ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3408/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Iași prin sentința 447

din 26 iunie 2003 a admis acțiunea formulată de CN C.F.R. SA regionala Iași,

reprezentată de S.M.F. S.A. oficiul juridic teritorial Iași în contradictoriu

cu Primăria Municipiului Iași, prin Primar și Ministerul Finanțelor Publice,

Administrația Finanțelor Iași.

Pârâții au fost obligați să

restituie reclamantei imobilul-teren în suprafață de 2300 mp și construcțiile

situate pe acesta din Iași, sau să plătească reclamantei contravaloarea imobilului.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că imobilul dobândit de societatea antecesoare societății

reclamante, prin act autentic, a fost preluat abuziv de stat și că reclamanta,

în temeiul Legii nr. 10/2001, beneficiază de restituirea în natură a imobilului

sau de acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

Curtea de Apel Iași, prin decizia 48

din 23 ianuarie 2004 a admis apelurile formulate de Ministerul Finanțelor

Publice și Primăria Municipiului Iași prin Primar, împotriva sentinței civile

447 din 26 ianuarie 2003 pe care a desființat-o.

Rejudecând cauza pe fond, instanța

de apel a respins acțiunea formulată de reclamanta C.N. C.F.R. S.A. Regionala

Iași reprezentată de SMF S.A. oficiul juridic teritorial Iași în contradictoriu

cu Primăria Municipiului Iași prin Primar și Ministerul Finanțelor Publice.

În considerentele deciziei de casare

s-a reținut că prin art. 3 din Legea nr. 10/2001, au fost excluse de la

incidența legii companiile naționale, categorie din care face parte și reclamanta,

și mai mult, aceasta nu și-a probat nici interesul legitim în promovarea

acțiunii, determinat de calitatea de proprietar al bunului precum și faptul că

în forma de organizare existentă este continuatoarea persoanei juridice care a

avut proprietatea bunului.

De asemenea s-a reținut că

Ministerul Finanțelor Publice nu are legitimare procesuală pasivă față de dispozițiunile

art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 deoarece deținătorul imobilului este

acela căruia trebuie să i se adreseze notificarea și tot acesta trebuie să se

pronunțe prin decizie asupra cererii, ori în speță, o atare condiție nu este

realizată.

Recursul declarat de CN C.F.R. SA împotriva

deciziei nr. 48 din 23 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Iași se

axează pe următoarele aspecte de nelegalitate, încadrate în drept pe

dispozițiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

- Lipsa de coerență structurală a

considerentelor deciziei raportat la soluția de admitere a apelurilor.

- Greșita interpretare a lipsei de

legitimare procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor față de prevederile art.

37 din Legea nr. 10/2001.

Interpretarea greșită a probelor

privind legitimarea procesuală activă a C.N. C.F.R. S.A. continuatoarea C.F.R. ca

persoană juridică indicând ca temei a acestei susțineri o succesiune de acte

normative.

- Greșita aplicare în cauză a

dispozițiunilor art. 3 alin. (2) Legea nr. 10/2001, apreciindu-se că O.U.G.

184/2002 prin care a fost introdus acest alineat nu era incidentă la data

introducerii contestației și ca prin urmare instanța a făcut o aplicare

retroactivă a legii.

Recursul este nefondat.

În speță, decizia beneficiază de

coerență compozițională, în spiritul art. 261 C. proc. civ. deoarece instanța

de apel a înlăturat punctual motivele de apel care s-au dovedit neîntemeiate, după

care a consemnat motivele de apel care au condus la schimbarea sentinței și

care s-au regăsit în dispozitivul deciziei.

Raportat la obiectul cererii de

chemare în judecată, instanța de apel a concluzionat corect în sensul că

Ministerul Finanțelor Publice nu are legitimare procesuală pasivă.

Prin acțiunea precizată C.N. C.F.R. S.A.

a investit instanța de judecată cu soluționarea unei contestații în temeiul

Legii nr. 10/2001 împotriva deciziei 1770 din 16 decembrie 2002 a Primăriei

Municipiului Iași prin care s-a respins notificarea formulată privind

restituirea imobilului în cauză.

Or, în cadrul acestei proceduri

speciale, legitimare procesuală pasivă nu poate avea decât emitentul

dispoziției contestate, deținător al imobilului, respectiv Primăria

Municipiului Iași și nu o altă entitate în considerarea unei eventuale soluții

de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc, cu atât mai mult cu

cât competențele acordate de art.3 7 din lege Ministerului Finanțelor (

anterior modificărilor prin Legea 247/2005) nu țineau de opozabilitatea

hotărârii judecătorești față de acesta și deci de necesitatea participării lui

în proces.

Corect instanța de apel a reținut lipsa

de legitimare procesuală a reclamantei.

Aceasta nu are calitatea de persoană

îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, nu numai pentru că

reclamanta nu și-a probat identitatea, ori continuitatea cu Căile Ferate Române

proprietara imobilului dar și pentru că imobilul a cărui restituire se solicită

nu cade sub incidența Legii 10/2001.

Nu se poate vorbi de o preluare

abuzivă a imobilului de către stat cât timp prin hotărârile 8 și 9 din 1960 ale

fostului Consiliu Municipal Iași imobilul proprietate publică, a trecut în

administrarea unei persoane juridice, respectiv de la căile ferate Române în

administrarea altei persoane juridice. Așadar nu ne aflăm în prezența unui

transfer de proprietate și cu atât mai puțin în prezența unei preluări abuzive

de către stat în condițiile în care persoana juridică de la care s-a transferat

dreptul de administrare era tot societate de stat.

Alin. (2) al art. 3 din Legea nr. 10/2001

introdus prin O.U.G. 184/2002 cu semnificații lămuritoare ale art. 3 alin. (1)

prevede expres, între altele că, companiile naționale nu au calitatea de

persoane îndreptățite și nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Legat de aplicarea în timp a acestui

alin. (2) din art. 3 al Legii 10/2001 criticile referitoare la violarea art. 15

din Constituție sunt nefondate.

Norma introdusă de O.U.G. 184/2002

fiind imperativă, de imediată aplicare și în vigoare la data pronunțării

hotărârii, trebuia să se regăsească în soluție, de vreme ce ipoteza normei își găsea

corespondent în cauză.

Pe durata derulării procedurilor

reglementate de Legea 10/2001, raporturilor dintre părți le sunt incidente

toate normele de drept, care intră în vigoare în acest interval, iar problema

ultraactivității legii raportată la momentul introducerii acțiunii nu se poate

discuta , de vreme ce norma nou introdusă nu modifica vechea formă a legii ci

prevede doar o interdicție care reieșea logic din textul inițial al legii.

Examinarea motivului de recurs legat

de calitatea recurentei de continuatoare a fostei Căi Ferate Române este de

prisos, față de cele de mai sus expuse, care evidențiază existența în privința

acesteia a unei interdicții legale de persoană îndreptățită la acordarea

măsurilor reparatorii.

Criticile fiind nefondate, în

temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de C.N. C.F. C.F.R. SA va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de C.N.C.F. C.F.R. SA, sucursala regională C.F. Iași împotriva

deciziei nr. 48 din 23 ianuarie 2004 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 31 martie 2006.