ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1762/2014

G.G.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, trafic de minori, în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada anilor 2011 - 2012 a inițiat și coordonat activitatea unui grup infracțional organizat, din care mai fac parte inculpații A.M., G.V., G.C.A. și O.A., profilat pe comiterea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, constând în îndemnul și înlesnirea practicării prostituției, precum și tragerea de foloase de pe urma practicării acestei activități efectuate de mai multe persoane de sex feminin - majore, activități cu caracter repetat și de durată, în perioada anilor 2011 și în 2012, în sensul că, activitatea de prostituție s-a desfășurat în două locații din mun. Ploiești, sumele de bani obținute fiind împărțite între membrii grupării, cât și pe linia traficului de minori, recrutând, găzduind, primind, transportând în scopul exploatării sexuale, două victime minore, în mod repetat, folosind același mod de operare. De asemenea, în perioada anilor 2011 - 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-a recrutat pe minorele A.G.E. și B.C.A., în vârsta de 17 ani, în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea prostituției (determinarea efectivă la practicarea prostituției, prin asigurarea unei supravegheri permanente a minorelor), pentru obținerea unor sume de bani, scop care a fost și atins, primind victimele, în apartamentele închiriate în mun. Ploiești, pentru ca acestea să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați, contra cost, a înlesnit practicarea prostituției și a tras de foloase de pe urma practicării prostituției, de către mai multe persoane de sex feminin - majore, în perioada anilor 2011 - 2012, în cele două apartamente închiriate de membrii grupului în acest scop, în mun. Ploiești.

A.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, trafic de minori, în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen. constând în aceea că în perioada anilor 2011 - 2012, a aderat la grupul infracțional organizat inițiat de inculpata G.G.C., din care mai fac parte inculpații G.V., G.C.A. și O.A., profilat pe comiterea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, constând în îndemnul și înlesnirea practicării prostituției, precum și tragerea de foloase de pe urma practicării acestei activități efectuate de mai multe persoane de sex feminin - majore, activități cu caracter repetat și de durată, în perioada anilor 2011 și în 2012, în sensul că, activitatea de prostitutie s-a desfășurat în două locații din mun. Ploiești, sumele de bani obținute fiind împărțite între membrii grupării, cât și pe linia traficului de minori, recrutând, găzduind, primind, transportând în scopul exploatării sexuale, două victime minore, în mod repetat, folosind același mod de operare, De asemenea, în perioada anilor 2011 - 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-a recrutat pe minorele, în vârsta de 17 ani, A.G.E. și B.C.A., în scopul exploatării acestora, prin obligarea la practicarea prostituției (determinarea efectivă la practicarea prostituției, prin asigurarea unei supravegheri permanente a minorelor), pentru obținerea unor sume de bani, scop care a fost și atins, primind victimele, în apartamentele închiriate în mun. Ploiești, pentru ca acestea să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați, contra cost, a înlesnit practicarea prostituției și a tras de foloase de pe urma practicării prostituției, de către mai multe persoane de sex feminin - majore, în perioada anilor 2011 - 2012, în cele două apartamente închiriate de membrii grupului în acest scop în municipiul Ploiești.

G.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, trafic de minori, în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada anilor 2011 - 2012, a aderat la grupul infracțional organizat inițiat de inculpata G.G.C., din care mai fac parte inculpații A.M., G.C.A. și O.A., profilat pe comiterea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, constând în îndemnul și înlesnirea practicării prostituției, precum și tragerea de foloase de pe urma practicării acestei activități efectuate de mai multe persoane de sex feminin - majore, activități cu caracter repetat și de durată, în perioada anilor 2011 și în 2012, în sensul că, activitatea de prostituție s-a desfășurat în două locații din municipiul Ploiești, sumele de bani obținute fiind împărțite între membrii grupării, cât și pe linia traficului de minori, recrutând, găzduind, primind, transportând în scopul exploatării sexuale, două victime minore, în mod repetat, folosind același mod de operare. De asemenea, în perioada anilor 2011 - 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a găzduit-o pe minora B.C.A., în vârsta de 17 ani, în scopul exploatării acesteia, prin obligarea la practicarea prostituției (determinarea efectivă la practicarea prostituției, prin asigurarea unei supravegheri permanente a minorelor), pentru obținerea unor sume de bani, scop care a fost și atins, asigurând supravegherea victimei minore B.C.A. și la apartamentul închiriat în mun. Ploiești, B-dul R., pentru ca aceasta să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați, contra cost, a înlesnit practicarea prostituției și a tras de foloase de pe urma practicării prostituției, de către mai multe persoane de sex feminin - majore, în perioada anilor 2011 - 2012, în cele două apartamente închiriate de membrii grupului în acest scop, în mun. Ploiești.

