ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 321/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 22 martie 2006, reclamanta G.M. a solicitat, în baza dispozițiilor

art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea provizorie a executării Hotărârii

din 13 ianuarie 2006 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Corpului

Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, până la

pronunțarea instanței de fond.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că, prin Hotărârea din 13 ianuarie 2006, s-a dispus

sancționarea sa cu suspendarea dreptului de a exercita profesia pe o perioadă

de 6 luni, hotărâre dată cu încălcarea vădită a prevederilor legale și a celor

profesionale, încălcându-i-se în mod ilegal și abuziv dreptul de exercitare în

mod liber și neîngrădit a profesiei de expert contabil drept prevăzut de art.

45 din Constituția României.

Reclamanta a mai arătat că a

solicitat anularea respectivei hotărâri care a fost adoptată și cu încălcarea

art. 23 din Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de

disciplină de pe lângă consiliile filialelor și a Comisiei Superioare de

Disciplină de pe lângă Consiliul Superior al Corpului Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România și, mai mult, încălcându-se și art. 29 din

același Regulament, referitoare la redactarea și comunicarea acesteia.

Cu privire la îndeplinirea

condițiilor esențiale de admisibilitate a cererii sale de suspendare a actului

administrativ contestat, până la pronunțarea instanței de fond, reclamanta a

arătat că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

Paguba iminentă la care se

referă art. 14 din Legea nr. 554/2004, decurge, în opinia reclamantei, din

faptul că hotărârea contestată este executorie și sunt evidente consecințele pe

care le poate produce prin lipsirea sa de veniturile pe care urma să le obțină

din efectuarea unor lucrări de expertiză contabilă specifice profesiei,

punându-se în pericol chiar subzistența familiei sale în perioada pentru care i

s-a aplicat sancțiunea, câtă vreme activitatea de expert contabil este

incompatibilă cu orice altă activitate salariată, iar alte venituri nu are.

La data de 19 mai 2006,

reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită suspendarea provizorie

a executării Hotărârii Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Corpului

Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România nr. 3 din 13

ianuarie 2006, modificată/refăcută prin Hotărârea nr. 8 din 4 aprilie 2006 a

aceleiași comisii, pronunțată în același dosar nr. 8708/2005 privind litigiul

I.T.A.N.C.A.R. - B.C.R.

A mai arătat reclamanta, că,

după ce a depus plângere la organul ierarhic superior celui care a emis

hotărârea (înregistrată sub nr. 3214 din 21 martie 2006) și a formulat prezenta

cerere de chemare în judecată (din 22 martie 2006), pârâta i-a comunicat atât

hotărârea nr. 3 din 13 ianuarie 2006 (la data de 6 aprilie 2006), cât și

hotărârea nr. 8 din 4 aprilie 2006. Prin această din urmă hotărâre, arată

reclamanta, nu s-a îndreptat o greșeală materială, cum susține pârâta, ci s-au

schimbat integral considerentele primei hotărâri, păstrându-se doar

dispozitivul, soluție ilegală prin care se îndreaptă de fapt o greșeală de

judecată care privește fondul pricinii, cu scopul de a se da o aparență de

legalitate emiterii deciziei de sancționare.

Prin întâmpinare, pârâta a

solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ,

susținând că motivele expuse de reclamantă nu răspund exigențelor art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

1382 din 12 iunie 2006, a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea

provizorie a Hotărârii Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Corpului

Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România nr. 3 din 13

ianuarie 2006, până la pronunțarea instanței de fond, potrivit art. 14 din

Legea nr. 554/2004, reținându-se, în esență, că în cauză sunt întrunite

cumulativ condițiile prevăzute de lege, și anume, existența cazului bine

justificat și a pagubei iminente.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, pârâtul Corpul Experților Contabili și

Contabililor Autorizați din România, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, dar fără a-și structura motivele de recurs potrivit dispozițiilor

art. 302

1

și 304 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de

recurs se susține, pe de o parte, că în mod greșit instanța de fond nu a

reținut faptul că Hotărârea nr. 3 din 13 ianuarie 2006, pe care a atacat-o

reclamanta, a fost îndreptată prin Hotărârea nr. 8 din 4 aprilie 2006 și nici

faptul că aceasta a urmat și calea administrativ-jurisdicțională, iar în

ședința din 13 septembrie 2006 s-a hotărât retrimiterea dosarului, spre

rejudecare, la Comisia Superioară de Disciplină.

Pe de altă parte, se susține

că în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Examinând cauza, în raport

cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Este cunoscut că actul

administrativ se bucură de prezumția de legalitate, precum și faptul că actul

administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu, neexecutarea lui

fiind contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept și o democrație

constituțională.

În consecință, suspendarea

actului administrativ ca operație juridică de întrerupere vremelnică a

efectului acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din

oficiu (

executio ex officio).

Prin noua reglementare a

contenciosului administrativ, respectiv art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004

s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului

administrativ, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din lege,

cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act

administrativ.

Într-adevăr, potrivit art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea producerii unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității

publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea

instanței de fond.

În cauză, astfel cum s-a

arătat în cele ce preced, intimata-reclamantă a solicitat suspendarea

executării hotărârii nr. 3 din 13 ianuarie 2006, hotărâre contestată la

Consiliul Superior al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați

din România. Numai că la data de 19 mai 2006, G.M. și-a precizat acțiunea, iar

instanța de fond nu a indicat cu claritate motivele pentru care a dispus în

final suspendarea provizorie a Hotărârii nr. 3 din 13 ianuarie 2006, fără a se

pronunța cu privire la acțiunea precizată.

Mai mult, din probatoriul

administrat în cauză rezultă că la data pronunțării sentinței (12 iunie 2006)

era deja înregistrată acțiunea în anulare a Hotărârii nr. 3 din 13 ianuarie

2006, situație care are ca efect juridic inadmisibilitatea cererii de

suspendare a executării actului administrativ în baza dispozițiilor art. 14 din

Legea nr. 554/2004, pentru această fază fiind aplicabile alte dispoziții ale

Legii nr. 554/2004.

De altfel, instanța de fond

a reținut că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004, fără, însă, a concretiza suficient îndeplinirea acestor

cerințe. În acest sens, Înalta Curte constată că nu s-au făcut dovezi

referitoare la posibilitățile de subzistență a intimatei-reclamante și a

familiei sale.

Prin urmare, Înalta Curte

constatând că în cauză nu sunt îndeplinite exigențele Legii nr. 554/2004,

referitoare la suspendarea executării actului administrativ în baza art. 14 din

Legea nr. 554, va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând

pricina, va respinge acțiunea reclamantei G.M., pentru considerentele arătate

în cele ce preced.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România împotriva

sentinței civile nr. 1382 din 12 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

pe fond, respinge acțiunea formulată de G.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2007.