

nr. 12225/P/2011 din 27 decembrie 2011, de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești

în favoarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești spre competență soluționare,

pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori.

La data de 06 ianuarie 2012, D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Ploiești a înregistrat respectiva cauză, efectuând cercetări

pentru săvârșirea, de către inculpații G.G.C., A.M., G.V., G.C.A. și O.A. a infracțiunilor

de constituire a unui grup infracțional organizat, proxenetism și trafic de minori,

în formă continuată.

Organele de urmărire penală au constatat

că, la începutul anului 2011, inculpata G.G.C. a constituit un grup infracțional

organizat, profilat pe comiterea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism,

constând în îndemnul și înlesnirea practicării prostituției, precum și tragerea

de foloase de pe urma practicării acestei activități prestate de mai multe persoane

de sex feminin minore și majore, activități cu caracter repetat și de durată, în.

perioada anilor 2011 și în 2012, în sensul că activitatea de prostituție s-a desfășurat

în două locații din mun. Ploiești, sumele de bani obținute fiind împărțite între

membrii grupării.

G.G.C. a înțeles să-și organizeze activitatea

infracțională prin cooptarea celorlalți inculpați, persoane apropiate (G.V. și G.C.A.,

fiind mama, respectiv fratele său, iar O.A., concubin) și de încredere liderului

(A.M. îi era foarte apropiat, cunoscându-se de peste 10 ani).

În

această grupare, rolurile membrilor erau bine determinate,

în sensul că inculpata G.G.C. era cea care a avut inițiativa și contact permanent

cu minorele și celelalte fete, stabilind și «programul» de lucru al acestora, ocupându-se

de colectarea veniturilor realizate și împărțirea  sumelor obținute între membrii

grupului.

Astfel, în baza aceleiași rezoluții infracționale,

în mod repetat, în perioada arătată, G.G.C., A.M., G.V., și G.C.A. au desfășurat

activități infracționale, pe linia traficului de minori, recrutând, găzduind, primind,

transportând în scopul exploatării sexuale pe cele două victime minore (A.G.E. și

B.C.A.), dar și activități de proxenetism, constând în înlesnirea practicării prostituției

sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției, de către mai multe

persoane de sex ferninin majore, începând cu anul 2011, în cele două apartamente

închiriate de membrii grupului în acest scop, în mun. Ploiești.

Modalitățile de racolare a clienților au

constat în publicarea de anunțuri cu conținut explicit sexual în ziarul R. și ulterior,

întreținerea de relații sexuale cu

aceștia în apartamentele închiriate

de inculpații G.G.C. și A.M., în municipiul Ploiești, B-dul R. și str. I.C.

Au fost identificate victimele A.G.E. (17

ani) și B.C.A. (17 ani), precum și alte persoane majore care se prostituau în cele

două apartamente: P.L.A., C.I. și D.M.C.

Conform declarațiilor părților vătămate

minore B.C.A. și A.G.E., cât și ale martorelor P.L.A., C.I. și D.M.C., toți inculpații

efectuau pe rând activități de supraveghere a celor două apartamente din mun. Ploiești,

unde sus-numitele întrețineau raporturi sexuale contra cost cu diverși bărbați.

Părțile vătămate și persoanele de sex feminin

majore care practicau prostituția au declarat că toți membrii grupului infracțional

cunoșteau vârsta numitelor B.C.A. și A.G.E., iar din banii colectați lunar de la

cele două apartamente se întrețineau toate persoanele care coordonau activitatea

de prostituție.

Conform disp. art. 13 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001, reprezintă trafic de minori „recrutarea, transportarea, transferarea,

găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia".

Elementul material al infracțiunii de trafic

de persoane se realizează printr-una sau mai multe dintre acțiunile prevăzute ca

modalități alternative în normele incriminatoare, respectiv recrutarea, transportarea,

transferarea, găzduirea sau primirea unui minor. Recrutarea unui minor constă în

atragerea acestuia spre a fi exploatat în vederea obținerii de sume de bani.

Părțile vătămate minore B.C.A. și A.G.E.

au învederat clar, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, rolul fiecăruia

dintre inculpați, în contextul desfășurării activității infracționale.