G.C.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, trafic de minori, în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada anilor 2011 - 2012, a aderat grupul infracțional organizat inițiat de inculpata G.G.C., din care mai fac parte inculpații G.V., A.M. și O.A., profilat pe comiterea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, constând în îndemnul și înlesnirea practicării prostituției, precum și tragerea de foloase de pe urma practicării acestei activități efectuate de mai multe persoane de sex feminin - majore, activități cu caracter repetat și de durată, în perioada aniilor 2011 și în 2012, în sensul că, activitatea de prostituție s-a desfășurat în două locații din mun. Ploiești, sumele de bani obținute fiind împărțite între membrii grupării, cât și pe linia traficului de minori, recrutând, găzduind, primind, transportând în scopul exploatării sexuale, două victime miniore, în mod repetat, folosind același mod de operare. De asemenea, în perioada anilor 2011 - 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a transportat-o cu autoturismul, marca V. cu numărul de înmatriculare PH-xxx, proprietatea sorei sale inculpata G.G.C., pe minora B.C.A., în vârsta de 17 ani, la locația din mun. Ploiești, B-dul. R., în scopul ca aceasta să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați, pentru obținerea unor sume de bani, scop care a fost și atins și a supravegheat victima minoră A.G.E., pentru ca acestea să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați, contra cost, în apartamentul închiriat în mun. Ploiești, str. I.C., a înlesnit practicarea prostituției și a tras de foloase de pe urma practicării prostituției, de către mai multe persoane de sex feminin -majore, în perioada anilor 2011 - 2012, în cele două apartamente închriate de membrii grupului în acest scop, în mun. Ploiești.

O.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen, cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen. constând în aceea că în perioada anilor 2011 - 2012, a aderat la grupul infracțional organizat inițiat de inculpata G.G.C., din care mai fac parte inculpații G.V., G.C.A. și A.M., profilat pe comiterea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, constând în îndemnul și înlesnirea practicării prostituției, precum și tragerea de foloase de pe urma practicării acestei activități efectuate de mai multe persoane de sex feminin - majore, activități cu caracter repetat și de durată, în perioada anilor 2011 și în 2012, în sensul că, activitatea de prostituție s-a desfășurat în două locații din mun. Ploiești, sumele de bani obținute fiind împărțite între membrii grupării, în mod repetat, folosind același mod de operare. De asemenea a înlesnit practicarea prostituției și a tras de foloase de pe urma practicării prostituției, de către mai multe persoane de sex feminin - majore, în perioada anilor 2011 - 2012, în cele două apartamente închiriate de membrii grupului în acest scop, în mun. Ploiești. Prin sentința penală nr. 43/2013 tribunalul a dispus condamnarea inculpaților A.M., G.V., G.C.A. și achitarea inculpatului O.A., fiind disjunsă soluționarea cauzei față de inculpata G.G.C., care datorită stării de sănătate nu s-a prezentat în instanță pe parcursul multiplelor termene de judecată, pentru a da declarații și a-și formula apărări, constituindu-se Dosarul nr. 557/105/2013, la care a fost atașat Dosarul nr. 2352/105/2012, ce conține declarațiile tuturor coinculpaților, ale părților vătămate, martorelor și dosarul de urmărire penală nr. 3/D/P/2012 al D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Ploiești. Tribunalul a mai reținut că în faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: adresă înaintare ordonanță declinare, referat cu propunere de declinare a competenței, proces-verbal de sesizare din oficiu, declarație olografa A.C.G., proces-verbal lucrător de poliție din 21 octombrie 2011, adresă B.C.C.O. Ploiești, ordonanță delegare, referate de autorizare interceptare și înregistrare convorbiri telefonice și mesaje SMS, încheierea nr. 14 din 16 ianuarie 2012, autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, procese-verbale, procese-verbale de redare interceptări telefonice conform autorizațiilor emise de Tribunalul Prahova, percheziții domiciliare, autorizație de percheziție, procese-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, anunțuri pentru ziarul R., facturi, chitanțe, copie contract închiriere, anunțuri, chitanțe privind achitarea chiriei, angajament de plată, anunțuri masaj - prețuri, notițe, copie CI - D.G.C., ciorne, adrese B.C.C.O. către ziarul R.; mandate de aducere, au fost luate declarații inculpaților: G.G.C., A.M., G.C.A., G.V., O.A., au fost audiați martorii: D.C., N.C., H.V.L., M.F., P.M., B.D., A.G., C.I., D.M.C., P.L.A., A.M., G.C.A., G.G.C., C.I., au fost audiate părțile vătămate A.G.E. și B.C.A. În faza de cercetare judecătorească au fost luate declarații inculpatei G.G.C., s-au depus la dosar acte medicale privind starea sănătății acesteia, acte în circumstanțiere, a fost audiată ca martoră în circumstanțiere numita M.A.T. Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că la începutul anului 2011, inculpații, fără ocupație, s-au orientat către o modalitate ilegală, pentru a-și suplimenta veniturile, prin găsirea unor persoane de sex feminin pe care să le determine la întreținerea de relații sexuale, în schimbul unor sume de bani. În cursul lunii septembrie 2011, numitul A.C.G. a sesizat organele de urmărire penală că fiica sa în vârstă de 17 ani, A.G.E., a părăsit domiciliul comun, din luna august 2011 și nu a mai revenit pentru reluarea cursurilor școlare, având informații în legătură cu ținerea acesteia, de către persoane, necunoscute, în scopul practicării de relații sexuale contra cost cu diverși bărbați, într-un apartament din Ploiești, B-dul R. A mai precizat că fiica sa minoră a comunicat în toată perioada cu soția sa, prin transmiterea unor mesaje de la numărul de telefon P1, acesta fiind motivul pentru care, inițial, nu a solicitat sprijinul organelor de urmărire penală, însă la data de 27 septembrie 2011, fiind informat de vecinul său B.F. în legătură cu faptul că, minora se află în apartamentul menționat, a apreciat că este victima unor traficanți, care își câștigă existența din sumele de bani obținute de aceasta din practicarea de relații sexuale contra cost, nepermițându-i revenirea în mediul familiar. Cauza a fost declinată prin ordonanța cu nr. 12225/P/2011 din 27 decembrie 2011, de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești în favoarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești spre competență soluționare, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori. La data de 06 ianuarie 2012, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiești a înregistrat respectiva cauză, efectuând cercetări pentru săvârșirea, de către inculpații G.G.C., A.M., G.V., G.C.A. și O.A. a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, proxenetism și trafic de minori, în formă continuată. Organele de urmărire penală au constatat că, la începutul anului 2011, inculpata G.G.C. a constituit un grup infracțional organizat, profilat pe comiterea infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, constând în îndemnul și înlesnirea practicării prostituției, precum și tragerea de foloase de pe urma practicării acestei activități prestate de mai multe persoane de sex feminin minore și majore, activități cu caracter repetat și de durată, în. perioada anilor 2011 și în 2012, în sensul că activitatea de prostituție s-a desfășurat în două locații din mun. Ploiești, sumele de bani obținute fiind împărțite între membrii grupării. G.G.C. a înțeles să-și organizeze activitatea infracțională prin cooptarea celorlalți inculpați, persoane apropiate (G.V. și G.C.A., fiind mama, respectiv fratele său, iar O.A., concubin) și de încredere liderului (A.M. îi era foarte apropiat, cunoscându-se de peste 10 ani). În această grupare, rolurile membrilor erau bine determinate, în sensul că inculpata G.G.C. era cea care a avut inițiativa și contact permanent cu minorele și celelalte fete, stabilind și «programul» de lucru al acestora, ocupându-se de colectarea veniturilor realizate și împărțirea sumelor obținute între membrii grupului. Astfel, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, în perioada arătată, G.G.C., A.M., G.V., și G.C.A. au desfășurat activități infracționale, pe linia traficului de minori, recrutând, găzduind, primind, transportând în scopul exploatării sexuale pe cele două victime minore (A.G.E. și B.C.A.), dar și activități de proxenetism, constând în înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției, de către mai multe persoane de sex ferninin majore, începând cu anul 2011, în cele două apartamente închiriate de membrii grupului în acest scop, în mun. Ploiești. Modalitățile de racolare a clienților au constat în publicarea de anunțuri cu conținut explicit sexual în ziarul R. și ulterior, întreținerea de relații sexuale cu aceștia în apartamentele închiriate de inculpații G.G.C. și A.M., în municipiul Ploiești, B-dul R. și str. I.C. Au fost identificate victimele A.G.E. (17 ani) și B.C.A. (17 ani), precum și alte persoane majore care se prostituau în cele două apartamente: P.L.A., C.I. și D.M.C. Conform declarațiilor părților vătămate minore B.C.A. și A.G.E., cât și ale martorelor P.L.A., C.I. și D.M.C., toți inculpații efectuau pe rând activități de supraveghere a celor două apartamente din mun. Ploiești, unde sus-numitele întrețineau raporturi sexuale contra cost cu diverși bărbați. Părțile vătămate și persoanele de sex feminin majore care practicau prostituția au declarat că toți membrii grupului infracțional cunoșteau vârsta numitelor B.C.A. și A.G.E., iar din banii colectați lunar de la cele două apartamente se întrețineau toate persoanele care coordonau activitatea de prostituție. Conform disp. art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, reprezintă trafic de minori „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia". Elementul material al infracțiunii de trafic de persoane se realizează printr-una sau mai multe dintre acțiunile prevăzute ca modalități alternative în normele incriminatoare, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor. Recrutarea unui minor constă în atragerea acestuia spre a fi exploatat în vederea obținerii de sume de bani. Părțile vătămate minore B.C.A. și A.G.E. au învederat clar, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, rolul fiecăruia dintre inculpați, în contextul desfășurării activității infracționale. Conform probatoriului administrat, începând cu anul 2011, inculpații au recrutat părțile vătămate B.C.A. și A.G.E., în vârstă de 17 ani, ambele fiind eleve la momentul respectiv, pe care le-au determinat să se prostitueze în folosul lor, bazându-se pe existența neînțelegerilor din familiile victimelor, a situației materiale precare și a lipsei unei stabilități financiare a acestora. Astfel, în cursul anului 2011, inculpații G.G.C. și A.M. au racolat pe minorele de 17 ani, cărora le-au promis că le vor lua în apartamentele pe care le dețineau pentru a le găzdui, în schimbul întreținerii de raporturi sexuale contra cost. Acest debut al relațiilor dintre inculpați și victime, coroborat cu situația specială în care se găseau minorele, B.C.A. provenind dintr-o familie cu mulți frați (cel mai