ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1616/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1616/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

Hotărârea instanței de fond.

Prin Sentința nr. 265 din 21 iunie 2010 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul U.I.F., în

contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, și

a anulat raportul de evaluare a performanțelor individuale ale reclamantului

întocmit la data de 05 februarie 2010; totodată a fost obligată pârâta să plătească

reclamantului suma de 10.000 lei daune morale și 3.153,9 lei cheltuieli de

judecată.

care au stat la baza formulării cererii.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin raportul de evaluare a performanțelor

profesionale ale reclamantului, întocmit la data de 05 februarie 2010, s-a

stabilit nota finală a evaluării, 3.55 și calificativul final „Bine

”

.

Din cuprinsul actului

administrativ menționat anterior rezultă că acesta a fost întocmit de către

evaluatorul K.M.K., având funcția de director general, perioada evaluată este

01 ianuarie 2009-31 decembrie 2009 iar persoana evaluată este reclamantul și

deține funcția de director executiv.

2.1. Probele

administrate în cauză relevă împrejurarea ca evaluatorul desemnat pentru

realizarea evaluării performanțelor profesionale ale reclamantului, numita K.M.K.,

a deținut funcția de director executiv în cadrul Centrului Județean Harghita al

A.P.I.A. și a fost detașată pentru exercitarea temporară a funcției publice de

conducere de director general adjunct la aparatul propriu până la ocuparea

postului prin concurs, detașarea acesteia realizându-se prin ordin al

ministrului de resort care se emitea lunar; astfel se poate observa că în

perioada 19 martie 2009 - mai 2009 respectiv 01-31 octombrie 2009 persoana

amintită anterior a ocupat funcția de director general adjunct la A.P.I.A.

Maramureș, dovadă fiind ordinele nr. 108 din 19 martie 2009, nr. 135 din 01

aprilie 2009 respectiv nr. 566 din 22 mai 2009.

Potrivit art. 107 alin.

(1) și (2) din H.G. nr. 611/2008, evaluarea performanțelor profesionale

individuale ale funcționarului public se realizează de către evaluator și are

calitatea de evaluator conducătorul autorității sau instituției publice ori

adjunctul acestuia, pentru funcționarii publici care sunt în subordinea directă

a acestuia.

Reclamantul, în

calitatea sa de director executiv al Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură - Centrul Județean Maramureș este direct subordonat directorului

general al A.P.I.A. conform prevederilor art. 4 și art. 41 din Legea nr. 1/2004

iar evaluarea performanțelor sale profesionale trebuie realizată de către

directorul general sau adjunctul acestuia.

Se poate observa,

reține prima instanță, că în cazul reclamantului s-a stabilit ca evaluarea

acestuia să fie realizată de către directorul general adjunct, decizia adoptată

fiind în concordanță cu prevederile art. 4 și art. 41 din Legea nr. 1/2004.

Problema

care apare, însă, consideră instanța de fond, este relativ la persoana

evaluatorului numita K.M.K.; după cum rezultă din probele administrate în cauză

(f. 49-56), aceasta nu a deținut calitatea de director general adjunct decât o

perioadă scurtă de timp (19 martie 2009 – mai 2009 respectiv 01 - 31 octombrie 2009)

din perioada supusă evaluării, împrejurare recunoscută, de altfel de către

pârâtă și astfel nu se poate susține că această persoană întrunește exigențele

impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 107 din H.G. nr. 611/2008 pentru a

avea calitatea de evaluator, nefiind conducătorul autorității pentru reclamant

pe întreaga perioadă supusă evaluării astfel că aprecierile acesteia pentru

intervalul de timp în care nu l-a avut în subordine pe reclamant nu pot produce

efecte juridice, iar evaluarea efectuată este lovită de nulitate.

2.2. Conform art. 108

alin. (1) și (2) din H.G. nr. 611/2008, perioada evaluată este cuprinsă între 1

ianuarie și 31 decembrie din anul pentru care se face evaluarea, iar perioada

de evaluare este cuprinsă între 1 și 31 ianuarie din anul următor perioadei

evaluate.

