ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1616/2011

Obiectul acțiunii. Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința nr. 265 din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul U.I.F., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, și a anulat raportul de evaluare a performanțelor individuale ale reclamantului întocmit la data de 05 februarie 2010; totodată a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 10.000 lei daune morale și 3.153,9 lei cheltuieli de judecată.

Motivele de fapt care au stat la baza formulării cererii. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin raportul de evaluare a performanțelor profesionale ale reclamantului, întocmit la data de 05 februarie 2010, s-a stabilit nota finală a evaluării, 3.55 și calificativul final „Bine ” . Din cuprinsul actului administrativ menționat anterior rezultă că acesta a fost întocmit de către evaluatorul K.M.K., având funcția de director general, perioada evaluată este 01 ianuarie 2009-31 decembrie 2009 iar persoana evaluată este reclamantul și deține funcția de director executiv. 2.1. Probele administrate în cauză relevă împrejurarea ca evaluatorul desemnat pentru realizarea evaluării performanțelor profesionale ale reclamantului, numita K.M.K., a deținut funcția de director executiv în cadrul Centrului Județean Harghita al A.P.I.A. și a fost detașată pentru exercitarea temporară a funcției publice de conducere de director general adjunct la aparatul propriu până la ocuparea postului prin concurs, detașarea acesteia realizându-se prin ordin al ministrului de resort care se emitea lunar; astfel se poate observa că în perioada 19 martie 2009 - mai 2009 respectiv 01-31 octombrie 2009 persoana amintită anterior a ocupat funcția de director general adjunct la A.P.I.A. Maramureș, dovadă fiind ordinele nr. 108 din 19 martie 2009, nr. 135 din 01 aprilie 2009 respectiv nr. 566 din 22 mai 2009. Potrivit art. 107 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 611/2008, evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarului public se realizează de către evaluator și are calitatea de evaluator conducătorul autorității sau instituției publice ori adjunctul acestuia, pentru funcționarii publici care sunt în subordinea directă a acestuia. Reclamantul, în calitatea sa de director executiv al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Maramureș este direct subordonat directorului general al A.P.I.A. conform prevederilor art. 4 și art. 41 din Legea nr. 1/2004 iar evaluarea performanțelor sale profesionale trebuie realizată de către directorul general sau adjunctul acestuia. Se poate observa, reține prima instanță, că în cazul reclamantului s-a stabilit ca evaluarea acestuia să fie realizată de către directorul general adjunct, decizia adoptată fiind în concordanță cu prevederile art. 4 și art. 41 din Legea nr. 1/2004. Problema care apare, însă, consideră instanța de fond, este relativ la persoana evaluatorului numita K.M.K.; după cum rezultă din probele administrate în cauză (f. 49-56), aceasta nu a deținut calitatea de director general adjunct decât o perioadă scurtă de timp (19 martie 2009 – mai 2009 respectiv 01 - 31 octombrie 2009) din perioada supusă evaluării, împrejurare recunoscută, de altfel de către pârâtă și astfel nu se poate susține că această persoană întrunește exigențele impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 107 din H.G. nr. 611/2008 pentru a avea calitatea de evaluator, nefiind conducătorul autorității pentru reclamant pe întreaga perioadă supusă evaluării astfel că aprecierile acesteia pentru intervalul de timp în care nu l-a avut în subordine pe reclamant nu pot produce efecte juridice, iar evaluarea efectuată este lovită de nulitate. 2.2. Conform art. 108 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 611/2008, perioada evaluată este cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie din anul pentru care se face evaluarea, iar perioada de evaluare este cuprinsă între 1 și 31 ianuarie din anul următor perioadei evaluate. În speță, perioada evaluată astfel cum rezultă din raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale reclamantului este cuprinsă între 01 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2009, astfel că evaluarea trebuia să se efectueze până cel mai târziu la data de 31 ianuarie 2010. Reține instanța de fond că evaluarea realizată de către directorul general al pârâtei la data de 5 februarie 2010 s-a făcut cu nesocotirea acestor dispoziții legale, însă, nu se poate susține cu temei că finalizarea evaluării reclamantului ulterior acestei date este în măsură a atrage sancțiunea nulității actului administrativ întocmit. 2.

