ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3441/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 iulie 2002, SC M.I. SA din Iași a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea parțială a H.G. nr. 1354/2001, privind atestarea domeniului public al județului Iași, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Iași, în partea referitoare la clădirea și terenul aferent din municipiul Iași, ca nelegală. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la 6 martie 1991, prin decizia nr. 179, Prefectura județului Iași a dispus desființarea fostei I.J.P.I.P.S. Iași și trecerea patrimoniului acesteia, fără plată, în patrimoniul SC M.I. SA, SC R. SA și SC C.J. SA, nou înființate.

Protocolul de transfer al patrimoniului cuprindea și o parte din imobilul mai sus menționat - clădire și teren în suprafață de 1255 mp, în legătură cu care Consiliul Județean Iași a recunoscut prin adresa nr. 1024 din 7 noiembrie 1992, că aparține reclamantei. În aceste condiții, numai prin nesocotirea flagrantă a dreptului de proprietate al reclamantei, imobilul respectiv, în care ea desfășoară activitatea specifică, în proporție de 90%, a fost înscris ulterior în listele de inventar privind domeniul public de interes județean, fără notificarea operațiunii, conform art. 13 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Reclamanta a precizat, totodată, că plângerea sa adresată Guvernului, pentru revocarea sau modificarea parțială a hotărârii, nu a fost urmată de nici un răspuns până la data sesizării instanței.

În cauză au formulat cereri de intervenție în interesul pârâtului, Ministerul Administrației Publice și Consiliul Județean Iași, care au solicitat respingerea acțiunii principale, ca neîntemeiată. De asemenea, a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, SC C.J. SA Iași, care a solicitat anularea hotărârii guvernamentale, în partea privitoare la trecerea bunului imobil în litigiu, despre care a susținut că a fost trecut în domeniul public județean, cu încălcarea normelor legale care reglementează exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Prin sentința civilă nr. 33/CA din 10 martie 2003, Curtea de Apel Iași a admis cererile de intervenție formulate de Ministerul Administrației Publice și Consiliul Județean Iași.

A respins cererea de intervenție formulată de SC C.J. SA Iași, precum și acțiunea principală, ca neîntemeiate. Instanța a reținut că o atare soluție se impune, întrucât prin sentința civilă nr. 33 din 19 februarie 2000, rămasă irevocabilă, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea introdusă de reclamanta SC M.I. SA Iași împotriva Hotărârii nr. 78 din 23 octombrie 1999, prin care Consiliul Județean Iași și-a însușit inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public de interes județean, ca act juridic premergător H.G. nr. 1354/2001. Pe de altă parte, prin Hotărârea nr. 10/1999, același Consiliu județean a dispus, revenirea imobilului situat în municipiul Iași, din patrimoniul reclamantei, în domeniul public județean și în administrarea consiliului.

În sfârșit, a fost menționată decizia nr. 1767 din 10 mai 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin care, în fond s-au respins acțiunile introduse de SC M.I. SA Iași și Prefectura județului Iași, pentru anularea Hotărârii nr. 10/1999, emisă de Consiliul Județean Iași. Împotriva sentinței au declarat recurs, reclamanta și intervenienta SC C.J. SA Iași. Recurentele au susținut că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea principală și cererea de intervenție în interes propriu, formulate în cauză, invocând excepția de autoritate a lucrului judecat care ar rezulta din hotărârile judecătorești pronunțate în privința hotărârilor nr. 78/1999 și respectiv, nr. 10/1999, emise de Consiliul Județean Iași.

Analiza atentă a hotărârilor judecătorești ar fi relevat incontestabil faptul că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1201 C. civ., deoarece prin cea dintâi, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca prematur introdusă, iar obiectul cererii cuprindea și alte spații, decât cel situat în Iași. Pe de altă parte, în mod nejustificat s-a respins capătul de cerere formulat în cadrul acțiunii completatoare, având ca obiect spațiile existente în Iași, strada C. și nu s-a pus în discuția părților eventuala suspendare a judecății litigiului, până la soluționarea acțiunii îndreptată împotriva Hotărârii Consiliului Județean nr. 10/1999, ce formează obiectul dosarului nr. 2512/2002 al Curții de Apel Iași.