În speță, perioada

evaluată astfel cum rezultă din raportul de evaluare a performanțelor

profesionale individuale ale reclamantului este cuprinsă între 01 ianuarie 2009

- 31 decembrie 2009, astfel că evaluarea trebuia să se efectueze până cel mai

târziu la data de 31 ianuarie 2010.

Reține instanța de

fond că evaluarea realizată de către directorul general al pârâtei la data de 5

februarie 2010 s-a făcut cu nesocotirea acestor dispoziții legale, însă, nu se

poate susține cu temei că finalizarea evaluării reclamantului ulterior acestei

date este în măsură a atrage sancțiunea nulității actului administrativ

întocmit.

2.3. Cât privește,

însă, fondul litigiului dintre părți se poate observa, de asemenea, că

obiectivele individuale stabilite de către evaluator pe seama reclamantului s-a

făcut cu nesocotirea cerințelor imperative prevăzute în art. 111 alin. (1) lit.

b), c), d), e) din H.G. nr. 611/2008 respectiv a art. 109 din același act

normativ.

Astfel, se arată în

considerentele sentinței atacate, potrivit art. 111 alin. (1) din H.G. nr. 611/2008,

obiectivele individuale trebuie să corespundă următoarelor cerințe: să fie

cuantificabile - să aibă o formă concretă de realizare; să fie prevăzute cu

termene de realizare; să fie realiste - să poată fi duse la îndeplinire în

termenele de realizare prevăzute și cu resursele alocate; să fie flexibile - să

poată fi revizuite în funcție de modificările intervenite în prioritățile

autorității sau instituției publice.

Din analiza

obiectivelor stabilite de către evaluator pentru perioada evaluată, se poate

observa, reține prima instanță, că acestea nu sunt cuantificabile, neavând o

formă concretă de realizare.

Astfel, arată instanța

de fond, obiectivul nr. 1 respectiv „asigurarea unui sistem eficient de acordare

a subvențiilor din bugetul național în calitate de ordonator terțiar de credite”,

nu este un obiectiv legat de atribuțiile și îndatoririle Directorului Executiv

al Centrului Județean Maramureș al A.P.I.A. cât timp sistemul de acordare a

subvențiilor din bugetul național este asigurat și stabilit prin acte normative

emise de către Parlament, Guvern și Ministrul agriculturii și dezvoltării

rurale, nerevenind nicidecum în competențele directorului executiv al Agenției

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură cum în mod greșit se susține.

Potrivit atribuțiilor

conferite de funcția publică deținută, acesta are în competențe exclusiv

ducerea la îndeplinire a prevederilor legale privind acordarea subvențiilor din

bugetul național, în limita competențelor legale pe care la are și în virtutea

atribuțiilor stabilite prin fișa postului neavând competența de „asigurare a

unui sistem eficient de acordare a subvențiilor din bugetul național.”.

Apoi, reține prima

instanță, se poate observa că acest obiectiv nu este cuantificabil sau cel

puțin evaluatorul nu a stabilit un indicator cuantificabil care să aibă o formă

concretă de realizare, care să fie măsurabil și care să fi fost adus la

cunoștința reclamantului la începutul perioadei evaluate. Din moment ce stabilirea

sistemului de acordare a subvențiilor din bugetul național revine altor

instituții, impunerea lui ca obiectiv de evaluare pentru Directorul Executiv

este nelegal.

De asemenea, se arată

în considerentele sentinței atacate, niciunul dintre cele 6 obiective stabilite

prin raportul de evaluare din data de 5 februarie 2010 nu are o formă concretă

de realizare și prin urmare, nu este cuantificabil, neavând stabilite termene

clare de realizare și nu sunt corelate cu resursele alocate pentru îndeplinirea

lor.

Mai mult, reține

instanța de fond, se poate observa că notele finale acordate de către evaluator

nu rezultă dintr-o formulă de calcul ci pur și simplu reprezintă valori

stabilite în mod subiectiv, înlăturând astfel posibilitatea verificării și

aprecierii lor obiective; această metodă de notare contravine prevederilor art.

