ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3437/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3437/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prima instanță.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Curții de Apel București, secția a VIII contencios administrativ și fiscal, sub
nr. 6220/2/2008, reclamanta Asociația Română a Operatorilor Naționali de
Servicii Audiotext (A.R.O.N.S.A.) a chemat în judecată pe pârâții Oficiul Român
pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.) și V.E., în calitate de Director General
Adjunct, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea
autorității pârâte să emită decizia de completare a Comisiei de negociere
constituită prin Decizia Directorului General O.R.D.A. nr. 181 din 29
septembrie 2008, să se dispună suspendarea de îndată a executării Deciziei nr.
181 din 29 septembrie 2008, obligarea pârâților la plata de despăgubiri
materiale și a cheltuielilor de judecată.
La data de 26 noiembrie 2008, reclamanta
a formulat modificare și precizare la cererea de chemare în judecată, în sensul
că a solicitat anularea în totalitate a Deciziei Directorului General O.R.D.A.
nr. 181 din 29 septembrie 2008, suspendarea de îndată a Deciziei Directorului
General O.R.D.A. nr. 181 din 29 septembrie 2008, obligarea pârâților în solidar
la plata de daune materiale în cuantum de 6000 lei pentru fiecare lună în care
își produce efecte Metodologia negociată de comisia constituită în baza actului
administrativ atacat și la plata cheltuielilor de judecată.
î
n
motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că Decizia nr. 181 din 29 septembrie 2008
este nelegală, întrucât a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor art. 131
din Legea nr. 8/1996, pârâtul având obligația să verifice legalitatea
componenței comisiei de negociere înainte de a aproba constituirea acesteia.
Reclamanta a susținut că pârâtul O.R.D.A.
avea obligația să nu emită decizia de constituire a comisiei de negociere și
să
ceară organismelor de gestiune colectivă
să refacă nominalizările, iar în cazul refuzului acestora să procedeze din
oficiu la completarea comisiei de negociere a Metodologiei.
î
n
drept, au fost invocate dispozițiile art. 114 și art. 132 C. proc. civ.,
prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și ale Legii
privind drepturile de autor și drepturile conexe nr. 8/1996.
La data de 25 noiembrie 2008, pârâtul
O.R.D.A. a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția
neîndeplinirii procedurii prealabile, iar în ipoteza respingerii excepțiilor, a
solicitat admiterea cererii de chemare în garanție a Uniunii Producătorilor de
Fonograme din România ( U.P.F.R.) și a Centrului Român pentru Administrarea
Drepturilor Artiștilor Interpreți (C.R.E.D.I.D.A.M.).
La data de 27 noiembrie 2008 s-a formulat
cerere de intervenție în interesul pârâtului O.R.D.A., de către intervenienta
U.P.F.R., prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cerere
de intervenție ce a fost încuviințată în principiu în ședința publică din data
de 15 ianuarie 2009, în temeiul art. 49 și urm. C. proc. civ.
Prin
sentința nr. 136 din 15 ianuarie 2009 – Curtea de Apel București a respins
acțiunea, cum a fost modificată, formulată de reclamanta Asociația Română a
Operatorilor Naționali de Servicii Audiotext (A.R.O.N.S.A.), în contradictoriu
cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor - O.R.D.A., și V.E.
, ca inadmisibilă.
S-a
admis cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenienta
Uniunea Producătorilor de Fonograme din România -U.P.F.R.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul O.R.D.A.
în contradictoriu cu chemații în garanție Uniunea Producătorilor de Fonograme
din România - U.P.F.R., și Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor
Artiștilor Interpreți - C.R.E.D.I.D.A.M.
Pentru a pronunța această sentință, prima
instanță a reținut că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută
de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu a solicitat
autorității emitente revocarea în tot sau în parte a Deciziei nr. 181 din 29
septembrie 2008 emisă de Directorul General al O.R.D.A.
Prin plângerea administrativă prealabilă
înregistrată sub nr. 8022 din 08 octombrie 2008 (fila 8 dosar), reclamanta a
solicitat autorității pârâte emiterea unei noi decizii prin care să se dispună
completarea componenței Comisiei de negociere, iar nu revocarea totală sau
parțială a Deciziei nr. 181/2008.
î
n
aceste condiții, având în vedere și modificarea acțiunii promovată de
reclamantă, Curtea de apel a constatat că excepția lipsei procedurii prealabile
este întemeiată motiv pentru care acțiunea este inadmisibilă.
î
n
temeiul art. 246 C. proc. civ. s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata
capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 181 din
29 septembrie 2008.
