ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 523/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 523/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 673 din 10

iunie 2011, Tribunalul Iași -

Secția

civilă,

a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei

calității procesuale pasive, invocate

de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

A admis acțiunea

civilă formulată de reclamantul R.I.,

în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor

Publice.

Pârâtul a fost obligat să plătească

reclamantului suma de 1.255.877 lei, cu titlu de despăgubiri.

Analizând

hotărârea nr. 673 din 16 martie 2011 prin prisma

motivelor invocate, tribunalul a reținut că prin acțiunea introductivă

de

instanță reclamantul a solicitat,

ca în contradictoriu cu pârâtul Statul

Român

reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, să se dispună

obligarea

acestuia la plata de despăgubiri bănești în cuantum de 1.255.877 lei,

reprezentând contravaloarea dreptului de creanță

recunoscut în prezent de statul român asupra cotei-părți de 1/4 din

valoarea

imobilului compus din construcție, în prezent demolată și teren aferent în

suprafață de 3098 m.p., imobil situat în municipiul Iași, județul Iași.

În motivarea acestei acțiuni, s-a arătat că în condițiile Legii nr. 10/2001

a notificat Primăria județului Iași, Consiliul local Iași, cu o

cerere de

restituire în natură a imobilului susmenționat

și de acordare de despăgubiri.

În soluționarea

acestei notificări, prin dispoziția din

03

februarie 2006 Primarul municipiului Iași a dispus acordarea de

despăgubiri

în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din

Legea nr. 247/2005.

S-a mai

arătat că notificanții vor beneficia de măsurile

reparatorii ce urmează a fi stabilite în următoarele cote: 1/2 – R.

D.M.

și 1/2 – R.I., R.C.I. și H.B.

Dosarul a fost trimis Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților

unde și-a urmat cursul de soluționare la Secretariatul

Comisiei

Centrale, astfel că prin Raportul nr. 819 din 26 ianuarie 2006 întocmit

de Comisia pentru analiza

notificărilor ce fac obiectul Legii nr.

10/2001,

imobilul a fost evaluat potrivit standardelor internaționale de

evaluare,

la valoarea totală de 4.982.351 lei.

Prin decizia

civilă nr. 61 din 27 aprilie 2012, Curtea de Apel Iași -

Secția civilă

a respins excepția lipsei calității de

reprezentant a

Direcției Generale a

Finanțelor Publice a Județului Iași pentru Statul

Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice.

A admis apelul declarat de Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a

Finanțelor

Publice a Județului Iași,

împotriva sentinței civile nr. 673/2011 din

16 martie 2011 a Tribunalului Iași, sentință pe care o schimbat-o în

tot.

A respins

acțiunea civilă pronunțată de reclamantul R.C.

I., în contradictoriu cu Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice,

reprezentant de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, ca

inadmisibilă.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Reclamantul R.I.

a chemat în judecată Statul Român,

prin

Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la

plata unei despăgubiri bănești, în sumă de

1255.871 lei, reprezentând

contravaloarea

cotei-părți ce i se cuvine cu titlu de drept de creanță.

În motivarea

cererii, reclamantul a arătat că, în condițiile Legii

nr. 10/2001, a

notificat Primăria Iași - Consiliul local Iași, cu privire la

restituirea

imobilului din Iași, strada Ștefan cel Mare, sau acordarea de

despăgubiri.

Prin dispoziția nr. 261 din 03 februarie 2006, Primarul municipiului

Iași a

dispus acordarea

de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

S-a dispus că notificanții vor beneficia de măsurile reparatorii ce

urmează a fi

stabilite în următoarele cote: 1/2 – R.D.M. și

1/2 – R.I., R.C.I. și H.B.

Cu toate acestea, nici până în prezent nu s-au acordat niciun fel de

despăgubiri în condițiile speciale.

În dovedirea

susținerilor, reclamantul a depus la dosar dispoziția nr.

261 din 3 februarie 2006.

Împotriva

deciziei civile mai sus enunțată a declarat recurs, în termen legal,

reclamantul R.I., pentru motive de

nelegalitate,

potrivit art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ.

-

în

dezvoltarea criticilor formulate, reclamantul R.I. a

susținut, în esență, să se dispună admiterea

excepției lipsei calității de

reprezentant

a D.G.F.P.J. Iași și anularea cererii de apel formulată în

prezenta cauză de către D.G.F.P.J. Iași și în

numele apelantului Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice,

cu consecința

păstrării în tot a

sentinței civile nr. 673 din 16 martie 2011 pronunțată

de Tribunalul

Iași - Secția civilă.

-

în

secundar, în măsura în care se va trece peste excepția

susmenționată, să se dispună, pe cale

incidentală, admiterea excepției

de

neconstituționalitate și respingerea, ca nefondat, a apelului declarat

în cauză, cu consecința păstrării în tot a

sentinței civile nr. 673 din 16

martie 2011 pronunțată de Tribunalul

Iași, în dosarul nr. 10255/99/2010.