Conform probatoriului administrat, începând

cu anul 2011, inculpații au recrutat părțile vătămate B.C.A. și A.G.E., în vârstă

de 17 ani, ambele fiind eleve la momentul respectiv, pe care le-au determinat să

se prostitueze în folosul lor, bazându-se pe existența neînțelegerilor din familiile

victimelor, a situației materiale precare și a lipsei unei stabilități financiare

a acestora.

Astfel, în cursul anului 2011, inculpații

G.G.C. și A.M. au racolat pe minorele de 17 ani, cărora le-au promis că le vor lua

în apartamentele pe care le dețineau pentru a le găzdui, în schimbul întreținerii

de raporturi sexuale contra cost.

Acest debut al relațiilor dintre inculpați

și victime, coroborat cu situația specială în care se găseau minorele, B.C.A. provenind

dintr-o familie cu mulți frați (cel mai mic fiind în vârsta de 4 ani), în cadrul

ambelor familii existând neînțelegeri pe fondul lipsurilor materiale, inculpații,

mult mai în vârstă decât minorele și cu experiență de viață, au găsit o oportunitate

de a profita de vârsta fragedă a acestora, de faptul că erau ușor manipulabile și

că doreau să câștige bani cu care să se întrețină și pe acest fond le-au convins

să aibă raporturi sexuale cu diverși bărbați contra cost, din sumele obținute urmând

să le revină o cota parte.

Atitudinea victimelor, aparent benevolă,

raportată strict la întreținerea de raporturi sexuale, trebuie interpretată prin

prisma vârstei fragede - 17 ani, a situației în care se aflau - în apartamente supravegheate

în permanență de membrii grupului infracțional, de obicei cu mai mulți bărbați,

astfel încât consimțământul la întreținerea de raporturi sexuale nu are niciun fel

de efect asupra lipsei libertății de voință și acțiune privitoare la exploatarea

lor. Așadar, aceste minore au fost practic total aservite inculpaților, care le-au

exploatat sexual.

În

concret, tinerele care practicau activitatea de prostituție

în cele două apartamente închiriate, întocmeau înscrisuri sub semnătură privată

intitulate „foaie de observație", aspect reliefat în declarațiile părților

vătămate, care conțineau date referitoare la dată, zi, numele fetei, numărul clienților,

perioada de timp petrecută cu fiecare client, suma de bani încasată, procentul revenit

grupului coordonat de G.G.C., precum și procentul fetei. La sfârșitul zilei sau

la scurte perioade de timp sumele de bani obținute erau colectate de G.G.C., de

inculpații G.V. și de fiul acesteia G.C.A., iar alteori erau duși personal de către

inculpatul A.M. liderului grupului G.G.C.

Periodic, atât inculpatul A.M., cât și

fetele care se prostituau aveau obligația de a raporta inculpatei G.G.C. date referitoare

la sumele de bani obținute în urma serviciilor sexuale prestate și numărul de clienți.

Din declarațiile părților vătămate a reieșit

faptul că, din banii obținuți de acestea, G.G.C. se ocupa, atât direct, cât și prin

intermediul inculpatului A.M., de plata chiriei celor două apartamente în care se

practica prostituția, a utilităților aferente acestora, a produselor alimentare,

de întreținerea sa, a mamei sale - inculpata G.V., precum și de remunerația inculpatului

G.C.A., fratele liderului grupului, cu suma de 1.000 RON lunar.

Partea vătămată B.C.A. a declarat că inculpata

G.V., în apartamentul căreia dormea pe timpul nopții, obișnuia să-i ceară

cumpărarea

unor produse alimentare, din banii pe care minora îi obținea din activitatea de

prostituție, desfășurată pe timpul zilei.

Din parcurgerea proceselor-verbale de redare

a convorbirilor telefonice autorizate legal, din investigațiile directe ale organelor

de cercetare penală, precum și din audierile efectuate în cauză s-a stabilit componența

grupului organizat și sarcinile fiecăruia dintre membrii acestuia.

Astfel, inculpata G.G.C. liderul grupului

infracțional organizat, profilat pe săvârșirea de infracțiuni (din sfera traficului

de persoane) de natură sexuală. Aceasta a dirijat întreaga activitate a celorlalți

membri ai grupului și direct sau prin intermediul acestora, activitatea de prostituție

a persoanelor de sex feminin. Din declarația victimei minore B.C.A. rezultă că liderul

grupului, G.G.C., obișnuia să le amenințe cu bătaia sau le adresa injurii, în acest

mod rezolvând neînțelegerile existente între fetele care se prostituau la locațiile

arătate, înțelegând să restabilească ordinea printr-un comportament violent.