111 alin. (3) din H.G. nr. 611/2008 conform cărora pentru fiecare dintre

obiectivele fixate evaluatorul va stabili și indicatorii de performanță iar

criteriile de performanță astfel stabilite se aduc la cunoștința funcționarului

public evaluat la începutul perioadei evaluate, sub sancțiunea neluării lor în

seamă, potrivit alin. (2) teza a II-a din art. 112 din H.G. nr. 611/2008.

Apreciază prima

instanță că probele administrate în cauză relevă fără echivoc împrejurarea că

atât criteriile de performanță cât și indicatorii de performanță avuți în

vedere în raportul de evaluare nu au fost aduse la cunoștința reclamantului la

începutul perioadei evaluate, astfel că sancțiunea prevăzută de alin. (2) teza

a II-a din art. 112 din H.G. nr. 611/2008 devine incidență.

Conchide instanța de

fond că întreaga procedură de evaluare a performanțelor individuale ale

reclamantului aferente perioadei ianuarie-decembrie 2009 a fost realizată cu

nesocotirea unor condiții de formă dar și de fond care atrag sancțiunea

nulității actului administrativ întocmit în temeiul acesteia.

2.4. La examinarea

capătului de cerere privind acordarea daunelor morale instanța de fond a pornit

de la faptul că acestea trebuie analizate reținând caracterul accesoriu în

raport de cererea principală soluționată în condițiile reglementărilor speciale

ale Legii nr. 554/2004.

Prima instanță a

reținut împrejurarea că cererea principală a reclamantului, care vizează

anularea actului administrativ nelegal, a fost admisă pentru culpa autorității

în emiterea actului apreciat ca nelegal.

Totodată, se arată în

considerentele sentinței atacate, pentru justa și corecta apreciere a

prejudiciului moral, este suficient a evidenția câteva principii ce stau la

baza stabilirii nivelului de despăgubire în astfel de situații și care, mutatis

mutandis, pot fi reținute și în prezenta cauză corespunzător particularităților

acesteia; astfel, în literatura de specialitate unită cu practica judiciară

pertinentă, s-i reținut în ansamblu că indemnizația acordata pentru repararea

prejudiciului moral trebuie sa reprezinte, in realitate, o reparare a acestuia,

in sensul unei compensații sau satisfacții compensatorii. Stabilirea

cuantumului despăgubirii pentru repararea daunelor morale include, în mod

firesc, o doza mai mica sau mai mare de arbitrar. Totuși, despăgubirea trebuie

raportata la prejudiciul moral suferit, la gravitate, importanța și

consecințele acesteia pentru persoana vătămată. Aprecierea prejudiciului se

realizează sub aspectul efectelor negative suferite de persoana vătămată pe

plan fizic și psihic.

Arată instanța de

fond că, aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă doar la determinarea „prețului”

suferinței fizice si psihice care sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea

multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului si a

implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate;

trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic,

social, profesional si familial din ceea ce ar însemna o viață normală, liniștită

si fericita pentru aceasta în momentul respectiv, dar si in viitor in

societatea respectiva. Se face, deci, o apreciere a prejudiciului moral si

apoi, in raport cu acesta, se stabilește indemnizația.

În speță, apreciază

prima instanță, esențial în a stabili întinderea prejudiciului moral suferit de

reclamant este analiza de legalitate efectuată de instanță asupra actului

administrativ contestat; pornind de la aceste statuări ale instanței se poate

observa că există o relație cauzală între eventualul prejudiciu moral al

reclamantului și emiterea actului administrativ.

Astfel, conchide

instanța de fond, emiterea de către pârâtă a actului în litigiu a lezat

reputația reclamantului, care s-a bucurat de apreciere în plan profesional iar

colaborarea cu subordonații săi a avut la bază reputația sa de bun profesionist

apreciat doar cu calificativul „foarte bine" de-a lungul carierei; or,

prin stabilirea noului calificativ prin actul administrativ nelegal, probitatea

sa profesională este știrbită atât în societate cât mai ales în rândul

colegilor și al colaboratorilor direcți, iar prejudiciul cauzat se impune a fi

reparat, cuantumul acestuia fiind stabilit la suma de 10.000 lei.