Examinând

decizia recurată în raport de criticile formulate și de

actele

dosarului, înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul R.I. a chemat în judecată Statul Român,

prin Ministerul

Finanțelor

Publice, solicitând obligarea acestuia la plata unei despăgubiri bănești, în

sumă de 1.255.871 lei, reprezentând

contravaloarea

cotei-părți ce i se cuvine cu titlu de drept de creanță.

În fapt, a arătat

reclamantul în motivarea cererii că, în condițiile

Legii nr. 10/2001,

a notificat Primăria județului Iași - Consiliul local

Iași, cu privire la restituirea

imobilului din Iași, strada Ștefan cel

Mare,

la acordarea de despăgubiri, cererea din

19 iulie 2001 la Primăria Iași.

Prin dispoziția nr.

261 din 03 februarie 2006, Primarul municipiului Iași a

dispus acordarea

de despăgubiri în condițiile legii speciale - Titlul VII

din Legea nr. 247/2005.

S-a dispus că notificanții vor beneficia de măsurile reparatorii ce

urmează a fi

stabilite în următoarele cote: 1/2 – R.D.M. și 1/2 – R.I., R.C.I. și H.B.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției

Generale a Finanțelor Publice a

Județului Iași, de reprezentant al

Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța de apel în mod judicios a

statuat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 67

- 68 C. proc.

civ.

Instanța de apel,

în mod corect a reținut că Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

Iași a reprezentat Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, încă de la judecata la

fond, precizând că

împuternicirea de reprezentare în dosarul nr. 10255/99/2010

i-a fost

dată de Ministerul Finanțelor Publice cu actul din 10 ianuarie 2011.

Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de

Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași s-a apărat la fond, invocând

excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive și

inadmisibilității acțiunii.

Mai mult, la data

de 23 februarie 2012, Statul Român, apelant în faza de

apel, și-a

fundamentat aceste două excepții și pe prevederile Deciziei

nr. 27 din 14

noiembrie 2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție

în soluționarea

recursului în interesul legii formulat de Procurorul

General al României.

Prin Decizia nr. 27

din 14 noiembrie 2011, înalta Curte de Casație

și Justiție a admis recursul în

interesul legii și a stabilit că, în acțiunile

întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001,

republicată, prin care se solicită

obligarea statului român de a acorda

despăgubiri

bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, Statul

Român nu are

calitate procesuală pasivă.

În aceeași hotărâre s-a stabilit că

acțiunile în acordarea de

despăgubiri

bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de

restituit în natură și pentru care se prevăd

măsuri reparatorii prin Titlul

VII al

Legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva Statului Român,

cum este cazul în speță, întemeiate pe

dispozițiile dreptului comun, ale

art.

1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale și ale art. 13 din

această convenție,

sunt inadmisibile.

Instanța supremă

a statuat că atâta vreme cât, pentru imobilele

preluate abuziv de stat în perioada

6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

s-a

adoptat o lege specială, care prevede în ce condiții persoana

îndreptățită beneficiază de măsuri reparatorii

prin echivalent constând

în

despăgubiri, nu se poate încălca principiul specialia generalibus

derogant,

că

dreptul comun s-ar aplica cu prioritate sau în concurs cu

legea

specială.

În ceea ce

privește concordanța dintre legea specială și Convenția

Europeană, instanța supremă a

constatat că jurisprudența C.E.D.O. lasă la latitudinea statelor semnatare ale

Convenției adoptarea

măsurilor legislative

pe care le găsesc de cuviință pentru restituirea

proprietăților preluate de stat sau acordarea de despăgubiri.

Astfel, în Cauza

Păduraru contra României s-a reținut că art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional la

Convenție nu poate fi interpretat ca

restrângând

libertatea statelor contractante de a alege condițiile în care

acceptă

să restituie bunurile preluate de stat sau acordarea de despăgubiri.

În această materie, statul a decis că

restituirea în natură și acordarea măsurilor reparatorii au loc în condițiile

impuse de Legea nr. 10/2001 și de Legea nr. 247/2005.

Prin Legea nr. 247/2005

au fost aduse o serie de modificări de

substanță

Legii nr. 10/2001, în special în ceea ce privește natura

măsurilor reparatorii ce se cuvin persoanei

îndreptățite și procedura de

stabilire și acordare a acestora.

Așadar, pentru cele reținute mai sus,

înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul R.I., împotriva

deciziei

civile nr. 61 din 27 aprilie 2012

a Curții de Apel Iași - secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul

R.I.

împotriva deciziei

civile nr. 61 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă,

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 februarie 2013