ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5582/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a IV - a civilă, reclamantul G.N. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând desființarea deciziei din 10 decembrie 2004, emisă de pârâtă și, pe cale de consecință, restituirea în natură a morii, împreună cu construcțiile anexe și terenul aferent în suprafață de 10 ari, situate în localitatea L., județul Argeș, precum și constatarea nulității absolute a tuturor actelor de înstrăinare efectuate ulterior datei depunerii notificărilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului, între SC P. SA și terțe persoane. Acțiunea inițială a fost precizată solicitându-se, în contradictoriu cu SC B.D.S.

SRL, R.I. și R.R. constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare -cumpărare din 6 februarie 2004 încheiat la B.N.P. S.C. din Topoloveni - Argeș și din 24 februarie 2004, încheiat la același birou notarial. Printr-o altă precizare, depusă la dosar la 13 octombrie 2005, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între R.R. în calitate de vânzătoare și C.B.I. și M.M.I., având ca obiect moara țărănească și terenul aferent acesteia, situate în comuna L., județul Argeș. Prin sentința civilă nr. 762 din 8 iunie 2006, Tribunalul București, a admis în parte cererea precizată, a anulat decizia din 10 decembrie 2004, emisă de A.V.A.S.

și a obligat-o pe pârâtă să emită decizie motivată prin care să propună reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în L., județul Argeș, format din teren în suprafață de 1146 m.p., moară și anexe, astfel cum au fost identificate prin expertiza topografică întocmită de expertul Alniței Marin, constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. S-au respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.V.A.S. și capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare autentificate, precum și capătul de cerere privind restituirea în natură a imobilului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că imobilul a aparținut autorului reclamantului, G.D., și că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, situație în raport de care respingerea notificării pe considerentul nedovedirii dreptului de proprietate și a calității de moștenitor este netemeinică și nelegală. Tribunalul a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, reclamantul are dreptul la despăgubiri. S-a considerat că este irelevant faptul că respectivele contracte de vânzare - cumpărare au fost încheiate după depunerea notificării, nefiind incidente dispozițiile art. 21 pct. 5 din Legea nr. 10/2001.

Mai mult decât atât, s-a avut în vedere că textul de lege menționat, a intrat în vigoare prin modificările aduse de Legea nr. 247/2005 la Legea nr. 10/2001, astfel încât nu poate fi aplicat în speța dedusă judecății, în raport de principiul neretroactivității legii civile, contractul de vânzare - cumpărare din 6 februarie 2004, prin care imobilul a ieșit din proprietatea pârâtei notificate SC P. SA fiind încheiat înainte de modificarea Legii nr. 10/2001. Astfel, s-a apreciat că la data încheierii acestui contract nu exista nicio interdicție legală de vânzare a imobilului ce a format obiectul notificării. Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamatul și pârâta A.V.A.S.. Reclamantul a susținut că prima instanță a schimbat obiectul acțiunii introductive, obligând-o pe pârâtă să emită decizie prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent, deși nu a fost investită cu o astfel de cerere, ci s-a solicitat restituirea în natură a imobilului.

De asemenea, s-a susținut că nu au fost avute în vedere obiecțiunile sale la raportul de expertiză topografică, care se refereau la identificarea construcției și evaluarea terenului. Pârâta a invocat, în motivarea apelului său, greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive față de capetele de cerere privind restituirea în natură a imobilului și constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare, încălcarea principiului disponibilității și a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 cu privire la aprecierea calității de persoană îndreptățită. Curtea de Apel București, secția a IV - a civilă, prin decizia nr. 321 din 9 mai 2007, a respins ca nefondate ambele apeluri, reținând că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, ca moștenitor al fostului proprietar, G.D., de la care s-a naționalizat moara în baza Legii nr. 119/1948.

În ceea ce privește depășirea obiectului cererii de chemare în judecată, critică invocată prin ambele apeluri, s-a constatat că reclamantul a investit instanța cu o contestație împotriva deciziei din 10 decembrie 2004, emisă de A.V.A.S., solicitând anularea acesteia, restituirea în natură a imobilului și constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare cu privire la imobil. în acest context, curtea de apel a apreciat că nu s-a încălcat principiul disponibilității, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent fiind circumscrisă situației imobilului ce a făcut obiectul notificării. S-a apreciat ca neîntemeiată cererea de constatare a nulității actelor de înstrăinare, cu motivarea că imobilul a intrat în proprietatea SC P. SA în anul 1995, prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de Prefectura Argeș, anterior oricărui demers al reclamantului în vederea recuperării imobilului.

