ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4321/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4321/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5564 din 11 iunie 2008,
Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția de necompetență materială
și a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios
administrativ și fiscal, competența de soluționare a acțiunii formulată de
reclamanta P.D., în contradictoriu cu pârâta C.S.R. a unor bunuri imobile care
au aparținut cultelor religioase din România, având ca obiect anularea Deciziei
nr. 1675 din 1 aprilie 2008 emisă de pârâtă, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, cu
privire la imobilul situat în București, sector 2 și a actului juridic de
înstrăinare a imobilului, constatarea că acest imobil a trecut abuziv în
proprietatea statului și restabilirea situației anterioare.
Instanța a reținut că
soluția se impune, în raport cu obiectul acțiunii și cu prevederile art. 3 pct.
7 din O.U.G. nr. 94/2000.
Tribunalul București, secția
a IX-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2531 din
3 octombrie 2008, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu
și a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a
de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența prevederilor art. 10 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004 și calitatea de autoritate publică centrală a
emitentului actului administrativ contestat în cauză.
La rândul său, Curtea de
Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința
civilă nr. 1766 din 28 aprilie 2009, a admis excepția de necompetență materială
cu privire la capătul de cerere referitor la anularea actului de înstrăinare
din acțiune, a disjuns acest capăt de cerere și a dispus declinarea competenței
în favoarea Judecătoriei Sectorului 2, București.
Totodată, constatând ivit
conflictul negativ de competență, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație
și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență și a dispus formarea
unui alt dosar pentru judecarea capătului de cerere privind anularea Deciziei
nr. 1675/2008 emisă de pârâtă, pe care l-a reținut spre competentă soluționare.
Examinând actele dosarului,
se constată –în raport cu obiectul acțiunii - că, în cauză, competența
materială revine Judecătoriei Sectorului 2, București.
Astfel, printr-unul din capetele
de cerere, reclamanta a solicitat anularea actului de înstrăinare a imobilului
în cauză, respectiv a „Convenției” încheiată la data de 6 iunie 1957, prin care
aceasta a acceptat ca Sfatul popular al raionului 1 Mai să construiască un etaj
peste parterul blocului situat în București, păstrând drepturile reale asupra
parterului, subsolului și fundației și cedând cota indiviză de ½ din
terenul aferent construcției, în suprafață totală de 524 mp.
În acord cu cele reținute și
de Curtea de Apel București, Înalta Curte apreciază că obiectul acestui capăt
de cerere, care are caracterul unei cereri principale și nu accesorii, nu poate
atrage competența de soluționare a instanței de contencios administrativ,
nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
554/2004 pentru a considera „convenția” susmenționată un act administrativ în
accepțiunea Legii contenciosului administrativ, nici cele reglementate de art. 8
din Legea nr. 554/2004 privind obiectul acțiunii judiciare în contencios
administrativ.
Având în vedere natura
civilă, iar nu de contencios administrativ a litigiului, competența materială
de soluționare a cauzei urmează a se stabili, potrivit art. 1 alin. (1) din C. proc.
civ., în favoarea Judecătoriei și, întrucât imobilul în cauză este situat în
București, Sectorul 2, potrivit normelor de competență teritorială, în favoarea
Judecătoriei Sectorului 2, București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de
soluționare a cauzei privind pe reclamanta P.D. și C.S.R. a unor bunuri care au
aparținut cultelor religioase din România, în ceea ce privește capătul de
cerere privind anularea convenției, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2
București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 octombrie 2009.