Cât privește, însă, fondul litigiului dintre părți se poate observa, de asemenea, că obiectivele individuale stabilite de către evaluator pe seama reclamantului s-a făcut cu nesocotirea cerințelor imperative prevăzute în art. 111 alin. (1) lit. b), c), d), e) din H.G. nr. 611/2008 respectiv a art. 109 din același act normativ. Astfel, se arată în considerentele sentinței atacate, potrivit art. 111 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008, obiectivele individuale trebuie să corespundă următoarelor cerințe: să fie cuantificabile - să aibă o formă concretă de realizare; să fie prevăzute cu termene de realizare; să fie realiste - să poată fi duse la îndeplinire în termenele de realizare prevăzute și cu resursele alocate; să fie flexibile - să poată fi revizuite în funcție de modificările intervenite în prioritățile autorității sau instituției publice. Din analiza obiectivelor stabilite de către evaluator pentru perioada evaluată, se poate observa, reține prima instanță, că acestea nu sunt cuantificabile, neavând o formă concretă de realizare. Astfel, arată instanța de fond, obiectivul nr. 1 respectiv „asigurarea unui sistem eficient de acordare a subvențiilor din bugetul național în calitate de ordonator terțiar de credite”, nu este un obiectiv legat de atribuțiile și îndatoririle Directorului Executiv al Centrului Județean Maramureș al A.P.I.A. cât timp sistemul de acordare a subvențiilor din bugetul național este asigurat și stabilit prin acte normative emise de către Parlament, Guvern și Ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, nerevenind nicidecum în competențele directorului executiv al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură cum în mod greșit se susține. Potrivit atribuțiilor conferite de funcția publică deținută, acesta are în competențe exclusiv ducerea la îndeplinire a prevederilor legale privind acordarea subvențiilor din bugetul național, în limita competențelor legale pe care la are și în virtutea atribuțiilor stabilite prin fișa postului neavând competența de „asigurare a unui sistem eficient de acordare a subvențiilor din bugetul național.”. Apoi, reține prima instanță, se poate observa că acest obiectiv nu este cuantificabil sau cel puțin evaluatorul nu a stabilit un indicator cuantificabil care să aibă o formă concretă de realizare, care să fie măsurabil și care să fi fost adus la cunoștința reclamantului la începutul perioadei evaluate. Din moment ce stabilirea sistemului de acordare a subvențiilor din bugetul național revine altor instituții, impunerea lui ca obiectiv de evaluare pentru Directorul Executiv este nelegal. De asemenea, se arată în considerentele sentinței atacate, niciunul dintre cele 6 obiective stabilite prin raportul de evaluare din data de 5 februarie 2010 nu are o formă concretă de realizare și prin urmare, nu este cuantificabil, neavând stabilite termene clare de realizare și nu sunt corelate cu resursele alocate pentru îndeplinirea lor. Mai mult, reține instanța de fond, se poate observa că notele finale acordate de către evaluator nu rezultă dintr-o formulă de calcul ci pur și simplu reprezintă valori stabilite în mod subiectiv, înlăturând astfel posibilitatea verificării și aprecierii lor obiective; această metodă de notare contravine prevederilor art. 111 alin. (3) din H.G. nr. 611/2008 conform cărora pentru fiecare dintre obiectivele fixate evaluatorul va stabili și indicatorii de performanță iar criteriile de performanță astfel stabilite se aduc la cunoștința funcționarului public evaluat la începutul perioadei evaluate, sub sancțiunea neluării lor în seamă, potrivit alin. (2) teza a II-a din art. 112 din H.G. nr. 611/2008. Apreciază prima instanță că probele administrate în cauză relevă fără echivoc împrejurarea că atât criteriile de performanță cât și indicatorii de performanță avuți în vedere în raportul de evaluare nu au fost aduse la cunoștința reclamantului la începutul perioadei evaluate, astfel că sancțiunea prevăzută de alin. (2) teza a II-a din art. 112 din H.G. nr. 611/2008 devine incidență. Conchide instanța de fond că întreaga procedură de evaluare a performanțelor individuale ale reclamantului aferente perioadei ianuarie-decembrie 2009 a fost realizată cu nesocotirea unor condiții de formă dar și de fond care atrag sancțiunea nulității actului administrativ întocmit în temeiul acesteia. 2.