mic fiind în vârsta de 4 ani), în cadrul ambelor familii existând neînțelegeri pe fondul lipsurilor materiale, inculpații, mult mai în vârstă decât minorele și cu experiență de viață, au găsit o oportunitate de a profita de vârsta fragedă a acestora, de faptul că erau ușor manipulabile și că doreau să câștige bani cu care să se întrețină și pe acest fond le-au convins să aibă raporturi sexuale cu diverși bărbați contra cost, din sumele obținute urmând să le revină o cota parte. Atitudinea victimelor, aparent benevolă, raportată strict la întreținerea de raporturi sexuale, trebuie interpretată prin prisma vârstei fragede - 17 ani, a situației în care se aflau - în apartamente supravegheate în permanență de membrii grupului infracțional, de obicei cu mai mulți bărbați, astfel încât consimțământul la întreținerea de raporturi sexuale nu are niciun fel de efect asupra lipsei libertății de voință și acțiune privitoare la exploatarea lor. Așadar, aceste minore au fost practic total aservite inculpaților, care le-au exploatat sexual. În concret, tinerele care practicau activitatea de prostituție în cele două apartamente închiriate, întocmeau înscrisuri sub semnătură privată intitulate „foaie de observație", aspect reliefat în declarațiile părților vătămate, care conțineau date referitoare la dată, zi, numele fetei, numărul clienților, perioada de timp petrecută cu fiecare client, suma de bani încasată, procentul revenit grupului coordonat de G.G.C., precum și procentul fetei. La sfârșitul zilei sau la scurte perioade de timp sumele de bani obținute erau colectate de G.G.C., de inculpații G.V. și de fiul acesteia G.C.A., iar alteori erau duși personal de către inculpatul A.M. liderului grupului G.G.C. Periodic, atât inculpatul A.M., cât și fetele care se prostituau aveau obligația de a raporta inculpatei G.G.C. date referitoare la sumele de bani obținute în urma serviciilor sexuale prestate și numărul de clienți. Din declarațiile părților vătămate a reieșit faptul că, din banii obținuți de acestea, G.G.C. se ocupa, atât direct, cât și prin intermediul inculpatului A.M., de plata chiriei celor două apartamente în care se practica prostituția, a utilităților aferente acestora, a produselor alimentare, de întreținerea sa, a mamei sale - inculpata G.V., precum și de remunerația inculpatului G.C.A., fratele liderului grupului, cu suma de 1.000 RON lunar. Partea vătămată B.C.A. a declarat că inculpata G.V., în apartamentul căreia dormea pe timpul nopții, obișnuia să-i ceară cumpărarea unor produse alimentare, din banii pe care minora îi obținea din activitatea de prostituție, desfășurată pe timpul zilei. Din parcurgerea proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice autorizate legal, din investigațiile directe ale organelor de cercetare penală, precum și din audierile efectuate în cauză s-a stabilit componența grupului organizat și sarcinile fiecăruia dintre membrii acestuia. Astfel, inculpata G.G.C. liderul grupului infracțional organizat, profilat pe săvârșirea de infracțiuni (din sfera traficului de persoane) de natură sexuală. Aceasta a dirijat întreaga activitate a celorlalți membri ai grupului și direct sau prin intermediul acestora, activitatea de prostituție a persoanelor de sex feminin. Din declarația victimei minore B.C.A. rezultă că liderul grupului, G.G.C., obișnuia să le amenințe cu bătaia sau le adresa injurii, în acest mod rezolvând neînțelegerile existente între fetele care se prostituau la locațiile arătate, înțelegând să restabilească ordinea printr-un comportament violent. Ceilalți membri ai grupului infracțional organizat, respectiv inculpații A.M., G.V. și G.C.A., aveau rolul de a racola noi victime, în vederea exploatării sexuale a acestora în folosul lor, de a oferi protecție fetelor sau de a se asigura că nu există probleme din partea acestora. Inculpatul A.M. a avut un rol determinant în activitatea grupului infracțional organizat, având în permanență controlul activității de prostituție desfășurate în cele două apartamente, chiar locuind într-unul din acestea. Totodată, inculpatul se asigura de respectarea de către fete a procentelor stabilite cu inculpata G.G.C., respectiv 80% grupul infracțional și 20% fetele, fapt relevat și prin declarațiile părților vătămate și a martorului N.C. A rezultat din probele administrate faptul că, în cursul lunii august 2011, încercând să pună capăt activității de prostituție pe care o presta grupului infracțional coordonat de G.G.C., minora B.C.A. a fugit din apartamentul situat pe B-dul R., la domiciliul părinților săi în orașul B.S. Pentru a o readuce la locația din municipiul Ploiești, în scopul reluării activității de prostituție, inculpata G.G.C. s-a deplasat la. locuința minorei și, sub amenințarea cu dezvăluirea activității pe care o presta în folosul său, a determinat-o să o însoțească pe aceasta la apartamentul din B-dul R. Din declarația victimei minore, rezultă că s-a temut de reacția membrilor grupului infracțional, raportat la siguranța sorei sale, în vârstă de 4 ani. După reluarea activității de prostituție în modalitatea arătată, inculpații G.G.C., G.V. și G.C.A. au supravegheat-o îndeaproape pe minora B.C.A., pentru a o împiedica să părăsească apartamentul unde se prostitua în folosul lor. Astfel, începând cu luna august 2011, minora a fost găzduită în apartamentul inculpatei G.V., din mun. Ploiești, Aleea S., pe timpul nopții, iar dimineața era transportată de către inculpatul G.C.A., cu autoturismul marca V., cu numărul de înmatriculare PH-xxx, la locația din B-dul Republicii, unde aceasta întreținea raporturi sexuale contra cost, B.C.A. și A.G.E. au reușit să scape, prin fugă, din apartamentele în care erau ținute, lucru de