ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5582/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5582/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul București, secția a

IV

- a civilă, reclamantul G.N.

a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând desființarea deciziei din

10 decembrie 2004, emisă de pârâtă și, pe cale de consecință, restituirea în

natură a morii, împreună cu construcțiile anexe și terenul aferent în suprafață

de 10 ari, situate în localitatea L., județul Argeș, precum și constatarea

nulității absolute a tuturor actelor de înstrăinare efectuate ulterior datei

depunerii notificărilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a

imobilului, între SC P. SA și terțe persoane.

Acțiunea

inițială a fost precizată solicitându-se, în contradictoriu cu SC B.D.S. SRL, R.I.

și R.R. constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare -cumpărare din

6 februarie 2004 încheiat la B.N.P. S.C. din Topoloveni - Argeș și din 24

februarie 2004, încheiat la același birou notarial.

Printr-o altă precizare, depusă la

dosar la 13 octombrie 2005, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea

contractului de vânzare - cumpărare încheiat între R.R. în calitate de vânzătoare

și C.B.I. și M.M.I., având ca obiect moara țărănească și terenul aferent

acesteia, situate în comuna L., județul Argeș.

Prin sentința civilă nr. 762 din 8

iunie 2006, Tribunalul București, a admis în parte cererea precizată, a anulat

decizia din 10 decembrie 2004, emisă de A.V.A.S. și a obligat-o pe pârâtă să

emită decizie motivată prin care să propună reclamantului măsuri reparatorii

prin echivalent pentru imobilul situat în L., județul Argeș, format din teren

în suprafață de 1146 m.p., moară și anexe, astfel cum au fost identificate prin

expertiza topografică întocmită de expertul Alniței Marin, constând în

despăgubiri acordate în condițiile prevederilor legii speciale privind regimul

stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

S-au respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.V.A.S.

și capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractelor de

vânzare - cumpărare autentificate, precum și capătul de cerere privind restituirea

în natură a imobilului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că imobilul a aparținut autorului reclamantului, G.D.,

și că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în sensul

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, situație în raport de care respingerea

notificării pe considerentul nedovedirii dreptului de proprietate și a

calității de moștenitor este netemeinică și nelegală.

Tribunalul a apreciat că, în raport de

dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, reclamantul are dreptul la

despăgubiri. S-a considerat că este irelevant faptul că respectivele contracte

de vânzare

- cumpărare au fost încheiate după

depunerea notificării, nefiind incidente dispozițiile art. 21 pct. 5 din Legea

nr. 10/2001.

Mai mult decât atât, s-a avut în

vedere că textul de lege menționat, a intrat în vigoare prin modificările aduse

de Legea nr. 247/2005 la Legea nr. 10/2001, astfel încât nu poate fi aplicat în

speța dedusă judecății, în raport de principiul neretroactivității legii

civile, contractul de vânzare - cumpărare din 6 februarie 2004, prin care

imobilul a ieșit din proprietatea pârâtei notificate SC P. SA fiind încheiat

înainte de modificarea Legii nr. 10/2001. Astfel, s-a apreciat că la data

încheierii acestui contract nu exista nicio interdicție legală de vânzare a

imobilului ce a format obiectul notificării.

Împotriva sentinței menționate au

declarat apel reclamatul și pârâta A.V.A.S.. Reclamantul a susținut că prima

instanță a schimbat obiectul acțiunii introductive, obligând-o pe pârâtă să

emită decizie prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent, deși nu

a fost investită cu o astfel de cerere, ci s-a solicitat restituirea în natură

a imobilului. De asemenea, s-a susținut că nu au fost avute în vedere

obiecțiunile sale la raportul de expertiză topografică, care se refereau la

identificarea construcției și evaluarea terenului.

Pârâta a invocat, în motivarea

apelului său, greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive

față de capetele de cerere privind restituirea în natură a imobilului și

constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare, încălcarea

principiului disponibilității și a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 cu privire

la aprecierea calității de persoană îndreptățită.

Curtea de Apel București, secția a

IV

- a civilă, prin decizia nr. 321 din 9

mai 2007, a respins ca nefondate ambele apeluri, reținând că reclamantul a

făcut dovada calității de persoană îndreptățită, ca moștenitor al fostului

proprietar, G.D., de la care s-a naționalizat moara în baza Legii nr. 119/1948.

