ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 350/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Iași reclamanta B.E. a chemat în judecată pârâtul Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Iași, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de

500.000 lei, cu titlu de despăgubiri bănești, reprezentând contravaloarea

imobilului - teren, în suprafață de 950m.p., situat în Iași, zona Tătărași,

preluat abuziv de pârât în perioada comunistă, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta

a solicitat inițial judecarea în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului

Iași, cererea având ca obiect atribuirea în natură (fizic) a imobilului compus

din teren, în suprafață de 950 m.p. și obligarea pârâtului la plata de daune

cominatorii.

Ulterior, la termenul de judecată din

08 noiembrie 2010, reclamanta a depus o cerere completatoare (fila 10)

solicitând obligarea pârâtului la plata de despăgubiri, în sumă de 500.000,

lei, reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de 950 m.p., dar la

termenul de judecată din 24 ianuarie 2011 (fila 22) și la termenul din 10 octombrie

2011 (fila 109) a precizat că obiectul cererii îl constituie obligarea

pârâtului la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând

contravaloarea terenului preluat abuziv de stat și că înțelege să se judece în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași.

Tribunalul

Iași, prin sentința civilă nr. 2764/2011 din 12 decembrie 2011, a admis

acțiunea formulată de reclamanta B.E., în contradictoriu cu pârâtul Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Iași.

Instanța de fond a reținut că, prin

Dispoziția nr. 2232 din 10 noiembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Iași,

reclamantei i s-a respins cererea de acordare a măsurilor reparatorii pentru

imobilul - teren -, în suprafață de 950 m.p., situat în Iași, iar prin sentința

civilă nr. 486 din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași ( definitivă și

irevocabilă prin decizia Curții de Apel Iași nr. 127 din 1 iulie 2009) a fost

admisă acțiunea formulată de aceasta, dispunându-se anularea dispoziției nr. 2234/2008

și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri

acordate în condițiile legii speciale, Legea nr. 247/2005.

A mai reținut că dreptul reclamantei

nu a fost respectat întrucât de la momentul recunoașterii sale au trecut peste

doi ani de zile în care el nu a fost realizat; mai mult, s-a apreciat că nu

există nici o garanție că el este susceptibil de executare într-un termen

rezonabil.

Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Iași, a declarat apel considerând că sentința tribunalului

este nelegală și netemeinică.

În motivare a

arătat că prin Legea nr. 247/2005 sunt stabilite alte instituții competente să

acorde despăgubirile solicitate de reclamantă.

Prin

decizia civilă nr. 67 din 4 mai 2012 Curtea de Apel Iași a admis apelul, a

desființat sentința și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

În considerente a reținut că prin

decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție a

admis recursul în interesul legii și a stabilit că în acțiunile întemeiate pe

dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care se

solicită obligarea statului român de a acorda despăgubiri bănești pentru

imobilele preluate în mod abuziv, Statul Român nu are calitate procesuală

pasivă.

În

aceeași hotărâre s-a stabilit că acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești

pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru

care se prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

îndreptate direct împotriva Statului Român - cum este cazul în speță - întemeiate

pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și

ale art. 13 din această convenție, sunt inadmisibile.

Împotriva

deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta susținând că nu a

acționat în judecată Statul Român, ci Primarul Municipiului Iași, care trebuie

obligat la plata sumei de 134.038 euro cu titlu de măsuri reparatorii prin

echivalent. Recursul este nul.

Potrivit

art. 302 alin. (1) lit. C) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor.

În ce privește

motivele de nelegalitate care pot fi invocate pe calea recursului, acestea sunt

limitativ reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

În

speță, recurentul nu a invocat niciunul dintre cazurile de modificare ori

casare prevăzute de textul menționat anterior și nici dezvoltarea criticilor

acestora nu face posibilă încadrarea, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., în vreunul din motivele de recurs.

Așa-zisele

aspecte de nelegalitate au constat în considerații de ordin general referitoare

la obligarea Primarului Municipiului Iași la plata despăgubirilor și care nu

cuprind critici referitoare la soluția de respingere ca inadmisibilă a

acțiunii, astfel că nu pot fi reținute drept motive de recurs.

Față de cele ce preced, se va constata

nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta

B.E. împotriva deciziei nr. 67 din 4 mai 2012 a Curții de Apel Iași - secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

30 ianuarie 2013