neconceput în situația în care ar fi făcut acest lucru de bunăvoie. Partea vătămată B.C.A. a declarat că toți membrii grupului infracțional îi cunoșteau vârsta, un argument în plus în susținerea afirmației sale fiind și internările suferite de acesta în primăvara anului 2011, la Spitalul C. Ploiești - Secția Pediatrie, pentru tratarea unor afecțiuni ale zonei genitale. Minora a precizat că medicamentele prescrise prin rețetele eliberate în acest context (care conțineau mențiuni referitoare la vârsta sa) au fost cumpărate de inculpatul A.M. În aceași perioadă, în urma întreținerii de raporturi sexuale cu inculpatul G.C.A., victima minoră a rămas însărcinată și, în condițiile în care acesta și ceilalți membri ai grupului îi cunoșteau situația și vârsta, a efectuat o întrerupere de sarcină la o clinică privată. Martorii D.C., N.C., H.V.L., M.F., P.M., B.D. și A.G. audiați în cauză, au confirmat că, în cursul anului 2011 și în anul 2012, fiind clienți fideli, au beneficiat de serviciile sexuale ale persoanelor de sex feminin, realizând descrierea acestora sau indicând apelativul sub care li se prezentaseră, fiind identificate în persoana minorelor și a celorlalte fete care se prostituau în folosul grupului, plătind în funcție de natura serviciilor sexuale oferite sume cuprinse între 100 și 300 RON. Victima minoră B.C.A. întreținea relații sexuale cu inculpatul G.C.A., care, cunoscându-i vârsta, îi asigura în permanență transportul de la locuința mamei sale, inculpata G.V., la apartamentul unde se prostitua în folosul grupului, cu autoturismul marca V. cu numărul de înmatriculare PH-xx, proprietatea sorei sale, inculpata G.G.C. În apartamentul mamei sale, cu știrea acesteia, inculpatul G.C.A. întreținea relații sexuale cu minora B.C.A. Atât inculpatul, cât și liderul grupului au recunoscut că din banii obținuți din activitatea de prostituție primul dintre aceștia primea lunar suma de 1.000 RON, încasările totale fiind în cuantum de 8.000 - 10.000 RON lunar, potrivit declarației inculpatei G.G.C. Toți membrii grupului infracțional organizat își asigurau mijloacele de existență din sumele de bani obținute de cele două - victime minore și de celelalte persoane de sex feminin, care se prostituau în apartamentele închiriate de aceștia, în acest scop, banii fiind gestionați în principal de inculpata G.G.C., existând probe că toți s-au ocupat de această activitate. Persoanele audiate în cauză în calitate de părți vătămate și martori, dar și persoanele cercetate au declarat că sumele de bani obținute lunar din activitățile de prostituție, desfășurate în condițiile reținute, erau împărțite între membrii grupului și fetele care le obțineau, fiind întrebuințați pentru întreținerea efectivă a acestora și asigurarea traiului zilnic. La data de 27 februarie 2012 a fost solicitată Tribunalului Prahova în vederea probării activității infracționale a inculpaților efectuarea a patru percheziții domiciliare la adresele din municipiul Ploiești, str. A.S., jud. Prahova, unde domiciliază G.G.C., municipiul Ploiești, str. M., jud. Prahova, unde domiciliază O.A., municipiul Ploiești, B-dul. R. jud. Prahova, imobil aflat în proprietatea numitei M.A.E., închiriat de către unul din membrii grupului infracțional organizat condus și coordonat de învinuita G.G.C., unde se desfășoară efectiv activitatea de prostituție, - municipiul Ploiești, str. I.C., imobil aflat în proprietatea numitului V.M., închiriat de către unul din membri grupului, unde se desfășura efectiv activitatea de prostituție. Din cercetările efectuate a rezultat că partea vătămată B.C.A. s-a prostituat în folosul inculpaților în perioada ianuarie 2011 - februarie 2012, tarifele practicate erau între 100 RON și 300 RON, obținând suma totală de 7.500 RON lunar, bani care au fost însușiți în procent de 80% de inculpați (respectiv 6.000 RON lunar). Partea vătămată A.G.E. s-a prostituat în folosul inculpaților în perioada septembrie 2011 - ianuarie 2012, tarifele practicate erau între 100 RON și 300 RON, obținând suma totală de 7.500 RON lunar, bani care au fost însușiți în procent de 80% de inculpați (respectiv 6.000 RON, lunar). Persoanele de sex feminin majore care se prostituau în cele două apartamente deținute de grupul infracțional organizat în Ploiești, respectiv P.L.A., C.I. și D.M.C. au declarat că în tot cursul anului 2011 și până în luna februarie 2012 au avut 6-8 clienți zilnic, cu care au întreținut relații sexuale, tarifele practicate fiind situate între 100 și 300 RON, obținând suma totală de 7.500 RON lunar fiecare, bani care au fost însușiți în procent de 80% de inculpați (respectiv 6.000 RON lunar, de la fiecare fată). Cu toate că în faza de urmărire penală, inculpata G.G.C. a avut o poziție procesuală sinceră, în fața instanței de fond și-a modificat poziția procesuală, arătând că nu și-a însușit sume de bani de la minore și de la persoanele majore de sex feminin care practicau prostituția în apartamentele puse la dispoziție de către inculpată, sumele de bani percepute de la acestea reprezentând fie contravaloarea produselor A. pe care aceasta le vindea lor, fie cheltuielile necesare întreținerii apartamentelor în care se practica prostituția. În raport de probele administrate, instanța de fond a ținut seama de declarațiile date în faza de cercetare judecătorească, întregul probatoriu administrat, respectiv declarațiile inculpatului A.M., ale martorelor C.I., D.M., ale părților vătămate B.CA., A.G.E. confirmând faptul că inculpata G.G.C. a fost inițiatoarea grupului infracțional și principalul beneficiar al activităților de prostituție din apartamentele pe care le închiria. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpata G.G.C. În motivarea apelului, inculpata a arătat că instanța de fond nu a făcut o corectă analiză a probatoriului administrat în cauză și în acest mod nu s-a constatat că situația sa este alta, fiind cercetată doar pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism. Din declarația sa amplă, care se coroborează cu declarațiile părților vătămate, mai puțin cu cele ale martorilor, reiese cu certitudine că inițiator al acestei infracțiuni de proxenetism nu este inculpata. Partea vătămată D.M. a intrat într-o relație cu inculpatul A.M. și amândoi au convenit să practice prostituția pentru a putea să-și plătească chiria în apartamentul închiriat de inculpată. Celelalte fete au solicitat să practice prostituția în acel apartament, însă nemaiîntelegându-se, l-au determinat pe inculpatul A.M. să achiziționeze un alt apartament pentru a practica prostituția. Atât în cuprinsul rechizitoriului, cât și în motivarea hotărârii pronunțate de instanța de fond se reține că inculpata a săvârșit infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de minori în formă continuată, însă nu a săvârșit decât infracțiunea de proxenetism, astfel cum a și recunoscut. Ceilalți 3 inculpați nu au avut nicio colaborare în ideea comiterii infracțiunii de proxenetism și sunt două puncte de vedere în ceea ce privește participarea lor. A mai arătat că nu se afla în situația asocierii de grup infracțional organizat și nici a traficului de minori, întrucât nici inculpata și nici ceilalți 3 inculpați nu au cunoscut vârsta părților vătămate. Din declarația părților vătămate reiese că cea care a afirmat că nu este minoră a avut și un copil minor, astfel că subzistă doar infracțiunea de proxenetism, fiind vinovată doar pentru săvârșirea acestei infracțiuni. Judecătorul care a luat declarație pentru fiecare din cei 5 inculpați a reținut gradul de rudenie între G.C,A. și inculpata apelantă, acela de frați, însă nu este o dovadă certă că G.C.A. era un pion în constituirea grupului infracțional. De asemenea, instanța de fond a aplicat o greșită condamnare de 2 ani și 6 luni inculpatei conform art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nefiind dovedite aceste două infracțiuni. Prin depozițiile date la termenul din 14 martie 2013, apelanta a arătat că își menține în parte declarațiile date și probele administrate în cauză dovedesc reținerea art. 7 din Legea nr. 39/2003. Părțile vătămate cu greu au venit în fața instanței și au retractat anumite declarații, constituirea de grup infracțional nefiind dovedită pe deplin și nu s-a arătat în concret care era rolul fiecărui membru al grupului. Infracțiunea de proxenetism a recunoscut-o, motiv pentru care solicită să se aibă în vedere și actele medicale depuse la dosar din care rezultă că este foarte bolnavă. A fost arestată în preajma sărbătorilor de Sfintele Paști din anul 2012 și la un alt termen de judecată, la prima instanță în sala de judecată, i s-a făcut rău fiind necesară chemarea ambulanței pentru că a avut o tensiune care putea fi letală. De altfel, s-a constatat că are o stare medicală precară și orice schimbare de climă îi aduce schimbări bruște de sănătate. Totodată, modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță, care pentru ceilalți inculpați a făcut aplicarea art. 86 1 C. proc. pen., ar putea fi schimbată, urmând să se aibă în vedere actele medicale de la dosar și contribuția fiecărui membru al grupului infracțional, dar și faptul că nu a mai comis infracțiuni și starea de arest până în acest moment este îndestulătoare. Apelanta a mai arătat că, pe latură civilă, cu privire la confiscarea autoturismului, instanța putea să dispună confiscarea numai în anumite condiții potrivit art. 118 C. pen., și trebuia să se dovedească că acest autoturism a fost folosit pentru practicarea acestei meserii. Autoturismul a fost achiziționat de inculpată pentru a transporta produse H. și nu pentru practicarea prostituției, dovadă fiind contractul de vânzare - cumpărare depus la dosar, astfel că, fiind o persoană foarte bolnavă, trebuie înlăturată măsurii confiscării autoturismului. Prin decizia penală nr. 219 din 13 noiembrie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, a admis apelul declarat de inculpata G.G.C., împotriva sentinței penale nr. 200 din 10 mai 2013 a Tribunalului Prahova, pe care a desființat-o în parte și în consecință: A înlăturat măsura confiscării de la inculpată a autoturismului marca V. și a dispus confiscarea sumei de 500 de euro, reprezentând prețul de vânzare al acestui autoturism. A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate. A dedus din durata pedepsei aplicate inculpatei apelante perioada reținerii și arestării preventive de la data 28 februarie 2012 la data de 14 aprilie 2012. Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel a reținut că situația de fapt a fost stabilită în mod corect și complet de prima instanță pe baza probelor administrate în cauză, atât în timpul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești de la instanța de fond, așa cum s-a arătat mai sus. Din examinarea acestor probe, a rezultat cu claritate că inculpata G.G.C. era liderul grupului infracțional organizat și a dirijat activitatea tuturor celodalti membri ai grupului și, direct sau prin intermediul acestora din urmă, și activitatea de prostituție. Din declarațiile părților vătămate a rezultat că liderul grupului era apelanta G.G.C., care obișnuia să le amenințe cu bătaia și le adresa injurii atunci când existau neînțelegeri între fetele care se prostituau, înțelegând să restabilească ordinea printr-un comportament violent. Rolul celodalți membri ai grupului, respectiv al inculpaților A.M., G.V. și G.C.A., era acela de a racola noi persoane în vederea exploatării