S-a mai susținut că instanța de fond nu a examinat câtuși de puțin apărările societăților comerciale recurente, în legătură cu încălcarea de către Consiliul județean, a prevederilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, art. 12 - 30 din Legea nr. 33/1994 și art. 41 alin. (5) din Constituția României. Recursurile sunt fondate, în sensul considerentelor ce se vor expune în continuare. Nu se contestă de toți participanții la proces, că SC M.I. SA Iași și SC C.J. SA Iași s-au constituit în urma desființării I.J.P.I.P.S. Iași, prin decizii emise de Prefectura județului Iași. Prin actul de desființare a vechii întreprinderi s-a prevăzut că patrimoniul acesteia va fi preluat, fără plată, de cele două societăți nou înființate, între care a figurat și imobilul - construcție și teren, situat în Iași.

Cu toate acestea, prin Hotărârea nr. 10 din 28 ianuarie 1999, Consiliul Județean Iași a aprobat preluarea imobilului în domeniul public de interes județean, stabilind, totodată, că se va compensa în mod corespunzător, capitalul social al fiecărei societăți comerciale vizate de operațiunea de preluare. Prin hotărârea nr. 78 din 23 octombrie 1999, același Consiliu județean și-a însușit inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public de interes județean, întocmit de comisia specială constituită. Legalitatea ambelor acte administrative a fost contestată în justiție de SC M.I. SA Iași și prin sentința civilă nr. 33/CA, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea, ca prematur formulată. În litigiul finalizat prin hotărârea respectivă, pe baza unei excepții de procedură, SC C.J.

SA Iași nu a avut calitatea de parte, așa încât sentința nu-i este opozabilă și nu poate fi invocată pentru susținerea excepției de autoritate a lucrului judecat. Prin decizia nr. 1767 din 10 mai 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a admis recursul declarat de Consiliul Județean Iași și în fond, a respins acțiunile introduse de reclamanta SC M.I. SA Iași și de Prefectura județului Iași împotriva Hotărârii nr. 10/1999, emisă de recurent, ca neîntemeiată. Nici această decizie nu poate fi opusă, însă, cu autoritatea lucrului judecat, SC C.J. SA Iași. În plus, s-a motivat că prin Hotărârea nr. 10/1999, autoritatea publică emitentă și-a exercitat atribuțiile de administrare în domeniul public județean, conform art. 63 lit. g) din Legea nr. 69/1991, atunci în vigoare, cu privire la un bun imobil înscris pe lista monumentelor istorice și de arhitectură.

Din conținutul hotărârii consiliului rezultă, însă, fără echivoc, că autoritatea publică emitentă a aprobat preluarea imobilului din patrimoniul SC M.I. SA, SC R. SA și SC C.J. SA, în domeniul public de interes județean. Actul juridic schimbă indiscutabil, natura juridică a bunului imobil, precum și titularul dreptului de proprietate, depășind limitele firești ale unui simplu act de administrare. Pe de altă parte, potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăților comerciale, la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar, se poate face numai cu plată și cu acordul adunării generale a acționarilor societății comerciale respective.

În lipsa acordului menționat, bunurile societății comerciale respective pot fi trecute în domeniul public, numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică și după o justă și prealabilă despăgubire. Deși reclamanta și intervenienta, în interes propriu, au susținut în mod constant pe parcursul judecății, că în cauză nu s-au respectat dispozițiile legale precitate, curtea de apel a ignorat această apărare, soluționând litigiul, cu o motivare sumară neconvingătoare, bazată exclusiv pe hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile anterioare.

Lipsită de rol activ, instanța nu a stabilit nici destinația efectivă dată bunului imobil în care recurentele pretind că dețin unele spații, utilizate pentru birouri și producția proprie, după cum nu a administrat probe concludente din care să rezulte dacă sunt sau nu întrunite cerințele legale pentru includerea imobilului (oferit în prezent în vederea închirierii chiar de consiliul județean), în categoria monumentelor istorice și în domeniul public de interes județean. Concluzia se impune, cu atât mai mult, cu cât, prin adresa nr. 1024 din 7 septembrie 1992, însuși Consiliul Județean Iași a admis că reclamanta SC M.I. SA este pe deplin proprietara imobilului în care funcționează, iar prin adresa nr. 710 din 19 noiembrie 2001, Ministerul Culturii și Cultelor a precizat că lista monumentelor istorice ce include și imobilul în discuție, nu a fost publicată în Monitorul Oficial.

Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced, urmează a se admite ambele recursuri și a fi casată sentința, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond. Cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere va examina și celelalte susțineri ale recurentelor, din motivele de casare scrise, a căror analiză în această fază procesuală devine de prisos, față de rezolvarea dată recursurilor. Văzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamata SC M.I. SA Iași și de intervenienta SC C.J. SA Iași împotriva sentinței civile nr. 35/CA din 10 martie 2003 a Curții de Apel Iași. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2005.