La examinarea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale instanța de fond a pornit de la faptul că acestea trebuie analizate reținând caracterul accesoriu în raport de cererea principală soluționată în condițiile reglementărilor speciale ale Legii nr. 554/2004. Prima instanță a reținut împrejurarea că cererea principală a reclamantului, care vizează anularea actului administrativ nelegal, a fost admisă pentru culpa autorității în emiterea actului apreciat ca nelegal. Totodată, se arată în considerentele sentinței atacate, pentru justa și corecta apreciere a prejudiciului moral, este suficient a evidenția câteva principii ce stau la baza stabilirii nivelului de despăgubire în astfel de situații și care, mutatis mutandis, pot fi reținute și în prezenta cauză corespunzător particularităților acesteia; astfel, în literatura de specialitate unită cu practica judiciară pertinentă, s-i reținut în ansamblu că indemnizația acordata pentru repararea prejudiciului moral trebuie sa reprezinte, in realitate, o reparare a acestuia, in sensul unei compensații sau satisfacții compensatorii. Stabilirea cuantumului despăgubirii pentru repararea daunelor morale include, în mod firesc, o doza mai mica sau mai mare de arbitrar. Totuși, despăgubirea trebuie raportata la prejudiciul moral suferit, la gravitate, importanța și consecințele acesteia pentru persoana vătămată. Aprecierea prejudiciului se realizează sub aspectul efectelor negative suferite de persoana vătămată pe plan fizic și psihic. Arată instanța de fond că, aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă doar la determinarea „prețului” suferinței fizice si psihice care sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului si a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate; trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional si familial din ceea ce ar însemna o viață normală, liniștită si fericita pentru aceasta în momentul respectiv, dar si in viitor in societatea respectiva. Se face, deci, o apreciere a prejudiciului moral si apoi, in raport cu acesta, se stabilește indemnizația. În speță, apreciază prima instanță, esențial în a stabili întinderea prejudiciului moral suferit de reclamant este analiza de legalitate efectuată de instanță asupra actului administrativ contestat; pornind de la aceste statuări ale instanței se poate observa că există o relație cauzală între eventualul prejudiciu moral al reclamantului și emiterea actului administrativ. Astfel, conchide instanța de fond, emiterea de către pârâtă a actului în litigiu a lezat reputația reclamantului, care s-a bucurat de apreciere în plan profesional iar colaborarea cu subordonații săi a avut la bază reputația sa de bun profesionist apreciat doar cu calificativul „foarte bine" de-a lungul carierei; or, prin stabilirea noului calificativ prin actul administrativ nelegal, probitatea sa profesională este știrbită atât în societate cât mai ales în rândul colegilor și al colaboratorilor direcți, iar prejudiciul cauzat se impune a fi reparat, cuantumul acestuia fiind stabilit la suma de 10.000 lei. De asemenea, instanța de fond a făcut aplicarea art. 274 C. proc. civ., obligând pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 3.153,9 lei reprezentând onorariul avocațial și taxa de timbru aferentă. 3. Recursul formulat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva Sentinței nr. 265 din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Motivele de recurs au fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 3.1. Cu privire la primul considerent al sentinței recurate, se arată faptul că în mod greșit s-a reținut că dna K.M.K. nu ar întruni exigențele impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 107 din H.G. nr. 1611/2008 pentru a avea calitatea de evaluator. Pentru directorii executivi evaluarea performanțelor profesionale individuale a fost făcută de directorul general A.P.I.A., conform art. 106 lit. b) din H.G. nr. 611/2008. La momentul întocmirii Raportului de evaluare a intimatului, 5 februarie 2010, funcția de director general al A.P.I.A. era ocupată de dna K.M. În perioada 1 aprilie 2009 - 4 octombrie 2009, dna K. a executat atribuții de coordonare, îndrumare și monitorizare a activității centrelor județene. Pentru activitatea desfășurată de intimat pe parcursul anului 2009 nu au fost întrunite rapoarte de evaluare intermediare, iar prevederile lege nu precizează modul în care la evaluarea anuală a performanțelor profesionale se va ține seama de evaluările intermediare s-a considerat necesar ca evaluarea anuală a performanțelor profesionale ale intimatului să cuprindă întreaga activitate a anului 2009, scop în care a fost instituită și o comisie pentru acordarea sprijinului conducătorului instituției. La evaluarea activității intimatului s-au avut în vedere și rezultatele verificărilor consemnate în Nota de control nr. 293 din 14 august 2009. La data de 25 august 2009, Comisia de disciplină din cadrul A.P.I.A. a fost sesizată de către șeful Serviciului Control Intern, cu privire la anumite fapte săvârșite de intimat, relevate în urma controlului efectuat. 3.2. Cu privire la cel de-al doilea considerent al sentinței recurate prin care se reține faptul că obiectivele stabilite de către evaluator nu sunt cuantificabile, recurenta apreciază că obiectivele au urmărit gradul de implicare de care a dat dovadă funcționarul public evaluat, în ceea ce privește atingerea obiectivelor instituției, în speță, atragerea fondurilor comunitare, numărul de cereri de sprijin depuse de fermieri, analizate și finalizate cu primirea sprijinului agricol. 3.3. Referitor la considerentul prin care se arată faptul că solicitarea reclamantului de acordare a daunelor morale este îndreptățită, recurenta opinează că prin emiterea raportului de evaluare nu s-au exprimat în mod public anumite considerații negative legate de capacitatea profesională a intimatului, astfel încât să fie afectat prestigiul și demnitatea acestuia. 4. Apărările formulate de intimatul-reclamant U.I.F. Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 4.1. În mod corect prima instanță a constatat împrejurarea că evaluatorul nu a fost șeful ierarhic superior al reclamantului pe întreaga perioadă a anului 2009. 4.2. În mod corect s-a reținut că obiectivele stabilite de către evaluator s-a făcut cu nesocotirea cerințelor imperative prevăzute de art. 111 alin. (1) lit. b), c), d), e) din H.G. nr. 611/2008 și a art. 109. 4.3. Notele finale acordate nu rezultă dintr-o formulă de calcul ci reprezintă valori stabilite în mod pur subiectiv. 4.4. Raportul de evaluare atacat se impunea a fi anulat în condițiile inexistenței unei corelări logice între notele acordate pentru obiective între ele și între obiective și criteriile de performanță. 4.