Ceilalți membri ai grupului infracțional

organizat, respectiv inculpații A.M., G.V. și G.C.A., aveau rolul de a racola noi

victime, în vederea exploatării sexuale a acestora în folosul lor, de a oferi protecție

fetelor sau de a se asigura că nu există probleme din partea acestora.

Inculpatul A.M. a avut un rol determinant

în activitatea grupului infracțional organizat, având în permanență controlul activității

de prostituție desfășurate în cele două apartamente, chiar locuind într-unul din

acestea.

Totodată, inculpatul se asigura de respectarea

de către fete a procentelor stabilite cu inculpata G.G.C., respectiv 80% grupul

infracțional și 20% fetele, fapt relevat și prin declarațiile părților vătămate

și a martorului N.C.

A rezultat din probele administrate faptul

că, în cursul lunii august 2011, încercând să pună capăt activității de prostituție

pe care o presta grupului infracțional coordonat de G.G.C., minora B.C.A. a fugit

din apartamentul situat pe B-dul R., la domiciliul părinților săi în orașul B.S.

Pentru a o readuce la locația din municipiul

Ploiești, în scopul reluării activității de prostituție, inculpata G.G.C. s-a deplasat

la. locuința minorei și, sub amenințarea cu dezvăluirea activității pe care o presta

în folosul său, a determinat-o să o însoțească pe aceasta la apartamentul din B-dul

R. Din declarația victimei minore, rezultă că s-a temut de reacția membrilor grupului

infracțional, raportat la siguranța sorei sale, în vârstă de 4 ani.

După reluarea activității de prostituție

în modalitatea arătată, inculpații G.G.C., G.V. și G.C.A. au supravegheat-o îndeaproape

pe minora B.C.A., pentru a o împiedica să părăsească apartamentul unde se prostitua

în folosul lor. Astfel, începând cu luna august 2011, minora a fost găzduită în

apartamentul inculpatei G.V., din mun. Ploiești, Aleea S., pe timpul nopții, iar

dimineața era transportată de către inculpatul G.C.A., cu autoturismul marca V.,

cu numărul de înmatriculare PH-xxx, la locația din B-dul Republicii, unde aceasta

întreținea raporturi sexuale contra cost, B.C.A. și A.G.E. au reușit să scape, prin

fugă, din apartamentele în care erau ținute, lucru de neconceput în situația în

care ar fi făcut acest lucru de bunăvoie.

Partea vătămată B.C.A. a declarat că toți

membrii grupului infracțional îi cunoșteau vârsta, un argument în plus în susținerea

afirmației sale fiind și internările suferite de acesta în primăvara anului 2011,

la Spitalul C. Ploiești - Secția Pediatrie, pentru tratarea unor afecțiuni ale zonei

genitale. Minora a precizat că medicamentele prescrise prin rețetele eliberate în

acest context (care conțineau mențiuni referitoare la vârsta sa) au fost cumpărate

de inculpatul A.M. În aceași perioadă, în urma întreținerii de raporturi sexuale

cu inculpatul G.C.A., victima minoră a rămas însărcinată și, în condițiile în care

acesta și ceilalți membri ai grupului îi cunoșteau situația și vârsta, a efectuat

o întrerupere de sarcină la o clinică privată.

Martorii D.C., N.C., H.V.L., M.F., P.M.,

B.D. și A.G. audiați în cauză, au confirmat că, în cursul anului 2011 și în anul

2012, fiind clienți fideli, au beneficiat de serviciile sexuale ale persoanelor

de sex feminin, realizând descrierea acestora sau indicând apelativul sub care li

se prezentaseră, fiind identificate în persoana minorelor și a celorlalte fete care

se prostituau în folosul grupului, plătind în funcție de natura serviciilor sexuale

oferite sume cuprinse între 100 și 300 RON.

