Decizia nr. 6072/2011 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — conflict de competență împotriva sentinței nr. 2091/2011 a Curții de Apel București

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii introductive Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții Primarul sectorului 3 L.N. și Primăria sectorului 3 București prin Primar, au solicitat suspendarea executării pct. 5 din decizia din 6 decembrie 2010 emisă de Curtea de Conturi prin Camera de Conturi București până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare, ce face obiectul Dosarului nr. 29295/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului București, secția IX-a contencios administrativ și fiscal.

2. Hotărârea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal Prin sentința nr. 2091 din 24 mai 2011 a fost declinată competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin hotărârea din 4 noiembrie 2010 a Plenului Curții de Conturi, competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a Contestațiilor aparține secției de contencios administrativ din cadrul Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului administrativ.

3. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal Prin sentința nr. 4772 din 10 august 2011 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și a fost constatat ivit un conflict negativ de competență, iar cauza a fost trimisă Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, dispoziții exprese cu privire la competența de soluționare a cauzei în materia contenciosului administrativ.

Instanța a apreciat că obiectul cauzei îl reprezintă cererea de suspendare a unei decizii a Camerei de Conturi a Municipiului București, iar competența materială de soluționare a cauzei este stabilită numai de legiuitor, conform dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 coroborate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004. II. Hotărârea Înaltei Curți, Regulator de competență 1. În temeiul art. 22 din C. proc. civ. urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. 1.1. Obiectul acțiunii îl constituie suspendarea executării pct. 5 din decizia din 6 decembrie 2010 emisă de Camera de Conturi București, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii ce face obiectul Dosarului nr. 29295/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

1.2. Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprovat prin hotărârea din 4 noiembrie 2010 a Plenului Curții de Conturi stabilește competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate. 1.3. În speță, entitatea verificată nu a formulat acțiune împotriva încheierii și nu a solicitat suspendarea executării unui asemenea act. Or, normele de competență materială a instanțelor judecătorești sunt cuprinse în legi organice.

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a prevăzut în art. 10 competența materială și teritorială a instanței de contencios administrativ. O prevedere derogatorie poate fi conținută într-un act normativ ce are o forță juridică superioară, respectiv în Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și nu într-un act administrativ normativ, cum este Regulamentul. Față de obiectul acțiunii, Tribunalul București poate să ridice din oficiu excepția inadmisibilității intervenită pe dispozițiile art. 228 din Regulament, dar nu poate invoca o excepție de necompetență materială deoarece decizia este emisă de Camera de Conturi București, iar actul administrativ ce produce efecte juridice este chiar decizia sus-menționată și nu încheierea emisă de Curtea de Conturi prin care se soluționează contestația.

2. Față de acestea, în temeiul art. 22 din C. proc. civ., competența materială de soluționare a cererii aparține Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Primarul sectorului 3 București, L.N., Primăria sectorului 3 București prin Primar și Curtea de Conturi, Camera de Conturi București, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2011.