În ceea ce privește depășirea

obiectului cererii de chemare în judecată, critică invocată prin ambele

apeluri, s-a constatat că reclamantul a investit instanța cu o contestație

împotriva deciziei din 10 decembrie 2004, emisă de A.V.A.S., solicitând

anularea acesteia, restituirea în natură a imobilului și constatarea nulității

absolute a actelor de înstrăinare cu privire la imobil. în acest context,

curtea de apel a apreciat că nu s-a încălcat principiul disponibilității, acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent fiind circumscrisă situației imobilului

ce a făcut obiectul notificării.

S-a apreciat ca neîntemeiată cererea

de constatare a nulității actelor de înstrăinare, cu motivarea că imobilul a

intrat în proprietatea SC P. SA în anul 1995, prin certificatul de atestare a

dreptului

de proprietate

emis de Prefectura Argeș, anterior oricărui demers al reclamantului în vederea

recuperării imobilului. Pe cale de consecință, s-a considerat că valabilitatea

titlului SC P. SA conduce la consolidarea titlurilor dobândite de cumpărătorii

subsecvenți.

În

ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale

pasive, invocată de pârâta A.V.A.S., s-a reținut că în mod corect a fost

respinsă de Tribunal, pârâta figurând ca parte în contestația împotriva

deciziei prin care s-a soluționat notificarea reclamantului, emisă de această

pârâtă în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs reclamantul G.N. și pârâta A.V.A.S., reiterând criticile

invocate prin motivele de apel.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 2422 din 11 aprilie

2008, a admis recursurile și a casat decizia cu trimitere spre rejudecare aceRONași

instanțe, reținând că reclamantul a făcut dovada calității de persoană

îndreptățită astfel cum este definită de Legea nr. 10/2001, depunerea

notificării având valoare de acceptare a succesiunii, cu privire la imobilul ce

a făcut obiectul notificării.

S-a apreciat, însă, că soluția

restituirii în natură a imobilului trebuia analizată prin prisma prevederilor

art. 27 din Legea nr. 10/2001, în forma inițială, în sensul de a se stabili

dacă imobilele au fost preluate de stat cu sau fără titlu valabil și,

respectiv, dacă la data formulării notificării imobilele erau deja evidențiate

în patrimoniul unei societăți comerciale integral privatizate cu respectarea

legii.

S-a dat instanței de rejudecare

îndrumarea de a analiza și valabilitatea actelor de înstrăinare în raport de

susținerile recurentului reclamant că au fost încheiate cu rea credință și prin

fraudarea legii.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel

București, secția a

IV

- a civilă, a respins ca

nefondat apelul declarat de pârâta A.V.A.S. și a admis apelul reclamantului G.N.,

în sensul că a schimbat în parte sentința apelată, obligând-o pe pârâta A.V.A.S.

să acorde despăgubiri în sumă de

63

.

335

euro, în echivalent în RON la data plății, reprezentând măsuri reparatorii în

temeiul Legii nr. 10/2001.

S-a respins ca nefondată cererea de acordare

a cheltuielilor de judecată în faza apelului și s-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

Prin considerentele deciziei menționate,

instanța de apel a reținut că Tribunalul nu a încălcat principiul disponibilității,

apreciind în mod

legal că

imobilul nu mai poate fi restituit în natură, reclamantul având dreptul de a fi

dezdăunat prin acordarea măsurilor reparatorii în echivalent conform Legii nr. 10/2001.

Referitor la cel de-al doilea motiv de

apel invocat de reclamant, instanța de apel a omologat concluziile expertizelor

topografice și de construcții efectuate cu ocazia rejudecării, la care acesta (reclamantul)

nu a formulat obiecțiuni.

S-a considerat, totodată, că în mod corect

a fost respins capătul de cerere referitor la constatarea nulității contractelor

de vânzare -cumpărare, în raport de art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece

nu a existat fraudă la lege sau vreo cauză ilicită, SC P. SA devenind proprietară

în temeiul art. 20 din Legea nr. 15/1990 și deținând certificat de atestare a dreptului

de proprietate seria A 6 nr. 0041 din 27 iulie 1995.

