ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 350/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași reclamanta B.E. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de despăgubiri bănești, reprezentând contravaloarea imobilului - teren, în suprafață de 950m.p., situat în Iași, zona Tătărași, preluat abuziv de pârât în perioada comunistă, cu cheltuieli de judecată. Reclamanta a solicitat inițial judecarea în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Iași, cererea având ca obiect atribuirea în natură (fizic) a imobilului compus din teren, în suprafață de 950 m.p.

și obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii. Ulterior, la termenul de judecată din 08 noiembrie 2010, reclamanta a depus o cerere completatoare (fila 10) solicitând obligarea pârâtului la plata de despăgubiri, în sumă de 500.000, lei, reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de 950 m.p., dar la termenul de judecată din 24 ianuarie 2011 (fila 22) și la termenul din 10 octombrie 2011 (fila 109) a precizat că obiectul cererii îl constituie obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea terenului preluat abuziv de stat și că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași.

Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 2764/2011 din 12 decembrie 2011, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.E., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași. Instanța de fond a reținut că, prin Dispoziția nr. 2232 din 10 noiembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Iași, reclamantei i s-a respins cererea de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul - teren -, în suprafață de 950 m.p., situat în Iași, iar prin sentința civilă nr. 486 din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași ( definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel Iași nr. 127 din 1 iulie 2009) a fost admisă acțiunea formulată de aceasta, dispunându-se anularea dispoziției nr. 2234/2008 și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, Legea nr. 247/2005.

A mai reținut că dreptul reclamantei nu a fost respectat întrucât de la momentul recunoașterii sale au trecut peste doi ani de zile în care el nu a fost realizat; mai mult, s-a apreciat că nu există nici o garanție că el este susceptibil de executare într-un termen rezonabil. Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, a declarat apel considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică. În motivare a arătat că prin Legea nr. 247/2005 sunt stabilite alte instituții competente să acorde despăgubirile solicitate de reclamantă. Prin decizia civilă nr. 67 din 4 mai 2012 Curtea de Apel Iași a admis apelul, a desființat sentința și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

În considerente a reținut că prin decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că în acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care se solicită obligarea statului român de a acorda despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, Statul Român nu are calitate procesuală pasivă. În aceeași hotărâre s-a stabilit că acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva Statului Român - cum este cazul în speță - întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ale art. 13 din această convenție, sunt inadmisibile.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta susținând că nu a acționat în judecată Statul Român, ci Primarul Municipiului Iași, care trebuie obligat la plata sumei de 134.038 euro cu titlu de măsuri reparatorii prin echivalent. Recursul este nul. Potrivit art. 302 alin. (1) lit. C) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. În ce privește motivele de nelegalitate care pot fi invocate pe calea recursului, acestea sunt limitativ reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. În speță, recurentul nu a invocat niciunul dintre cazurile de modificare ori casare prevăzute de textul menționat anterior și nici dezvoltarea criticilor acestora nu face posibilă încadrarea, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., în vreunul din motivele de recurs. Așa-zisele aspecte de nelegalitate au constat în considerații de ordin general referitoare la obligarea Primarului Municipiului Iași la plata despăgubirilor și care nu cuprind critici referitoare la soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii, astfel că nu pot fi reținute drept motive de recurs. Față de cele ce preced, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta B.E. împotriva deciziei nr. 67 din 4 mai 2012 a Curții de Apel Iași - secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013