Victima minoră B.C.A. întreținea relații

sexuale cu inculpatul G.C.A., care, cunoscându-i vârsta, îi asigura în permanență

transportul de la locuința mamei sale, inculpata G.V., la apartamentul unde se prostitua

în folosul grupului, cu autoturismul marca V. cu numărul de înmatriculare PH-xx,

proprietatea sorei sale, inculpata

G.G.C. În apartamentul mamei

sale, cu știrea acesteia, inculpatul G.C.A. întreținea relații sexuale cu minora

B.C.A. Atât inculpatul, cât și liderul grupului au recunoscut că din banii obținuți

din activitatea de prostituție primul dintre aceștia primea lunar suma

de

1.000 RON, încasările totale fiind în cuantum de 8.000 - 10.000 RON lunar, potrivit

declarației inculpatei G.G.C.

Toți membrii grupului infracțional organizat

își asigurau mijloacele de existență din sumele de bani obținute de cele două -

victime minore și de celelalte persoane de sex feminin, care se prostituau în apartamentele

închiriate de aceștia, în acest scop, banii fiind gestionați în principal de inculpata

G.G.C., existând probe că toți s-au ocupat de această activitate.

Persoanele audiate în cauză în calitate

de părți vătămate și martori, dar și persoanele cercetate au declarat că sumele

de bani obținute lunar din activitățile de prostituție, desfășurate în condițiile

reținute, erau împărțite între membrii grupului și fetele care le obțineau, fiind

întrebuințați pentru întreținerea efectivă a acestora și asigurarea traiului zilnic.

La data de 27 februarie 2012 a fost solicitată

Tribunalului Prahova în vederea probării activității infracționale a inculpaților

efectuarea a patru percheziții domiciliare la adresele din municipiul Ploiești,

str. A.S., jud. Prahova, unde domiciliază G.G.C., municipiul Ploiești, str. M.,

jud. Prahova, unde domiciliază O.A., municipiul Ploiești, B-dul. R. jud. Prahova,

imobil aflat în proprietatea numitei M.A.E., închiriat de către unul din membrii

grupului infracțional organizat condus și coordonat de învinuita G.G.C., unde se

desfășoară efectiv activitatea de prostituție, - municipiul Ploiești, str. I.C.,

imobil aflat în proprietatea numitului V.M., închiriat de către unul din membri

grupului, unde se desfășura efectiv activitatea de prostituție.

Din cercetările efectuate a rezultat că

partea vătămată B.C.A. s-a prostituat în folosul inculpaților în perioada ianuarie

2011 - februarie 2012, tarifele practicate erau între 100 RON și 300 RON, obținând

suma totală de 7.500 RON lunar, bani care au fost însușiți în procent de 80% de

inculpați (respectiv 6.000 RON lunar).

Partea vătămată A.G.E. s-a prostituat în

folosul inculpaților în perioada septembrie 2011 - ianuarie 2012, tarifele practicate

erau între 100 RON și 300 RON, obținând suma totală de 7.500 RON lunar, bani care

au fost însușiți în procent de 80% de inculpați (respectiv 6.000 RON, lunar).

Persoanele de sex feminin majore care se

prostituau în cele două apartamente deținute de grupul infracțional organizat în

Ploiești, respectiv P.L.A., C.I. și D.M.C. au declarat că în tot cursul anului 2011

și până în luna februarie 2012 au avut 6-8 clienți zilnic, cu care au întreținut

relații sexuale, tarifele practicate fiind situate între 100 și 300 RON,

obținând

suma totală de 7.500 RON lunar fiecare, bani care au fost însușiți în procent de

80% de inculpați (respectiv 6.000 RON lunar, de la fiecare fată).

Cu toate că în faza de urmărire penală,

inculpata G.G.C. a avut o poziție procesuală sinceră, în fața instanței de fond

și-a modificat poziția procesuală, arătând că nu și-a însușit sume de bani de la

minore și de la persoanele majore de sex feminin care practicau prostituția în apartamentele

puse la dispoziție de către inculpată, sumele de bani percepute de la acestea reprezentând

fie contravaloarea produselor A. pe care aceasta le vindea lor, fie cheltuielile

necesare întreținerii apartamentelor în care se practica prostituția.

În

raport de probele administrate, instanța de fond a ținut seama

de declarațiile date în faza de cercetare judecătorească, întregul probatoriu administrat,

respectiv declarațiile inculpatului A.M., ale martorelor C.I., D.M., ale părților

vătămate B.CA., A.G.E. confirmând faptul că inculpata G.G.C. a fost inițiatoarea

grupului infracțional și principalul beneficiar al activităților de prostituție

din apartamentele pe care le închiria.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel,

în termen legal, inculpata G.G.C.