Pe cale de consecință, s-a considerat că valabilitatea titlului SC P. SA conduce la consolidarea titlurilor dobândite de cumpărătorii subsecvenți. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta A.V.A.S., s-a reținut că în mod corect a fost respinsă de Tribunal, pârâta figurând ca parte în contestația împotriva deciziei prin care s-a soluționat notificarea reclamantului, emisă de această pârâtă în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs reclamantul G.N. și pârâta A.V.A.S., reiterând criticile invocate prin motivele de apel.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 2422 din 11 aprilie 2008, a admis recursurile și a casat decizia cu trimitere spre rejudecare aceRONași instanțe, reținând că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită astfel cum este definită de Legea nr. 10/2001, depunerea notificării având valoare de acceptare a succesiunii, cu privire la imobilul ce a făcut obiectul notificării. S-a apreciat, însă, că soluția restituirii în natură a imobilului trebuia analizată prin prisma prevederilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, în forma inițială, în sensul de a se stabili dacă imobilele au fost preluate de stat cu sau fără titlu valabil și, respectiv, dacă la data formulării notificării imobilele erau deja evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale integral privatizate cu respectarea legii.

S-a dat instanței de rejudecare îndrumarea de a analiza și valabilitatea actelor de înstrăinare în raport de susținerile recurentului reclamant că au fost încheiate cu rea credință și prin fraudarea legii. Rejudecând cauza, Curtea de Apel București, secția a IV - a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta A.V.A.S. și a admis apelul reclamantului G.N., în sensul că a schimbat în parte sentința apelată, obligând-o pe pârâta A.V.A.S. să acorde despăgubiri în sumă de 63 . 335 euro, în echivalent în RON la data plății, reprezentând măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001. S-a respins ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în faza apelului și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin considerentele deciziei menționate, instanța de apel a reținut că Tribunalul nu a încălcat principiul disponibilității, apreciind în mod legal că imobilul nu mai poate fi restituit în natură, reclamantul având dreptul de a fi dezdăunat prin acordarea măsurilor reparatorii în echivalent conform Legii nr. 10/2001. Referitor la cel de-al doilea motiv de apel invocat de reclamant, instanța de apel a omologat concluziile expertizelor topografice și de construcții efectuate cu ocazia rejudecării, la care acesta (reclamantul) nu a formulat obiecțiuni.

S-a considerat, totodată, că în mod corect a fost respins capătul de cerere referitor la constatarea nulității contractelor de vânzare -cumpărare, în raport de art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece nu a existat fraudă la lege sau vreo cauză ilicită, SC P. SA devenind proprietară în temeiul art. 20 din Legea nr. 15/1990 și deținând certificat de atestare a dreptului de proprietate seria A 6 nr. 0041 din 27 iulie 1995. Cu privire la apelul A.V.A.S., instanța de apel a reținut că, prin încheierea din 14 aprilie 2005 s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de contestația înregistrată împotriva dispoziției emise de această pârâtă, critica fiind și lipsită de interes, atâta timp cât s-au respins cererea de restituire în natură și cererea de constatare a nulității contractului.

S-a apreciat că deși, în raport de aceste capete de cerere, A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă, acest aspect nu ar conduce la schimbarea sentinței. Critica pârâtei referitoare la încălcarea principiului disponibilității a fost respinsă pentru aceleași considerente expuse și cu privire la apelul reclamantei. împotriva deciziei menționate au declarat recurs în termenul legal reclamantul G.N. și pârâta A.V.A.S. Dezvoltând motivele de recurs, reclamantul G.N. a criticat decizia atacată ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că, deși a făcut dovada plății onorariilor pentru expertizele tehnică de construcții și topografică, instanța de apel a apreciat ca nefondată cererea sa referitoare la cheltuielile de judecată, aplicând eronat dispozițiile art. 247 alin. (2) C. proc.

civ. Cea de a doua critică formulată de recurentul - reclamant a vizat stabilirea eronată a despăgubirilor pentru construcții și teren la valoarea stabilită de expertul în construcții, Meta Vasile. Recurenta A.V.A.S. a criticat decizia recurată pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4, 6 și 9 C. proc. civ. Primul motiv de recurs al pârâtei a vizat interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 republicate, ale Legii nr. 247/2005 și ale O.U.G. nr. 81/2007, în condițiile în care nu există temei legal pentru obligarea sa la plata despăgubirilor bănești sau de orice natură pentru imobilele ce fac obiectul actelor normative menționate. Cel de-al doilea motiv s-a referit la justificarea măsurii suspendării executării deciziei civile nr. 231 din 2 martie 2011, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în raport de dispozițiile art. 1 și 2 din O.G.

nr. 22 din 30 ianuarie 2002, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007. De asemenea, s-a criticat decizia atacată pentru nelegala administrare a probei cu expertiză în cauză, instanța încălcând normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și procedura administrativă specială prevăzută de Legea nr. 247 din 22 iulie 2005. Invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. s-a susținut că, fără a fi avute în vedere precizările succesive ale acțiunii făcute de reclamant, instanța de apel, cu încălcarea principiului disponibilității, a acordat efectiv despăgubiri bănești, fără ca acestea să fi fost cerute.

