ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3408/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași prin sentința 447 din 26 iunie 2003 a admis acțiunea formulată de CN C.F.R. SA regionala Iași, reprezentată de S.M.F. S.A. oficiul juridic teritorial Iași în contradictoriu cu Primăria Municipiului Iași, prin Primar și Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor Iași. Pârâții au fost obligați să restituie reclamantei imobilul-teren în suprafață de 2300 mp și construcțiile situate pe acesta din Iași, sau să plătească reclamantei contravaloarea imobilului. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că imobilul dobândit de societatea antecesoare societății reclamante, prin act autentic, a fost preluat abuziv de stat și că reclamanta, în temeiul Legii nr. 10/2001, beneficiază de restituirea în natură a imobilului sau de acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

Curtea de Apel Iași, prin decizia 48 din 23 ianuarie 2004 a admis apelurile formulate de Ministerul Finanțelor Publice și Primăria Municipiului Iași prin Primar, împotriva sentinței civile 447 din 26 ianuarie 2003 pe care a desființat-o. Rejudecând cauza pe fond, instanța de apel a respins acțiunea formulată de reclamanta C.N. C.F.R. S.A. Regionala Iași reprezentată de SMF S.A. oficiul juridic teritorial Iași în contradictoriu cu Primăria Municipiului Iași prin Primar și Ministerul Finanțelor Publice. În considerentele deciziei de casare s-a reținut că prin art. 3 din Legea nr. 10/2001, au fost excluse de la incidența legii companiile naționale, categorie din care face parte și reclamanta, și mai mult, aceasta nu și-a probat nici interesul legitim în promovarea acțiunii, determinat de calitatea de proprietar al bunului precum și faptul că în forma de organizare existentă este continuatoarea persoanei juridice care a avut proprietatea bunului.

De asemenea s-a reținut că Ministerul Finanțelor Publice nu are legitimare procesuală pasivă față de dispozițiunile art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 deoarece deținătorul imobilului este acela căruia trebuie să i se adreseze notificarea și tot acesta trebuie să se pronunțe prin decizie asupra cererii, ori în speță, o atare condiție nu este realizată. Recursul declarat de CN C.F.R. SA împotriva deciziei nr. 48 din 23 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Iași se axează pe următoarele aspecte de nelegalitate, încadrate în drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - Lipsa de coerență structurală a considerentelor deciziei raportat la soluția de admitere a apelurilor. - Greșita interpretare a lipsei de legitimare procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor față de prevederile art. 37 din Legea nr. 10/2001.

Interpretarea greșită a probelor privind legitimarea procesuală activă a C.N. C.F.R. S.A. continuatoarea C.F.R. ca persoană juridică indicând ca temei a acestei susțineri o succesiune de acte normative. - Greșita aplicare în cauză a dispozițiunilor art. 3 alin. (2) Legea nr. 10/2001, apreciindu-se că O.U.G. 184/2002 prin care a fost introdus acest alineat nu era incidentă la data introducerii contestației și ca prin urmare instanța a făcut o aplicare retroactivă a legii. Recursul este nefondat. În speță, decizia beneficiază de coerență compozițională, în spiritul art. 261 C. proc. civ. deoarece instanța de apel a înlăturat punctual motivele de apel care s-au dovedit neîntemeiate, după care a consemnat motivele de apel care au condus la schimbarea sentinței și care s-au regăsit în dispozitivul deciziei.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de apel a concluzionat corect în sensul că Ministerul Finanțelor Publice nu are legitimare procesuală pasivă. Prin acțiunea precizată C.N. C.F.R. S.A. a investit instanța de judecată cu soluționarea unei contestații în temeiul Legii nr. 10/2001 împotriva deciziei 1770 din 16 decembrie 2002 a Primăriei Municipiului Iași prin care s-a respins notificarea formulată privind restituirea imobilului în cauză.

Or, în cadrul acestei proceduri speciale, legitimare procesuală pasivă nu poate avea decât emitentul dispoziției contestate, deținător al imobilului, respectiv Primăria Municipiului Iași și nu o altă entitate în considerarea unei eventuale soluții de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc, cu atât mai mult cu cât competențele acordate de art.3 7 din lege Ministerului Finanțelor ( anterior modificărilor prin Legea 247/2005) nu țineau de opozabilitatea hotărârii judecătorești față de acesta și deci de necesitatea participării lui în proces. Corect instanța de apel a reținut lipsa de legitimare procesuală a reclamantei. Aceasta nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, nu numai pentru că reclamanta nu și-a probat identitatea, ori continuitatea cu Căile Ferate Române proprietara imobilului dar și pentru că imobilul a cărui restituire se solicită nu cade sub incidența Legii 10/2001.

Nu se poate vorbi de o preluare abuzivă a imobilului de către stat cât timp prin hotărârile 8 și 9 din 1960 ale fostului Consiliu Municipal Iași imobilul proprietate publică, a trecut în administrarea unei persoane juridice, respectiv de la căile ferate Române în administrarea altei persoane juridice. Așadar nu ne aflăm în prezența unui transfer de proprietate și cu atât mai puțin în prezența unei preluări abuzive de către stat în condițiile în care persoana juridică de la care s-a transferat dreptul de administrare era tot societate de stat. Alin. (2) al art. 3 din Legea nr. 10/2001 introdus prin O.U.G. 184/2002 cu semnificații lămuritoare ale art. 3 alin. (1) prevede expres, între altele că, companiile naționale nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Legat de aplicarea în timp a acestui alin. (2) din art. 3 al Legii 10/2001 criticile referitoare la violarea art. 15 din Constituție sunt nefondate. Norma introdusă de O.U.G. 184/2002 fiind imperativă, de imediată aplicare și în vigoare la data pronunțării hotărârii, trebuia să se regăsească în soluție, de vreme ce ipoteza normei își găsea corespondent în cauză. Pe durata derulării procedurilor reglementate de Legea 10/2001, raporturilor dintre părți le sunt incidente toate normele de drept, care intră în vigoare în acest interval, iar problema ultraactivității legii raportată la momentul introducerii acțiunii nu se poate discuta , de vreme ce norma nou introdusă nu modifica vechea formă a legii ci prevede doar o interdicție care reieșea logic din textul inițial al legii.

Examinarea motivului de recurs legat de calitatea recurentei de continuatoare a fostei Căi Ferate Române este de prisos, față de cele de mai sus expuse, care evidențiază existența în privința acesteia a unei interdicții legale de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii. Criticile fiind nefondate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de C.N. C.F. C.F.R. SA va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de C.N.C.F. C.F.R. SA, sucursala regională C.F. Iași împotriva deciziei nr. 48 din 23 ianuarie 2004 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 martie 2006.