În

motivarea apelului, inculpata a arătat că instanța de fond

nu a făcut o corectă analiză a probatoriului administrat în cauză și în acest mod

nu s-a constatat că situația sa este alta, fiind cercetată doar pentru săvârșirea

infracțiunii de proxenetism.

Din declarația sa amplă, care se coroborează

cu declarațiile părților vătămate, mai puțin cu cele ale martorilor, reiese cu certitudine

că inițiator al acestei infracțiuni de proxenetism nu este inculpata. Partea vătămată

D.M. a intrat într-o relație cu inculpatul A.M. și amândoi au convenit să practice

prostituția pentru a putea să-și plătească chiria în apartamentul închiriat de inculpată.

Celelalte fete au solicitat să practice

prostituția în acel apartament, însă nemaiîntelegându-se, l-au determinat pe inculpatul

A.M. să achiziționeze un alt apartament pentru a practica prostituția.

Atât în cuprinsul rechizitoriului, cât

și în motivarea hotărârii pronunțate de instanța de fond se reține că inculpata

a săvârșit infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic

de minori în formă continuată, însă nu a săvârșit decât infracțiunea de proxenetism,

astfel cum a și recunoscut.

Ceilalți 3 inculpați nu au avut nicio colaborare

în ideea comiterii infracțiunii de proxenetism și sunt două puncte de vedere în

ceea ce privește participarea lor.

A mai arătat că nu se afla în situația

asocierii de grup infracțional organizat și nici a traficului de minori, întrucât

nici inculpata și nici ceilalți 3 inculpați nu au cunoscut vârsta părților vătămate.

Din declarația părților vătămate reiese că cea care a afirmat că nu este minoră

a avut și un copil minor, astfel că subzistă doar infracțiunea de proxenetism, fiind

vinovată doar pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

Judecătorul care a luat declarație pentru

fiecare din cei 5 inculpați a reținut gradul de rudenie între G.C,A. și inculpata

apelantă, acela de frați, însă nu este o dovadă certă că G.C.A. era un pion în constituirea

grupului infracțional.

De asemenea, instanța de fond a aplicat

o greșită condamnare de 2 ani și 6 luni inculpatei conform art. 7 din Legea nr.

39/2003 și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nefiind dovedite aceste două

infracțiuni.

Prin depozițiile date la termenul din 14

martie 2013, apelanta a arătat că își menține în parte declarațiile date și probele

administrate în cauză dovedesc reținerea art. 7 din Legea nr. 39/2003. Părțile vătămate

cu greu au venit în fața instanței și au retractat anumite declarații, constituirea

de grup infracțional nefiind dovedită pe deplin și nu s-a arătat în concret care

era rolul fiecărui membru al grupului.

Infracțiunea de proxenetism a recunoscut-o,

motiv pentru care solicită să se aibă în vedere și actele medicale depuse la dosar

din care rezultă că este foarte bolnavă.

A fost arestată în preajma sărbătorilor

de Sfintele Paști din anul 2012 și la un alt termen de judecată, la prima instanță

în sala de judecată, i s-a făcut rău fiind necesară chemarea ambulanței pentru că

a avut o tensiune care putea fi letală. De altfel, s-a constatat că are o stare

medicală precară și orice schimbare de climă îi aduce schimbări bruște de sănătate.

Totodată, modalitatea de executare a pedepsei

stabilită de prima instanță, care pentru ceilalți inculpați a făcut aplicarea

art. 86

1

C. proc. pen., ar putea fi schimbată, urmând să se aibă în vedere

actele medicale de la dosar și contribuția fiecărui membru al grupului infracțional,

dar și faptul că nu a mai comis infracțiuni și starea de arest până în acest moment

este îndestulătoare.

Apelanta a mai arătat că, pe latură civilă,

cu privire la confiscarea autoturismului, instanța putea să dispună confiscarea

numai în anumite condiții potrivit art. 118 C. pen., și trebuia să se dovedească

că acest autoturism a fost folosit pentru practicarea acestei meserii.

Autoturismul a fost achiziționat de inculpată

pentru a transporta produse H. și nu pentru practicarea prostituției, dovadă fiind

contractul de vânzare

-

cumpărare depus la dosar, astfel că, fiind

o persoană foarte bolnavă, trebuie înlăturată măsurii confiscării autoturismului.