Ultimele critici invocate de recurenta pârâtă s-au referit la evaluarea construcțiilor cu nesocotirea obiectiunilor sale, impunându-se calcularea despăgubirilor într-un cuantum egal cu valoarea la care au fost înregistrate în contabilitatea SC P. SA în acest context, s-a învederat că, în evaluarea construcțiilor, s-a stabilit o valoare mai mare pentru o magazie decât pentru moara propriu-zisă. De asemenea, s-a susținut că s-a stabilit eronat întinderea suprafeței de teren revendicate de 1146,45 m.p., în lipsa titlului de proprietate și a dovezilor privind calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului cu privire la imobilele în litigiu. Examinând criticile recurentei pârâte A.V.A.S., raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Curtea va constata că acesta este fondat pentru considerentele ce succed: Prin decizia recurată, instanța de apel, a procedat nelegal obligând-o pe pârâta A.V.A.S. să acorde despăgubiri reclamantului în sumă de 63.335 euro, cu titlu de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001. Stabilirea acestei obligații în sarcina pârâtei este rezultatul interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005, potrivit cărora obligațiile A.V.A.S. se limitau doar la emiterea unei decizii motivate cu propunerea de acordare de despăgubiri conform art. 29 și în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Din analiza textelor legale menționate, precum și a dispozițiilor O.U.G. nr. 81/2007, rezultă că pârâta recurentă nu are obligația legală de a plăti despăgubiri, ci numai de a propune acordarea acestora în condițiile legii speciale, instituției competente - C.G.S.D., din cadrul A.N.R.P., conform art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Prin Legea nr. 247/2005, art. 1 alin. (1) Titlul VII, care a modificat și completat Legea nr. 10/2001, se reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu mai pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 republicată. În acest sens, art. 13 alin. (1) capitolul III din Legea nr. 247/2005 precizează că pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă, potrivit prevederilor acestei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, instituția competentă, C.C.S.D.

în cadrul A.N.R.P., în condițiile art. 161 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005. În conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 81/2007, care reglementează procedura și modalitățile de despăgubire efectivă pentru imobilele preluate în mod abuziv, în baza deciziilor emise de către Comisia Centrală și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, A.N.R.P. va emite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, conform legii. În consecință, Curtea, va constata că motivul de recurs examinat este fondat și se impune înlăturarea obligării pârâtei de a acorda despăgubiri reclamantului în cuantumul menționat. Criticile formulate prin ultimele motive de recurs, referitoare la dovada calității de persoană îndreptățită a reclamantului și a dreptului de proprietate al autorilor acestuia nu vor fi analizate, acestea neputând face obiectul recursului în raport de limitele casării stabilite prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2422/2008.

Totodată, se va constata că din dezvoltarea motivelor de recurs formulate de pârâtă, cu referire la despăgubirile bănești pe care a fost obligată să le acorde, nu rezultă critici care să se circumscrie cazului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. Nici criticile aceleiași recurente cu privire la stabilirea unei valori prea mari a magaziei față de moară nu se încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., reprezentând, în realitate, critici de netemeinicie, și nu de nelegalitate, astfel că nu vor fi analizate. Examinând recursul reclamantului G.N., raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că acesta este fondat în limitele criticii referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată în apel, efectuate de acesta.

În condițiile în care apelul reclamantului a fost admis prin decizia recurată, pârâta intimată A.V.A.S., al cărei apel a fost respins, căzând în pretenții, în sensul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., se impunea obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, efectuate de reclamantul apelant în această fază procesuală (a rejudecării apelurilor). Astfel, se va reține că prin concluziile scrise depuse la 1 martie 2011, apelantul G.N. a solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, respectiv onorariile pentru efectuarea expertizelor, în cuantum de 2.006 RON, potrivit chitanțelor din dosarul de apel. Criticile recurentului reclamant vizând stabilirea unei valori prea mici a despăgubirilor pentru teren în raport de specialitatea expertului desemnat să întocmească raportul de expertiză tehnică nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. și, prin urmare, nu pot fi examinate. Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursurile declarate de reclamantul G.N. și de pârâta A.V.A.S. și va modifica în parte decizia recurată în sensul că va obliga pe această pârâtă să facă propuneri de despăgubiri în echivalent pentru imobilul în litigiu, în valoare de 63.335 euro, echivalent în RON, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și va înlătura obligarea aceleiași pârâte de a acorda despăgubiri în cuantumul menționat. Va fi obligată pârâta A.V.A.S. la 2006 RON cheltuieli de judecată în apel către apelantul reclamant G.N. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantul G.N. și de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 231A din 2 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a - IV - a civilă. Modifică în parte decizia în sensul că obligă A.V.A.S. să facă propuneri de despăgubiri în echivalent pentru imobilul în litigiu în valoare de 63.335 euro echivalent în RON la data plății în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/1995 și înlătură obligarea aceleiași pârâte să acorde despăgubiri în cuantumul menționat. Obligă pe pârâta A.V.A.S. la 2.006 RON cheltuieli de judecată în apel către apelantul-reclamant G.N. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2012