ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6072/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6072/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii introductive
Prin cererea de chemare
în judecată adresată Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ
și fiscal, reclamanții Primarul sectorului 3 L.N. și Primăria sectorului 3 București
prin Primar, au solicitat suspendarea executării pct. 5 din decizia din 6
decembrie 2010 emisă de Curtea de Conturi prin Camera de Conturi București până
la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare, ce face obiectul
Dosarului nr. 29295/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului București, secția IX-a contencios
administrativ și fiscal.
Hotărârea Tribunalului
București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal
Prin sentința nr. 2091
din 24 mai 2011 a fost declinată competența materială de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor din Regulamentul privind
organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și
valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin hotărârea din
4 noiembrie 2010 a Plenului Curții de Conturi, competența de soluționare a sesizării
formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de Comisia
de soluționare a Contestațiilor aparține secției de contencios administrativ din
cadrul Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate,
în condițiile legii contenciosului administrativ.
Hotărârea Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal
Prin sentința nr. 4772
din 10 august 2011 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și a fost
constatat ivit un conflict negativ de competență, iar cauza a fost trimisă Înaltei
Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Curtea de Apel a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art.
10 din Legea nr. 554/2004, dispoziții exprese cu privire la competența de soluționare
a cauzei în materia contenciosului administrativ.
Instanța a apreciat că
obiectul cauzei îl reprezintă cererea de suspendare a unei decizii a Camerei de
Conturi a Municipiului București, iar competența materială de soluționare a cauzei
este stabilită numai de legiuitor, conform dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Legea
nr. 94/1992 coroborate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
II. Hotărârea Înaltei
Curți, Regulator de competență
În temeiul art. 22
din C. proc. civ. urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
1.1. Obiectul acțiunii
îl constituie suspendarea executării pct. 5 din decizia din 6 decembrie 2010 emisă
de Camera de Conturi București, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a
acțiunii ce face obiectul Dosarului nr. 29295/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului
București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
1.2. Regulamentul privind
organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și
valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprovat prin hotărârea din
4 noiembrie 2010 a Plenului Curții de Conturi stabilește competența de soluționare
a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii
emise de Comisia de soluționare a contestațiilor în favoarea secției de contencios
administrativ și fiscal din cadrul Curții de apel în a cărei rază teritorială se
află sediul entității verificate.
1.3. În speță, entitatea
verificată nu a formulat acțiune împotriva încheierii și nu a solicitat suspendarea
executării unui asemenea act.
Or, normele de competență
materială a instanțelor judecătorești sunt cuprinse în legi organice.
Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004 a prevăzut în art. 10 competența materială și teritorială a instanței
de contencios administrativ.
O prevedere derogatorie
poate fi conținută într-un act normativ ce are o forță juridică superioară, respectiv
în Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi și nu
într-un act administrativ normativ, cum este Regulamentul.
Față de obiectul acțiunii,
Tribunalul București poate să ridice din oficiu excepția inadmisibilității intervenită
pe dispozițiile art. 228 din Regulament, dar nu poate invoca o excepție de necompetență
materială deoarece decizia este emisă de Camera de Conturi București, iar actul
administrativ ce produce efecte juridice este chiar decizia sus-menționată și nu
încheierea emisă de Curtea de Conturi prin care se soluționează contestația.
Față de acestea, în
temeiul art. 22 din C. proc. civ., competența materială de soluționare a cererii
aparține Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei
privind pe Primarul sectorului 3 București, L.N., Primăria sectorului 3 București
prin Primar și Curtea de Conturi, Camera de Conturi București, în favoarea Tribunalului
București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie
2011.