sexuale în folosul lor sau de a oferi protecție fetelor și de a se asigura că nu există probleme din partea acestora, inculpatul A.M. având și un rol de control al activității de prostituție desfășurate. Apelanta inculpată s-a și deplasat la locuința minorei B.C.A., după ce aceasta a fugit din apartamentul în care era exploatată, și a amenințat-o că va dezvălui activitatea pe care o presta în folosul său, determinând-o astfel să o însoțească la acel apartament Vârsta părților vătămate minore era cunoscută cu siguranță de toți inculpații, inclusiv de apelantă, așa cum rezultă chiar din declarațiile unora dintre aceștia și ale părților vătămate, dar și din faptul că pentru B.C.A., pentru tratarea unor afecțiuni ale zonei genitale, inculpatul A.M. a cumpărat medicamente prescrise cu rețete care conțineau mențiuni referitoare la vârsta minorei, iar cu inculpatul G.C.A. minora chiar a rămas însărcinată și, ulterior făcând o întrerupere de sarcină la o clinică privată. Prin urmare, în mod corect apelanta inculpată a fost condamnată pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, așa cum acestea au fost expuse mai sus. De asemenea, cuantumul pedepselor stabilite și modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatei apelante sunt conforme cu situația de fapt reținută de instanța de fond și cu circumstanțele reținute în considerentele sentinței atacate, astfel că nu s-a mai impus o reducere a acestor pedepse și nici schimbarea modalității de executare, având în vedere gradul de pericol social concret ridicat și natura infracțiunilor săvârșite, respectiv față de persoane minore lipsite de apărare, prin violență și pe o perioadă de timp relativ lungă. În ceea ce privește măsura confiscării bunului folosit la săvârșirea infracțiunii de către inculpata apelantă, Curtea a reținut că aceasta este în principiu corectă, însă la data pronunțării sentinței atacate autoturismul nu mai aparținea inculpatei, acesta fiind înstrăinat la data de 08 februarie 2013 către H.O. pentru suma de 500 de euro, așa cum rezultă din copia contractului de vânzare cumpărare a unui autovehicul folosit depusă la dosar, astfel că trebuia confiscată suma obținută de inculpată din vânzarea acestui autoturism, sumă care nu este disproporționată față de natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina apelantei inculpate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata G.G.C. În recursul formulat inculpata a solicitat aplicarea dispozițiilor Noului C. pen. ca lege penală mai favorabilă, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în fapta prevăzută de art. 367 Noul C. pen., având în vedere limitele de pedeapsă reduse de la 5-20 de ani la 1- 5 ani. De asemenea, a susținut că se impune aplicarea legii noi și în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, întrucât limitele de pedeapsă au fost reduse de la 5-15 ani la 3-10 ani. Un alt motiv de recurs vizează individualizarea pedepsei și stabilirea unei alte modalități de executare a acesteia, respectiv suspendarea sub supraveghere. A arătat că, în cauză nu a fost respectat principiul nediscrimmării, întrucât ceilalți inculpați au fost condamnați la pedepse cu închisoarea, dar cu suspendarea pedepsei. A mai precizat că, raportat la starea sa medicală precară, dovedită cu actele depuse la dosarul cauzei, se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei. Examinând cauza în temeiul art. 385 6 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Primul motiv de recurs invocat de inculpata G.G.C. vizează necesitatea efectuării unei analize a speței din perspectiva regulii constituționale a „aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen. În situația în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeași faptă, dar modifică tratamentul sancționator, de principiu legislațiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie și cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului. Înalta Curte se va raporta și va determina pe de o parte dacă și cum anume sunt încadrate juridic acuzațiile și faptele inculpatei în legea nouă și apoi va compara sancțiunile prevăzute de legile speciale și Noul C. pen. pentru aceste infracțiuni și dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea inițială. Astfel, Înalta Curte constată că în prezent acțiunea incriminatoare a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74, 76 lit. b) C. pen. se regăsește și poate fi calificată în drept în conținutul art. 367 Noul C. pen.; a infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74. 76 lit. b) C. pen. în conținutul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispozițiilor art. 38 Noul C. pen.; a infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74. 76 lit. d) C. pen. în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 219 Noul C. pen. Analiza acestui prim criteriu relevă și reflectă că acțiunile incrirninatoare circumscrise textelor de lege precizate se regăsesc și în noile dispoziții legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile. Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancțiunile prevăzute de dispozițiile legii penale noi pentru aceste infracțiuni și dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea inițială. Din această perspectivă, realizând o corespondență juridică pe marginea dispozițiilor art. 7 Legea nr. 39/2003 este de constatat că fapta adiacentă era pedepsită, la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii de la 5 la 20 de ani, pentru ca, pe parcursul derulării procesului penal să intervină Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., care pentru aceeași faptă și încadrare juridică să se prevadă pedeapsa principală a închisorii de la 1 la 5 ani. De asemenea, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, aceasta era pedepsită cu închisoarea de la 5-15 ani, iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 187/2012, pentru aceeași faptă și încadrare juridică să se prevadă pedeapsa principală a închisorii de la 3 la 10 ani. Pentru cea de-a treia infracțiune reținută în sarcina inculpatei, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 329 C. pen. anterior, Înalta Curte constată că limitele de pedeapsa prevăzute de legiuitor au fost menținute, respectiv 2-7 ani. Astfel, Înalta Curte reține că, deși sub aspect sancționator legea nouă prevede limite de pedeapsă mai reduse pentru infracțiunile prevăzute de art. 7 Legea nr. 39/2003 și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, totuși aceasta nu este mai favorabilă, întrucât în considerarea celorlalte instituții (infracțiunea continuată, concurs de infracțiuni), s-ar ajunge ca legea nouă prin aplicarea sa globală să creeze inculpatei o situație mai grea; infracțiunea continuată reclamă în prezent unitate de subiect pasiv, iar concursul de infracțiuni presupune aplicarea un spor obligatoriu de pedeapsă, reprezentând o treime din cumulul pedepselor stabilite pentru celelalte infracțiuni. Înalta Curte amintește că, în materia căilor de atac exercitate de părți operează principiul procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din reglementarea anterioară, astfel instanța de control judiciar, nu poate crea o situație mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac. Rațiunea acestui principiu pornește de la dreptul părților de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicțional fără a i se crea titularului căii de atac o situație mai grea, pentru că astfel s-ar putea determina abținerea părții de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc. O atenție aparte trebuie alocată instituției "circumstanțelor atenuante", în speță fiind aplicate inculpatei dispozițiile art. 74 raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. anterior. Într-o prezentare formală a dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, respectiv aspectele ce țin de "conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii" se constată o lipsă a regăsirii lor în cadrul art. 75 Nou C. pen. Iar dacă se face trimitere la cadrul normativ privind efectele circumstanțelor atenuante, lesne se poate constata că prevederile art. 76 C. pen. anterior sunt mult favorabile persoanelor condamnate atâta vreme cât fac trimitere la necesitatea "coborârii sub minimul special legal", comparativ cu prevederile art. 76 din Noul C. pen. care stipulează că "limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime". Chiar acceptând în plan teoretic posibilitatea combinării unor dispoziții mai favorabile cuprinse în legi diferite, atunci când acestea privesc instituții susceptibile de a fi aplicate autonom, problematica este circumscrisă abordării unitare a respectivei instituții juridice - reținerea circumstanțelor atenuante ce sunt reglementate de un anumit act normativ se vor raporta la pedeapsa și efectele circumstanțelor din aceeași lege penală - o regulă de bază în aplicarea legii penale mai favorabile constituind-o interdicția creării pe cale judiciară a unei lex tertia prin combinarea unor dispoziții mai favorabile din mai multe legi. Al doilea motiv de recurs invocat de către inculpata G.G.C., vizează schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv individualizarea judiciară a pedepsei. Înalta Curte constată că art 385 9 pct. 14 teza I C. proc. pen., ce viza posibilitatea reindividualizării judiciare a pedepsei sau a modalității executării a fost abrogat anterior declarării recursului la data de 14 noiembrie 2013 și anterior pronunțării deciziei recurate, 13 noiembrie 2013, prin Legea nr. 2/2013. Ca urmare acest aspect nu va putea fi valorificat în temeiul textului legal menționat, dar nici în contextul art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., voința legiuitorului fiind aceea de a supune cenzurii în al treilea grad de jurisdicție numai elemente de nelegalitate. Ca urmare, aspectele referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei sau modalității de executare, dacă nu se referă la elemente de nelegalitate, nu mai pot fi cenzurate în recurs. Instanța de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracțiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situației de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului. Individualizarea pedepsei este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare și de stabilire a sancțiunii și nu verificarea „modalității în care instanța de fond sau instanța de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziție legală. În consecință, atâta vreme cât instanța de prim control judiciar, instanța de apel, într-o cale de atac integral devolutivă care permitea examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, putând da o nouă apreciere a probelor administrate în fața primei instanțe și a situației de fapt, a pronunțat o soluție, instanța de recurs nu poate proceda la stabilirea în recurs a unei alte situații de fapt și o reapreciere care să conducă la o altă soluție. Drept urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepsei, stabilind o altă modalitate de executare a pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere prevăzută de art. 91 Noul C. pen. În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță abilitată în a trata exclusiv chestiunile de drept aduse în discuție, în lipsa constatării incidenței vreunui caz de casare de la art. 385 9 C. proc. pen., într-o analiză inclusiv din oficiu, coroborat cu tratamentul juridic din perspectiva regulii consti