Prin decizia penală nr. 219 din 13 noiembrie

2014, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, a admis apelul declarat de inculpata

G.G.C., împotriva sentinței penale nr. 200 din 10 mai 2013 a Tribunalului Prahova,

pe care a desființat-o în parte și în consecință:

A înlăturat măsura confiscării de la inculpată

a autoturismului marca V. și a dispus confiscarea sumei de 500 de euro, reprezentând

prețul de vânzare al acestui autoturism.

A menținut restul dispozițiilor sentinței

atacate.

A dedus din durata pedepsei aplicate inculpatei

apelante perioada reținerii și arestării preventive de la data 28 februarie 2012

la data de 14 aprilie 2012.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea

de Apel a reținut că situația de fapt a fost stabilită în mod corect și complet

de prima instanță pe baza probelor administrate în cauză, atât în timpul urmăririi

penale, cât și în timpul cercetării judecătorești de la instanța de fond, așa cum

s-a arătat mai sus.

Din examinarea acestor probe, a rezultat

cu claritate că inculpata G.G.C. era liderul grupului infracțional organizat și

a dirijat activitatea tuturor celodalti membri ai grupului și, direct sau prin intermediul

acestora din urmă, și activitatea de prostituție.

Din declarațiile părților vătămate a rezultat

că liderul grupului era apelanta G.G.C., care obișnuia să le amenințe cu bătaia

și le adresa injurii atunci când existau neînțelegeri între fetele care se prostituau,

înțelegând să restabilească ordinea printr-un comportament violent.

Rolul celodalți membri ai grupului, respectiv

al inculpaților A.M., G.V. și G.C.A., era acela de a racola noi persoane în vederea

exploatării sexuale în folosul lor sau de a oferi protecție fetelor și de a se asigura

că nu există probleme din partea acestora, inculpatul A.M. având și un rol de control

al activității de prostituție desfășurate.

Apelanta inculpată s-a și deplasat la locuința

minorei B.C.A., după ce aceasta a fugit din apartamentul în care era exploatată,

și a amenințat-o că va dezvălui activitatea pe care o presta în folosul său, determinând-o

astfel să o însoțească la acel apartament

Vârsta părților vătămate minore era cunoscută

cu siguranță de toți inculpații, inclusiv de apelantă, așa cum rezultă chiar din

declarațiile unora dintre aceștia și ale părților vătămate, dar și din faptul că

pentru B.C.A., pentru tratarea unor afecțiuni ale zonei genitale, inculpatul A.M.

a cumpărat

medicamente prescrise cu rețete care conțineau

mențiuni referitoare la vârsta minorei, iar cu inculpatul G.C.A. minora chiar a

rămas însărcinată și, ulterior făcând o întrerupere de sarcină la o clinică privată.

Prin urmare, în mod corect apelanta inculpată

a fost condamnată pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa prin actul de

sesizare, așa cum acestea au fost expuse mai sus.

De asemenea, cuantumul pedepselor stabilite

și modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatei apelante sunt

conforme cu situația de fapt reținută de instanța de fond și cu circumstanțele reținute

în considerentele sentinței atacate, astfel că nu s-a mai impus o reducere a acestor

pedepse și nici schimbarea modalității de executare, având în vedere gradul de pericol

social concret ridicat și natura infracțiunilor săvârșite, respectiv față de persoane

minore lipsite de apărare, prin violență și pe o perioadă de timp relativ lungă.

În

ceea ce privește măsura confiscării bunului folosit la săvârșirea

infracțiunii de către inculpata apelantă, Curtea a reținut că aceasta este în principiu

corectă, însă la data pronunțării sentinței atacate autoturismul nu mai aparținea

inculpatei, acesta fiind înstrăinat la data de 08 februarie 2013 către H.O. pentru

suma de 500 de euro, așa cum rezultă din copia contractului de vânzare cumpărare

a unui autovehicul folosit depusă la dosar, astfel că trebuia confiscată suma obținută

de inculpată din vânzarea acestui autoturism, sumă care nu este disproporționată

față de natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina apelantei inculpate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpata G.G.C.