De asemenea, instanța

de fond a făcut aplicarea art. 274 C. proc. civ., obligând pârâta să plătească

reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 3.153,9 lei reprezentând

onorariul avocațial și taxa de timbru aferentă.

de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva

Sentinței nr. 265 din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs au

fost întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

3.1. Cu privire la

primul considerent al sentinței recurate, se arată faptul că în mod greșit s-a

reținut că dna K.M.K. nu ar întruni exigențele impuse de legiuitor prin

dispozițiile art. 107 din H.G. nr. 1611/2008 pentru a avea calitatea de

evaluator.

Pentru directorii

executivi evaluarea performanțelor profesionale individuale a fost făcută de

directorul general A.P.I.A., conform art. 106 lit. b) din H.G. nr. 611/2008.

La momentul

întocmirii Raportului de evaluare a intimatului, 5 februarie 2010, funcția de

director general al A.P.I.A. era ocupată de dna K.M.

În perioada 1 aprilie

2009 - 4 octombrie 2009, dna K. a executat atribuții de coordonare, îndrumare

și monitorizare a activității centrelor județene.

Pentru activitatea

desfășurată de intimat pe parcursul anului 2009 nu au fost întrunite rapoarte

de evaluare intermediare, iar prevederile lege nu precizează modul în care la

evaluarea anuală a performanțelor profesionale se va ține seama de evaluările

intermediare s-a considerat necesar ca evaluarea anuală a performanțelor

profesionale ale intimatului să cuprindă întreaga activitate a anului 2009,

scop în care a fost instituită și o comisie pentru acordarea sprijinului

conducătorului instituției.

La evaluarea

activității intimatului s-au avut în vedere și rezultatele verificărilor consemnate

în Nota de control nr. 293 din 14 august 2009.

La data de 25 august 2009,

Comisia de disciplină din cadrul A.P.I.A. a fost sesizată de către șeful

Serviciului Control Intern, cu privire la anumite fapte săvârșite de intimat,

relevate în urma controlului efectuat.

3.2. Cu privire la

cel de-al doilea considerent al sentinței recurate prin care se reține faptul

că obiectivele stabilite de către evaluator nu sunt cuantificabile, recurenta

apreciază că obiectivele au urmărit gradul de implicare de care a dat dovadă

funcționarul public evaluat, în ceea ce privește atingerea obiectivelor

instituției, în speță, atragerea fondurilor comunitare, numărul de cereri de

sprijin depuse de fermieri, analizate și finalizate cu primirea sprijinului

agricol.

3.3. Referitor la

considerentul prin care se arată faptul că solicitarea reclamantului de

acordare a daunelor morale este îndreptățită, recurenta opinează că prin

emiterea raportului de evaluare nu s-au exprimat în mod public anumite

considerații negative legate de capacitatea profesională a intimatului, astfel

încât să fie afectat prestigiul și demnitatea acestuia.

formulate de intimatul-reclamant U.I.F.

Prin întâmpinare,

intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4.1. În mod corect

prima instanță a constatat împrejurarea că evaluatorul nu a fost șeful ierarhic

superior al reclamantului pe întreaga perioadă a anului 2009.

4.2. În mod corect

s-a reținut că obiectivele stabilite de către evaluator s-a făcut cu

nesocotirea cerințelor imperative prevăzute de art. 111 alin. (1) lit. b), c),

d), e) din H.G. nr. 611/2008 și a art. 109.

4.3. Notele finale

acordate nu rezultă dintr-o formulă de calcul ci reprezintă valori stabilite în

mod pur subiectiv.

4.4. Raportul de

evaluare atacat se impunea a fi anulat în condițiile inexistenței unei corelări

logice între notele acordate pentru obiective între ele și între obiective și

criteriile de performanță.

4.5. Admiterea

petitului accesoriu vizând plata de daune morale s-a făcut în mod legal și pe

baza criteriilor ce trebuie luate în considerare pentru constatarea temeiniciei

cererii.