Admiterea petitului accesoriu vizând plata de daune morale s-a făcut în mod legal și pe baza criteriilor ce trebuie luate în considerare pentru constatarea temeiniciei cererii. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este fondat. 1.1. Potrivit art. 107 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 611/2008, calitatea de evaluator o are funcționarul public de conducere ierarhic superior conform structurii organizatorice a autorității sau instituției publice, pentru funcționarul public de conducere. Textul sus-menționat nu prevede expres că evaluator este directorul general sau directorul general adjunct, ci doar că are această calitate funcționarul public de conducere ierarhic superior. Funcționarul public de conducere ierarhic superior, în cazul intimatului, este atât directorul general, cât și directorul general adjunct. Numai printr-o decizie ulterioară, s-a stabilit că evaluarea reclamantului să se facă de directorul general adjunct, deoarece la cea dată acesta coordona activitatea Centrului județean Harghita. Evaluatorul desemnat, dna K.M.K. a deținut succesiv, pe diferite perioade, începând cu data de 19 martie 2009, funcția de director general al A.P.I.A. - director general adjunct al A.P.I.A., deci a reprezentat funcționarul public de conducere ierarhic superior pentru reclamant. Așadar, nu este obligatoriu ca pentru întreaga perioadă a anului 2009 evaluarea să se facă de către directorul general adjunct, fiind suficient ca la momentul evaluării funcționarul public de conducere să îndeplinească această funcție. Nu are relevanță că evaluatorul a deținut în cursul anului 2009 o perioadă, funcția de director general și o altă perioadă, funcția de director general adjunct, cât timp ambele funcții au fost deținute de aceeași persoană, iar funcțiile în sine reprezintă funcții de conducere ierarhic superioare reclamantului. Rezultă astfel că din punctul de vedere al persoanei evaluatorului, actul atacat a fost întocmit legal. 1.2. În ceea ce privește modalitatea concretă de evaluare, se constată că potrivit acelorași obiective și metode, intimatul a fost evaluat și anterior anului 2009. Astfel, obiectivul nr. 1 „asigurarea unui sistem eficient de acordare a subvențiilor din bugetul național în calitate de ordonator terțiar de credite”, cu termen de realizare permanent, a fost apreciat ca realizat în procent de 90%, față de 95% pentru anul 2008. În ipoteza în care intimatul nu ar fi fost de acord cu acest obiectiv, ar fi trebuit să îl contestate și pentru anul 2008, deoarece acesta a fost înscris ca obiectiv și pentru anul 2009 (fila 18 dosar fond). Și celelalte obiective evidențiate la pct. 2-6 din raportul de evaluare pe anul 2009 au fost analizate și în anul 2008 și era obligatoriu să fie avute în vedere și în anul 2009. Toate aceste obiective au avut ca termen de realizare „permanent”, iar intimatul cunoștea această obligație din anii anteriori. Nu era nevoie ca prin raportul de evaluare să se stabilească criteriile de performanță, deoarece acestea sunt stabilite în anexa nr. 5 la H.G. nr. 611/2008. De asemenea, indicatorii de performanță sunt înscriși în raportul de evaluare, existând o rubrică specială „indicatori de performanță” (fila 11 dosar fond). Instanța de fond nu s-a preocupat însă în niciun mod să constate că la stabilirea calificativului s-au avut în vedere și rezultatele verificării consemnate în Nota de control nr. 293 din 14 august 2009. Se reține astfel că instanța de fond în mod greșit a apreciat că raportul de evaluare este nelegal. Dimpotrivă, se apreciază că au fost respectate întocmai dispozițiile H.G. nr. 611/2008, motivul de recurs fiind întemeiat. 1.3. Cu privire la admiterea capătului de cerere referitor la daunele morale, se apreciază că acordarea acestora este nejustificată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, iar actul atacat este întocmit în mod legal. 2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată urmează a se admite recursul, a se casa sentința recurată și a se respinge acțiunea ca neîntemeiată.