În

recursul formulat inculpata a solicitat aplicarea dispozițiilor

Noului C. pen. ca lege penală mai favorabilă, în sensul schimbării încadrării juridice

a faptei prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în fapta prevăzută de art. 367

Noul C. pen., având în vedere limitele de pedeapsă reduse de la 5-20 de ani la 1-

5 ani.

De asemenea, a susținut că se impune aplicarea

legii noi și în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001, întrucât limitele de pedeapsă au fost reduse de la 5-15 ani la 3-10

ani.

Un alt motiv de recurs vizează individualizarea

pedepsei și stabilirea unei alte modalități de executare a acesteia, respectiv suspendarea

sub supraveghere. A arătat că, în cauză nu a fost respectat principiul nediscrimmării,

întrucât ceilalți inculpați au fost condamnați la pedepse cu închisoarea, dar cu

suspendarea pedepsei.

A mai precizat că, raportat la starea sa

medicală precară, dovedită cu actele depuse la dosarul cauzei, se impune schimbarea

modalității de executare a pedepsei.

Examinând cauza în temeiul art. 385

6

alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că

recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs invocat de inculpata

G.G.C. vizează necesitatea efectuării unei analize a speței din perspectiva regulii

constituționale a „aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual

C. pen.

În

situația în care după comiterea faptei de către inculpat intră

în vigoare o altă lege care incriminează aceeași faptă, dar modifică tratamentul

sancționator, de principiu legislațiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie

și cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.

Înalta Curte se va raporta și va determina

pe de o parte dacă și cum anume sunt încadrate juridic acuzațiile și faptele inculpatei

în legea nouă și apoi va compara sancțiunile prevăzute de legile speciale și Noul

C. pen. pentru aceste infracțiuni și dacă se circumscriu unor limite mai reduse

în raport de reglementarea inițială.

Astfel, Înalta Curte constată că în prezent

acțiunea incriminatoare a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea

nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74, 76 lit. b) C. pen. se regăsește și poate fi calificată

în drept în conținutul art. 367 Noul C. pen.; a infracțiunii prevăzute de art. 13

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea

art. 74. 76 lit. b) C. pen. în conținutul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea dispozițiilor art. 38 Noul C. pen.; a infracțiunii prevăzute de

art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74. 76 lit. d) C. pen. în conținutul

constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 219 Noul C. pen.

Analiza acestui prim criteriu relevă și

reflectă că acțiunile incrirninatoare circumscrise textelor de lege precizate se

regăsesc și în noile dispoziții legale sens în care se va proceda la analiza celui

de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.

Al doilea criteriu de analiză impune a

se verifica sancțiunile prevăzute de dispozițiile legii penale noi pentru aceste

infracțiuni și dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea

inițială.

Din această perspectivă, realizând o corespondență

juridică pe marginea dispozițiilor art. 7 Legea nr. 39/2003 este de constatat că

fapta adiacentă era pedepsită, la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală

a închisorii de la 5 la 20 de ani, pentru ca, pe parcursul derulării procesului

penal să intervină Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C.

pen., care pentru aceeași faptă și încadrare juridică să se prevadă pedeapsa principală

a închisorii de la 1 la 5 ani.

De asemenea, în cazul infracțiunii prevăzute

de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, aceasta era pedepsită cu închisoarea

de la 5-15 ani, iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 187/2012, pentru aceeași

faptă și încadrare juridică să se prevadă pedeapsa principală a închisorii de la

3 la 10 ani.

Pentru cea de-a treia infracțiune reținută

în sarcina inculpatei, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen. anterior,

Înalta Curte constată că limitele de pedeapsa prevăzute de legiuitor au fost menținute,

respectiv 2-7 ani.

Astfel, Înalta Curte reține că, deși sub

aspect sancționator legea nouă prevede limite de pedeapsă mai reduse pentru infracțiunile

prevăzute de art. 7 Legea nr. 39/2003 și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

totuși aceasta nu este mai favorabilă, întrucât în considerarea celorlalte instituții

(infracțiunea continuată, concurs de infracțiuni), s-ar ajunge ca legea nouă prin

aplicarea sa globală să creeze inculpatei o situație mai grea; infracțiunea continuată

reclamă în prezent unitate de subiect pasiv, iar concursul de infracțiuni presupune

aplicarea un spor obligatoriu de pedeapsă, reprezentând o treime din cumulul pedepselor

stabilite pentru celelalte infracțiuni.