II. Considerentele

instanței de recurs.

fondat.

1.1. Potrivit art. 107

alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 611/2008, calitatea de evaluator o are

funcționarul public de conducere ierarhic superior conform structurii

organizatorice a autorității sau instituției publice, pentru funcționarul

public de conducere.

Textul sus-menționat

nu prevede expres că evaluator este directorul general sau directorul general

adjunct, ci doar că are această calitate funcționarul public de conducere

ierarhic superior.

Funcționarul public

de conducere ierarhic superior, în cazul intimatului, este atât directorul

general, cât și directorul general adjunct.

Numai printr-o

decizie ulterioară, s-a stabilit că evaluarea reclamantului să se facă de

directorul general adjunct, deoarece la cea dată acesta coordona activitatea

Centrului județean Harghita.

Evaluatorul desemnat,

dna K.M.K. a deținut succesiv, pe diferite perioade, începând cu data de 19

martie 2009, funcția de director general al A.P.I.A. - director general adjunct

al A.P.I.A., deci a reprezentat funcționarul public de conducere ierarhic

superior pentru reclamant.

Așadar, nu este

obligatoriu ca pentru întreaga perioadă a anului 2009 evaluarea să se facă de

către directorul general adjunct, fiind suficient ca la momentul evaluării

funcționarul public de conducere să îndeplinească această funcție.

Nu are relevanță că

evaluatorul a deținut în cursul anului 2009 o perioadă, funcția de director

general și o altă perioadă, funcția de director general adjunct, cât timp

ambele funcții au fost deținute de aceeași persoană, iar funcțiile în sine

reprezintă funcții de conducere ierarhic superioare reclamantului.

Rezultă astfel că din

punctul de vedere al persoanei evaluatorului, actul atacat a fost întocmit

legal.

1.2. În ceea ce

privește modalitatea concretă de evaluare, se constată că potrivit acelorași

obiective și metode, intimatul a fost evaluat și anterior anului 2009.

Astfel, obiectivul nr.

1 „asigurarea unui sistem eficient de acordare a subvențiilor din bugetul

național în calitate de ordonator terțiar de credite”, cu termen de realizare

permanent, a fost apreciat ca realizat în procent de 90%, față de 95% pentru

anul 2008.

În ipoteza în care

intimatul nu ar fi fost de acord cu acest obiectiv, ar fi trebuit să îl

contestate și pentru anul 2008, deoarece acesta a fost înscris ca obiectiv și

pentru anul 2009 (fila 18 dosar fond).

Și celelalte

obiective evidențiate la pct. 2-6 din raportul de evaluare pe anul 2009 au fost

analizate și în anul 2008 și era obligatoriu să fie avute în vedere și în anul

2009.

Toate aceste

obiective au avut ca termen de realizare „permanent”, iar intimatul cunoștea

această obligație din anii anteriori.

Nu era nevoie ca prin

raportul de evaluare să se stabilească criteriile de performanță, deoarece

acestea sunt stabilite în anexa nr. 5 la H.G. nr. 611/2008.

De asemenea,

indicatorii de performanță sunt înscriși în raportul de evaluare, existând o

rubrică specială „indicatori de performanță” (fila 11 dosar fond).

Instanța de fond nu

s-a preocupat însă în niciun mod să constate că la stabilirea calificativului

s-au avut în vedere și rezultatele verificării consemnate în Nota de control nr.

293 din 14 august 2009.

Se reține astfel că

instanța de fond în mod greșit a apreciat că raportul de evaluare este nelegal.

Dimpotrivă, se

apreciază că au fost respectate întocmai dispozițiile H.G. nr. 611/2008,

motivul de recurs fiind întemeiat.

1.3. Cu privire la

admiterea capătului de cerere referitor la daunele morale, se apreciază că

acordarea acestora este nejustificată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute

de lege, iar actul atacat este întocmit în mod legal.

în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 modificată și completată urmează a se admite recursul, a se

casa sentința recurată și a se respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva

Sentinței nr. 265 din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 martie 2011.