ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3443/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1556 din 8 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantele A.D.S., SC R. SRL Iași, în contradictoriu cu pârâții G.R., C.L.P. - Iași și C.L.P. Iloaiei, intervenientul în interesul G.R., Ministerul Internelor și Reformei Administrative, având ca obiect anularea parțială și suspendarea executării H.G. nr. 48/2007, a anulat lit. c) pct. 48 din H.G. nr. 48/2007, a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect și a disjuns capătul B de cerere până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 7663/2/2007, suspendând judecarea cauzei în conformitate cu art. 244 alin. (1) C. proc.

civ. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele au formulat trei capete de cerere prin care au solicitat: a) anularea lit. c) a pct. 48 din H.G. nr. 48/2007; b) anularea pozițiilor 85 - 161 inclusiv din anexa nr. 77 privind domeniul public al orașului Podu Iloaiei și c) suspendarea executării dispozițiilor menționate, până la soluționarea irevocabilă a litigiului. Instanța de fond a disjuns capătul b) al cererii de chemare în judecată până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 7663/2/2007, dispunând totodată suspendarea judecării cauzei, în conformitate cu art. 244 alin. (1) C. proc.

civ. Analizând capetele de cerere a) și c), prima instanță a reținut că bunul I.D., în valoare de 2.500.000.000 lei, a fost trecut în domeniul public al comunei al comunei Popești conform anexei 41 la H.G. nr. 48/2007, adoptată în baza H.C.L. Popești nr. 45 din 8 septembrie 2004. Totodată, instanța de fond a constatat că la momentul întocmirii documentației necesare emiterii H.G. nr. 48/2007, H.C.L. Popești nr. 45/2004 fusese revocată prin H.C.L. Popești nr. 26/2005, fiind evident că există inadvertențe între inventarele bunurilor atestate și situația de fapt, sau cazuri de bunuri eronat înregistrate. Având în vedere atât răspunsul pârâtului G.R. prin adresa nr. l5A/ 2475/CA din 27 iunie 2007, prin care acesta apreciază reclamația administrativă a reclamantelor ca fiind întemeiată cât și adresa nr. 5312 din 30 octombrie 2008 prin care C.L.

Popești recunoaște către SC R. SRL că este proprietara instalațiilor hidrotehnice și a terenului de incintă în suprafață de 1749,43 mp care fac parte integrantă din amenajarea piscicolă I.D., instanța de fond a apreciat că la momentul întocmirii documentației înaintate G.R. acesta s-a aflat în eroare asupra situației juridice reale a bunului la momentul adoptării H.G. nr. 48/2007. Împotriva sentinței civile nr. 1556 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au formulat recursuri în termen legal G.R., C.P., prin P. și Ministerul Administrației și Internelor, prin care s-a solicitat admiterea căilor extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantelor.

Pârâtul G.R. a învederat, prin motivele de recurs, că în mod nelegal instanța de fond a omis a se pronunța, prin dispozitivul sentinței, asupra cererii de introducere în cauză a comunei P. județul Iași, cerere formulată de această parte în temeiul art. 57 și următoarele C. proc. civ., fiind nesocotite astfel dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 2 și art. 261 alin. (3) C. proc. civ. În consecință, s-a considerat că hotărârea instanței a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., fiind în prezența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Cât privește fondul cauzei, G.R.

a precizat că actul administrativ atacat a fost emis în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, proiectul acestuia fiind inițiat, la acea dată, de Ministerul Administrației și Internelor, și apoi însușit de G., cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 24/2000 și de; Regulamentul privind procedurile, la nivelul G., pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative pentru adoptare, aprobat prin H.G. nr. 50/2005, în vigoare la acea dată. în plus, s-a arătat că atestarea I.D. în domeniul public al comunei Popești județul Iași s-a făcut în baza H.C.L. al comunei P. nr. 45 din 8 septembrie 2004, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.

Prin această hotărâre a fost aprobată abrogarea pozițiilor 67 și 68, față de inventarul din anul 2001, modificarea poziției nr. 53 (islaz sat D.) și respectiv completarea inventarului cu poziția nr. 70 în sensul înscrierii în domeniul public al comunei Popești I.D. Comuna P., județul Iași, prin P., a apreciat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond nu a procedat la analiza corectă a fondului cauzei și nu a analizat cu justețe care sunt temeiurile care justifică proprietatea asupra iazului în litigiu, proprietate care, independent de erorile procedurale săvârșite cu prilejul succesivelor hotărâri de consiliu local adoptate, aparține unității administrativ teritoriale comuna P. județul Iași.

Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a relevat, prin motivele recursului său, că atestarea I.D. în domeniul public al comunei P. prin H.G. nr. 48/2007 s-a făcut în baza H.C.L al comunei P. nr. 45din 8 septembrie 2004, și că această hotărâre a consiliului local a fost revocată prin H.C.L a comunei P. nr. 26/2005. Instanța de fond, s-a arătat, a omis faptul că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura, republicată, cu modificările și completările ulterioare, compania națională de Administrare a fondului Piscicol doar gestionează bunurile de natura celor prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituția României și în Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Recursurile sunt nefondate. Instanța de fond a procedat în mod întemeiat, prin sentința atacată, la admiterea acțiunii reclamantelor A.D.S. și SC R. SRL Iași și la anularea pct. 48 lit. c) din H.G. nr. 48/2007 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1354/2001 privind atestarea domeniului public al județului Iași, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Iași, prin care s-a prevăzut completarea anexei nr. 58 „Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei P.” cu poziția nr. 70 conform anexei 41 la hotărârea de guvern atacată (în care figurează bunul imobil reprezentând I.D., aflat în proprietatea publică a comunei P. și în administrarea C.L.P., conform H.C.L.

al comunei P. nr. 45/2004). H.G. emisă în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, prin care se atestă apartenența bunurilor la domeniul public județean sau de interes local, este actul prin care se stabilește regimul juridic al bunurilor respective, act cu forță superioară hotărârii adoptate de C.L. sau C.J. pentru însușirea inventarului bunurilor. H.G. este actul administrativ de autoritate supus controlului instanței de contencios administrativ conform prevederilor art. 23 din Legea nr. 213/1998, iar hotărârea C.L. sau a C.J., este actul prealabil, premergător emiterii hotărârii Guvernului. Se constată, în cauză, că la data emiterii H.G.

nr. 48/2007 actul prealabil, premergător, anume H.C.L. al comunei P. județul Iași nr. 45 din 8 septembrie 2004 (prin care s-a hotărât ca anexa nr. 58 „Inventarul bunurilor care aparțin domeniul public al comunei P.” al H.G. nr. 1354/2001 să fie completată, printre altele, cu poziția 70 I.D. și s-a însușit lista anexă la hotărâre ce conține inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei P. care completează anexa nr. 58 atestată prin H.G. nr. 1354/2001) nu mai avea existență juridică, fiind revocată, în întregul său, prin Hotărârea nr. 26/2005 a C.L. al comunei P. Or, în condițiile inexistenței unei hotărâri valabile a C.L. al comunei P. județul Iași de modificare și completare a anexei nr. 58 „Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei P.” atestată prin H.G.

nr. 1354/2001 intervenientul Ministerul Administrației și Internelor nu putea iniția proiectul de act normativ iar pârâtul G.R. nu putea urma procedura prevăzută de dispozițiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, aceste prevederi impunând ca atestarea apartenenței bunurilor la domeniul public județean sau de interes local să se realizeze numai pe baza inventarelor însușite, după caz, prin hotărâre, de C.J., de C.G.M.B. sau de C.L. Critica recurentului G.R.

referitoare la omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra cererii de introducere în cauză a comunei P. nu poate fi primită, întrucât Comuna P., prin P., a fost citată în procesul desfășurat înaintea primei instanțe în calitatea de pârâtă urmare completării de către reclamanta SC R. SRL a cererii de chemare în judecată, hotărârea i-a fost comunicată acesteia iar această parte a și declarat recurs împotriva sentinței pronunțate în cauză. Neindicarea în dispozitivul sentinței atacate a faptului că are calitatea de pârât în cauză și Comuna P. prin P. este neîndoios rezultatul unei erori materiale, în condițiile în care a fost admisă acțiunea reclamantelor vizând anularea punctului 48 lit. c) din H.G.

nr. 48/2007 în care calitatea de pârâți au avut-o G.R., Ministerul Administrației și Internelor, C.L. al comunei P. și Comuna P. prin P. a fost admisă. În ceea ce privește susținerea recurentei Comuna P., prin P., privitoare la lipsa de calitate procesuală pasivă a C.L. al comunei P. se reține că aceasta este neîntemeiată, întrucât această autoritate deliberativă a administrației publice locale a emis actul premergător în temeiul căruia a fost reglementată lit. c) pct. 48 din H.G. nr. 48/2007 ce formează obiectul litigiului. În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate și că hotărârea atacată este legală și temeinică, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de G.R., C.P. prin P. și Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 1556 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Recurenții vor fi obligați, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., la plata în favoarea intimatei SC R. SRL a sumei de 2975 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de G.R., de C.P. - prin P. și de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 1556 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Obligă recurenții la plata în favoarea intimatei SC R. SRL a sumei de 2975 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2010.