Instanța de recurs
Împotriva acestei sentințe a declarat
recurs reclamanta A.R.O.N.S.A.
În motivele de recurs s-a susținut că
sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică.
S-a precizat că actul administrativ a
cărui modificare s-a solicitat are caracter normativ, că prin adresa nr. 9843
din 2 decembrie 2008 s-a cerut intimatului-pârât revocarea în totalitate a
deciziei nr. 181 din 29 septembrie 2008.
A arătat recurenta că în cazul refuzului
de rezolvare a cererii adresate unei autorități publice nu este necesar a se
îndeplini procedura prealabilă, așa cum rezultă și din Decizia nr. 296 din 25
ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Din analiza cauzei, Înalta Curte reține
următoarele:
Prin decizia nr.181 din 29 septembrie
2008 O.R.D.A. a constituit comisia de negociere a metodologiei privind
remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de
fonograme.
La data de 8 octombrie 2008 A.R.O.N.S.A.
(fila 8 dosar fond) a solicitat O.R.D.A. să emită o nouă decizie prin care să
se completeze componența comisiei de negociere.
Prin acțiunea introductivă înregistrată la Curtea de Apel București la data de 17 octombrie 2008 s-a cerut obligarea O.R.D.A. la
emiterea deciziei de completare a comisiei de negociere constituită prin
decizia nr.181 din 29 septembrie 2008.
La data de 26 noiembrie 2008 (fila 30
dosar fond), reclamanta a modificat primul capăt de cerere, în sensul că a
solicitat anularea în totalitate a Deciziei nr. 181 din 29 septembrie 2008
emisă de O.R.D.A., și a precizat că solicită daune materiale în cuantum de 6000
lei pentru fiecare lună.
Prin modificarea acțiunii, reclamanta a
stabilit, potrivit principiului disponibilității, aplicabil în materie civilă,
obiectul acțiunii judiciare, respectiv anularea deciziei nr. 181/2008.
În raport de obiectul acțiunii, instanța
de fond a analizat cu prioritate excepția neîndeplinirii procedurii prealabile
și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Soluția instanței de fond este legală,
iar criticile aduse în recurs sunt nefondate, după cum se va explica mai jos.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004
republicată privind contenciosul administrativ, înainte de a se adresa
instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un
drept sau interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite
autorității publice emitente, în termen de 30 zile de la data comunicării
actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.
În speța prezentă, prin cererea din 8
octombrie 2008, reclamanta a cerut autorității emitente completarea deciziei
nr. 181/2008, fără a solicita revocarea acesteia.
Ulterior, prin cererea nr. 9843 din 2
decembrie 2008 (fila 5 dosar recurs) s-a solicitat revocarea în totalitate a
deciziei nr. 181/2008.
Din analiza cronologică a datei de
emitere a deciziei nr. 181/2008, a datei introducerii acțiunii și a datei la
care s-a solicitat revocarea deciziei nr. 181/2008, reiese că reclamanta a
formulat cererea de revocare a actului administrativ ulterior introducerii
acțiunii.
Textul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
republicată, impune părții ce se pretinde vătămată printr-un act administrativ
să formuleze cererea înainte de introducerea acțiunii, formularea plângerii
prealabile după ce s-a introdus acțiunea este nerelevantă și nu acoperă cerința
legii.
Sancțiunea aplicabilă în cazul
neîndeplinirii procedurii prealabile anterior introducerii acțiunii este
inadmisibilitatea acesteia.
Înalta Curte arată că îndeplinirea
procedurii prealabile reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004
republicată, constituie o condiție de fond a exercitării acțiunii, situație
relevată în mod constant și unitar în practica acestei instanțe.
În
d
ecizia
nr. 296/2008 s-a arătat că în cazul refuzului de a soluționa o cerere nu este
necesar a se îndeplini procedura prealabilă.
În speța de față, prin modificarea
acțiunii s-a solicitat anularea deciziei nr. 181/2008, situație în care nu se
pune în discuție refuzul nejustificat de a se soluționa o cerere de către o
autoritate administrativă.
În raport de obiectul acțiunii modificate
reclamanta trebuia să dovedească îndeplinirea cerinței imperative reglementate
în art. 7 din Legea nr. 554/2004 republicată, privind exercitarea recursului
grațios, a plângerii prealabile, anterior introducerii acțiunii.
Având în vedere considerentele prezentei
decizii, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul
declarat de A.R.O.N.S.A., motivele de recurs fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.R.O.N.S.A.
împotriva sentinței civile nr.136 din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19
iunie 2009.