Cu privire la apelul A.V.A.S., instanța

de apel a reținut că, prin încheierea din 14 aprilie 2005 s-a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive în raport de contestația înregistrată împotriva dispoziției

emise de această pârâtă, critica fiind și lipsită de interes, atâta timp cât s-au

respins cererea de restituire în natură și cererea de constatare a nulității contractului.

S-a apreciat că deși, în raport de aceste

capete de cerere, A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă, acest aspect nu ar

conduce la schimbarea sentinței.

Critica pârâtei referitoare la încălcarea

principiului disponibilității a fost respinsă pentru aceleași considerente expuse

și cu privire la apelul reclamantei.

împotriva deciziei menționate au declarat

recurs în termenul legal reclamantul G.N. și pârâta A.V.A.S.

Dezvoltând motivele de recurs, reclamantul

G.N. a criticat decizia atacată ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., arătând că, deși a făcut dovada plății onorariilor pentru

expertizele tehnică de construcții și topografică, instanța de apel a apreciat ca

nefondată cererea sa referitoare la cheltuielile de judecată, aplicând eronat dispozițiile

art. 247 alin. (2) C. proc. civ.

Cea de a doua critică formulată de recurentul

- reclamant a vizat stabilirea eronată a despăgubirilor pentru construcții și teren

la valoarea stabilită de expertul în construcții, Meta Vasile.

Recurenta A.V.A.S. a criticat decizia recurată

pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4, 6 și 9 C. proc.

civ.

Primul motiv de recurs al pârâtei a vizat

interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 republicate,

ale Legii nr. 247/2005 și ale O.U.G. nr. 81/2007, în condițiile în care nu există

temei legal pentru obligarea sa la plata despăgubirilor bănești sau de orice natură

pentru imobilele ce fac obiectul actelor normative menționate.

Cel de-al doilea motiv s-a referit la justificarea

măsurii suspendării executării deciziei civile nr. 231 din 2 martie 2011, până la

soluționarea irevocabilă a cauzei, în raport de dispozițiile art. 1 și 2 din O.G.

nr. 22 din 30 ianuarie 2002, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007.

De asemenea, s-a criticat decizia atacată

pentru nelegala administrare a probei cu expertiză în cauză, instanța încălcând

normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)

C. proc. civ. și procedura administrativă specială prevăzută de Legea nr. 247 din

22 iulie 2005.

Invocându-se motivul prevăzut de art. 304

pct. 6 C. proc. civ. s-a susținut că, fără a fi avute în vedere precizările succesive

ale acțiunii făcute de reclamant, instanța de apel, cu încălcarea principiului disponibilității,

a acordat efectiv despăgubiri bănești, fără ca acestea să fi fost cerute.

Ultimele critici invocate de recurenta

pârâtă s-au referit la evaluarea construcțiilor cu nesocotirea obiectiunilor sale,

impunându-se calcularea despăgubirilor într-un cuantum egal cu valoarea la care

au fost înregistrate în contabilitatea SC P. SA în acest context, s-a învederat

că, în evaluarea construcțiilor, s-a stabilit o valoare mai mare pentru o magazie

decât pentru moara propriu-zisă.

De asemenea, s-a susținut că s-a stabilit

eronat întinderea suprafeței de teren revendicate de 1146,45 m.p., în lipsa titlului

de proprietate și a dovezilor privind calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului

cu privire la imobilele în litigiu.

Examinând criticile recurentei pârâte A.V.A.S.,

raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea

va constata că acesta este fondat pentru considerentele ce succed:

Prin decizia recurată, instanța de apel,

a procedat nelegal obligând-o pe pârâta A.V.A.S. să acorde despăgubiri reclamantului

în sumă de 63.335 euro, cu titlu de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.

Stabilirea acestei obligații în sarcina

pârâtei este rezultatul interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor Legii

nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005, potrivit cărora obligațiile A.V.A.S. se limitau

doar la emiterea unei decizii motivate cu propunerea de acordare de despăgubiri

conform art. 29 și în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și

plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Din analiza textelor legale menționate,

precum și a dispozițiilor O.U.G. nr. 81/2007, rezultă că pârâta recurentă nu are

obligația legală de a plăti despăgubiri, ci numai de a propune acordarea acestora

în condițiile legii speciale, instituției competente - C.G.S.D., din cadrul A.N.R.P.,

conform art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Prin Legea nr. 247/2005, art. 1 alin. (1)

Titlul VII, care a modificat și completat Legea nr. 10/2001, se reglementează sursele

de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor

care nu mai pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001

republicată.

