ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2422/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 martie 2007, reclamanta SIF O. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., anularea Ordonanței C.N.V.M. nr. 128 din 7 februarie 2007 și a Deciziei nr. 346 din 13 martie 2007 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva ordonanței. Reclamanta a arătat că ordonanța, prin care s-a solicitat convocarea Adunării Generale a Acționarilor (A.G.A.) care să treacă pe ordinea de zi punerea în discuție a oportunității menținerii d-lui D.S. în funcțiile deținute în cadrul SIF O. SA, nu este motivată în drept. Pe de altă parte, s-a arătat că problema care s-a solicitat a se înscrie pe ordinea de zi nu este de competența A.G.A.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1910 din 2 iulie 2007, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că ordonanța atacată este motivată în drept, pârâta indicând dispozițiile actelor normative în temeiul cărora a fost emisă, atât dispozițiile Legii nr. 297/2007, cât și cele ale Statutului C.N.V.M. și ale Regulamentului C.N.V.M. nr. 15/2004. S-a reținut, de asemenea, că problema ridicată prin emiterea ordonanței nu este cea a vinovăției, respectiv dacă dl. D.S. se face sau nu vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată ci, dacă mai este îndeplinită condiția bunei reputații în aceste condiții.

Or, s-a reținut că, asupra acestui aspect este chemată să se pronunțe A.G.A. care, potrivit Legii nr. 3/1990, alege și revocă membrii Consiliului de Administrație. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SIF O. SA. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a subliniat că instanța de fond a reținut în mod simplist că în temeiul Legii nr. 297/2004 C.N.V.M. poate să dispună convocarea A.G.A. de la SIF O. SA, fără a observa că în realitatea Ordonanța nr. 128/2007 emisă de C.N.V.M. nu are suport legal, neexistând niciun text legal din care să rezulte că în situația trimiterii în instanță a unui dosar penal trebuie puse în discuția A.G.A.

cele solicitate prin amintita ordonanță. În opinia recurentei analiza bunei reputații este doar de competența C.N.V.M. la momentul emiterii avizului pentru exercitarea funcțiilor de administrator și conducător efectiv, iar nu competența A.G.A., astfel că în situația în care din corespondența cu Parchetul intimata ar fi observat că s-au schimbat datele existente la momentul emiterii avizului dat în favoarea lui D.S., avea posibilitatea de a revizui acel aviz, conform principiului simetriei în drept. De altfel, noțiunea de „bună reputație” nu este definită prin reglementări clare, așa încât această condiție nu ar putea fi analizată nici măcar de către C.N.V.M., iar în argumentarea acestui punct de vedere s-a arătat că abia în prezent există în lucru un proiect de Instrucțiune privind evaluarea condiției de bună reputație pentru persoanele din conducerea unei entități autorizate, reglementate și supravegheate de C.N.V.M.

Examinând cauza prin prisma criticilor enunțate deja și din perspectiva dispozițiilor legale incidente precum și a probatoriului administrat, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinței recurate. Judecătorul fondului a verificat toate susținerile în baza cărora reclamanta SIF O. SA a cerut anularea Ordonanței C.N.V.M. nr. 128 din 7 februarie 2007 și a Deciziei nr. 346 din 13 martie 2007 prin care C.N.V.M. a respins contestația formulată împotriva celui dintâi act. Departe de a fi simplistă, argumentarea soluției de respingere a acțiunii cu care a fost învestită, reține în esență, că: - Ordonanța din 7 februarie 2007 este motivată în drept, fiind invocate dispozițiile art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, art. 18 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 15/2004 și Statutul C.N.V.M.; - asupra îndeplinirii condiției bunei reputații și asupra oportunității menținerii în funcțiile deținute de D.S. în cadrul SIF O. SA este chemată să se pronunțe A.G.A., potrivit Legii nr. 31/1990, problema ridicată prin emiterea ordonanței contestate nefiind nicidecum cea privind eventuala vinovăție în săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată acesta; - adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (înregistrată la C.N.V.M. în 26 noiembrie 2006) atestă în mod incontestabil faptul trimiterii în judecată prin rechizitoriul D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor de corupție, dat în dosarul penal nr. 61/P/2002 a Președintelui/Directorului General al SIF O. SA, în raport de care pârâta a apreciat posibilitatea producerii unui prejudiciu de imagine pentru reclamantă, solicitând convocarea A.G.A.

pentru a decide asupra menținerii în funcțiile deținute a celui trimis în judecată. În mod corect și evident, concluzia instanței de fond a fost aceea că prin actele contestate nu s-a adus reclamantei nicio vătămare în sensul art. 1 din Legea contenciosului administrativ. Criticile legate de lipsa unei definiții legale a sintagmei „bună reputație” și de imposibilitatea pronunțării asupra acestui aspect atât de către A.G.A. cât și de C.N.V.M., potrivit opiniei recurentei, printr-o eventuală retragere a avizului dat inițial pentru funcțiile de Președinte și Director General, vor fi înlăturate ca fiind neadecvate în cadrul procesual deja fixat prin chiar sesizarea instanței de contencios administrativ.

Ca urmare, în raport de cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SIF O. SA împotriva sentinței civile nr. 1910 din 2 iulie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 iunie 2008.