Înalta Curte amintește că, în materia căilor

de atac exercitate de părți operează principiul procesual prevăzut de art. 418 C.

proc. pen., corespondent al art. 372 din reglementarea anterioară, astfel instanța

de control judiciar, nu poate crea o situație mai grea pentru cel ce a declarat

o cale de atac.

Rațiunea acestui principiu pornește de

la dreptul părților de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicțional fără

a i se crea titularului căii de atac o situație mai grea, pentru că astfel s-ar

putea determina abținerea părții de la exercitarea drepturilor sale procesuale de

teama asumării acestui risc.

O atenție aparte trebuie alocată instituției

"circumstanțelor atenuante", în speță fiind aplicate inculpatei dispozițiile

art. 74 raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. anterior.

Într-o prezentare formală a dispozițiile

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, respectiv aspectele ce țin de "conduita

bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii" se constată o lipsă

a regăsirii lor în cadrul art. 75 Nou C. pen.

Iar dacă se face trimitere la cadrul normativ

privind efectele circumstanțelor atenuante, lesne se poate constata că prevederile

art. 76 C. pen. anterior sunt mult favorabile persoanelor condamnate atâta vreme

cât fac trimitere la necesitatea "coborârii sub minimul special legal",

comparativ cu prevederile art. 76 din Noul C. pen. care stipulează că "limitele

speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu

o treime".

Chiar acceptând în plan teoretic posibilitatea

combinării unor dispoziții mai favorabile cuprinse în legi diferite, atunci când

acestea privesc instituții susceptibile

de a fi aplicate autonom,

problematica este circumscrisă abordării unitare a respectivei instituții juridice

- reținerea circumstanțelor atenuante ce sunt reglementate de un anumit act normativ

se vor raporta la pedeapsa și efectele circumstanțelor din aceeași lege penală -

o regulă de bază în aplicarea legii penale mai favorabile constituind-o interdicția

creării pe cale judiciară a unei lex tertia prin combinarea unor dispoziții mai

favorabile din mai multe legi.

Al doilea motiv de recurs invocat de către

inculpata G.G.C., vizează schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv

individualizarea judiciară a pedepsei.

Înalta Curte constată că art 385

9

pct. 14 teza I C. proc. pen., ce viza posibilitatea reindividualizării judiciare

a pedepsei sau a modalității executării a fost abrogat anterior declarării recursului

la data de 14 noiembrie 2013 și anterior pronunțării deciziei recurate, 13

noiembrie 2013, prin Legea nr. 2/2013. Ca urmare acest aspect nu va putea fi valorificat

în temeiul textului legal menționat, dar nici în contextul art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., voința legiuitorului fiind aceea de

a supune cenzurii în al treilea grad de jurisdicție numai elemente de nelegalitate.

Ca urmare, aspectele referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei sau modalității

de executare, dacă nu se referă la elemente de nelegalitate, nu mai pot fi cenzurate

în recurs.

Instanța de recurs verifică corecta încadrare

juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute în

hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracțiunilor, fără să procedeze

la analiza sau la reaprecierea situației de fapt, o atare verificare nefiind posibilă

în calea de atac a recursului.

Individualizarea pedepsei este o chestiune

de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare și de stabilire

a sancțiunii și nu verificarea „modalității în care instanța de fond sau instanța

de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziție legală.

În

consecință, atâta vreme cât instanța de prim control judiciar,

instanța de apel, într-o cale de atac integral devolutivă care permitea examinarea

cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, putând da o nouă apreciere a probelor

administrate în fața primei instanțe și a situației de fapt, a pronunțat o soluție,

instanța de recurs nu poate proceda la stabilirea în recurs a unei alte situații

de fapt și o reapreciere care să conducă la o altă soluție.

Drept urmare, Înalta Curte de Casație și

Justiție nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepsei, stabilind o altă

modalitate de executare a pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere prevăzută

de art. 91 Noul C. pen.

În

aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță

abilitată în a trata exclusiv chestiunile de drept aduse în discuție, în lipsa constatării

incidenței

vreunui caz de casare de la art. 385

9

C. proc. pen., într-o analiză inclusiv din oficiu, coroborat cu tratamentul juridic

din perspectiva regulii consti