În acest sens, art. 13 alin. (1) capitolul

III din Legea nr. 247/2005 precizează că pentru analizarea și stabilirea cuantumului

final al despăgubirilor care se acordă, potrivit prevederilor acestei legi, se constituie

în subordinea Cancelariei Primului Ministru, instituția competentă, C.C.S.D. în

cadrul A.N.R.P., în condițiile art. 161 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În conformitate cu dispozițiile O.U.G.

nr. 81/2007, care reglementează procedura și modalitățile de despăgubire efectivă

pentru imobilele preluate în mod abuziv, în baza deciziilor emise de către Comisia

Centrală și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, A.N.R.P. va emite un titlu de

conversie și/sau un titlu de plată, conform legii.

În consecință, Curtea, va constata că motivul

de recurs examinat este fondat și se impune înlăturarea obligării pârâtei de a acorda

despăgubiri reclamantului în cuantumul menționat.

Criticile formulate prin ultimele motive

de recurs, referitoare la dovada calității de persoană îndreptățită a reclamantului

și a dreptului de proprietate al autorilor acestuia nu vor fi analizate, acestea

neputând face obiectul recursului în raport de limitele casării stabilite prin decizia

Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2422/2008.

Totodată, se va constata că din dezvoltarea

motivelor de recurs formulate de pârâtă, cu referire la despăgubirile bănești pe

care a fost obligată să le acorde, nu rezultă critici care să se circumscrie cazului

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ.

Nici criticile aceleiași recurente cu privire

la stabilirea unei valori prea mari a magaziei față de moară nu se încadrează în

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., reprezentând, în realitate, critici de netemeinicie,

și nu de nelegalitate, astfel că nu vor fi analizate.

Examinând recursul reclamantului G.N.,

raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că acesta

este fondat în limitele criticii referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată

în apel, efectuate de acesta.

În condițiile în care apelul reclamantului

a fost admis prin decizia recurată, pârâta intimată A.V.A.S., al cărei apel a fost

respins, căzând în pretenții, în sensul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., se impunea obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, efectuate

de reclamantul apelant în această fază procesuală (a rejudecării apelurilor).

Astfel, se va reține că prin concluziile

scrise depuse la 1 martie 2011, apelantul G.N. a solicitat obligarea intimaților

la plata cheltuielilor de judecată, respectiv onorariile pentru efectuarea expertizelor,

în cuantum de 2.006 RON, potrivit chitanțelor din dosarul de apel.

Criticile recurentului reclamant vizând

stabilirea unei valori prea mici a despăgubirilor pentru teren în raport de specialitatea

expertului desemnat să întocmească raportul de expertiză tehnică nu se încadrează

în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și, prin urmare,

nu pot fi examinate.

Pentru toate aceste considerente, Curtea,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursurile

declarate de reclamantul G.N. și de pârâta A.V.A.S. și va modifica în parte decizia

recurată în sensul că va obliga pe această pârâtă să facă propuneri de despăgubiri

în echivalent pentru imobilul în litigiu, în valoare de 63.335 euro, echivalent

în RON, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și va înlătura obligarea

aceleiași pârâte de a acorda despăgubiri în cuantumul menționat.

Va fi obligată pârâta A.V.A.S. la 2006

RON cheltuieli de judecată în apel către apelantul reclamant G.N.

Se vor menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamantul

G.N. și de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 231A din 2 martie 2011

a Curții de Apel București, secția a -

IV

- a civilă.

Modifică în parte decizia în sensul că

obligă A.V.A.S. să facă propuneri de despăgubiri în echivalent pentru imobilul în

litigiu în valoare de 63.335 euro echivalent în RON la data plății în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/1995 și înlătură obligarea aceleiași pârâte să acorde

despăgubiri în cuantumul menționat.

Obligă pe pârâta A.V.A.S. la 2.006 RON

cheltuieli de judecată în apel către apelantul-reclamant G.N.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 septembrie 2012