ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4286/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4286/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 30

septembrie 2008, astfel cum a fost precizată, reclamanta A.R.O.N.S.A. București

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții O.R.D.A., V.E. – director general și B.R.

– consilier juridic, anularea deciziei nr. 178 din 22 septembrie 2008 privind

constituirea Comisiei de negociere a Metodologiei privind utilizarea operelor

muzicale prin reproducere și/sau comunicare publică prin punere la dispoziția publicului

prin internet sau alte rețele de comunicații de date cu fir sau fără fir și

remunerațiile cuvenite în mod corespunzător titularilor de drepturi de autor.

Prin aceeași cerere, reclamanta a mai

solicitat suspendarea executării deciziei contestate, până la soluționarea

irevocabilă a acțiunii și obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri

materiale în sumă de 6000 lei pentru fiecare lună în care decizia contestată își

produce efectele, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat, în

esență, că pârâtul O.R.D.A. nu a inclus-o în comisia sus-menționată, a cărei

componență a fost stabilită prin decizia contestată, deși este o structură

asociativă reprezentativă a utilizatorilor din domeniul comunicațiilor

electronice, existând riscul de emitere a unui act administrativ cu caracter

normativ care să nu țină seama de interesele economice ale acestora.

În ceea ce privește pârâții persoane

fizice, reclamanta a susținut ca aceștia au primit în timp util plângerea sa,

prin care solicită completarea deciziei de stabilire a comisiei, însă au

refuzat, cu rea-credință, să-i dea curs.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtul

O.R.D.A. a invocat excepția lipsei procedurii administrative prealabile și

excepția lipsei calității procesuale active.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea pronunțată la termenul

din 2 decembrie 2008, a respins excepțiile ca neîntemeiate, având în vedere înscrisul

de la fila 11 din dosar, din care rezultă îndeplinirea procedurii prealabile,

precum și prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, are

calitate procesuală activă orice persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim.

Pe fondul cauzei, prin sentința civilă

nr. 3433 din 9 decembrie 2008, aceeași instanță a respins acțiunea, ca

neîntemeiată.

Instanța a reținut că soluția se impune,

întrucât reclamanta nu a dovedit că îndeplinește una dintre condițiile

prevăzute de art. 131 din Legea nr. 8/1996, în sensul că membrii componenți ai

asociației sunt utilizatori de anvergură ai serviciilor audiotext.

Împotriva sus-menționatei sentința a

declarat recurs, în termenul legal, reclamanta A.R.O.N.S.A. București.

București

Recurenta a combătut soluția primei

instanțe prin formularea mai multor motive de recurs pe care le-a încadrat în

dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Sistematizând criticile recurentei,

Înalta Curte reține că acestea se referă la următoarele aspecte:

A. Instanța de fond a încălcat dreptul la

apărare al reclamantei, drept fundamental garantat de art. 24 din Constituția

României.

La acest motiv recurenta afirmă că

instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale de lipsă de apărare, formulată în

condiții procedurale, fiind astfel ignorate dispozițiile art. 156 C. proc. civ.

B. Nu a fost soluționată cererea de

suspendare a actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat.

Recurenta arată că în dispozitivul

soluției atacate cu prezentul recurs nu se regăsește soluția cu privire la

cererea de suspendare formulată odată cu acțiunea de fond.

C. Instanța de fond nu s-a pronunțat

asupra a ceea ce s-a cerut, dar s-a pronunțat asupra reprezentativității reclamantei,

ceea ce nu fusese dedus soluționării.

În cuprinsul acestui motiv recurenta

susține că instanța, în loc să verifice legalitatea actului administrativ, s-a

pronunțat asupra dreptului reclamantei de a formula cererea de chemare în

judecată.

D. Hotărârea atacată este pronunțată cu

depășirea puterii judecătorești.

Invocând generic dispozițiile Legii nr. 8/1996,

în dezvoltarea acestui motiv, recurenta afirmă că stabilirea

reprezentativității sale se realizează de autoritatea administrativă

competentă, iar nu de către instanța de contencios administrativ.

E. Instanța de fond a interpretat și

aplicat greșit dispozițiile art. 131 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996.

Recurenta consideră că textul legal

indicat presupune existența unor mandate speciale pentru participarea la

negocierile dintr-un anumit domeniu, mandate pe care le-a prezentat atât

intimatului, în fața premergătoare procedurilor de negociere, cât și instanței

de fond care însă le-a ignorat.

4.1. Întâmpinarea formulată de O.R.D.A.

Prin întâmpinarea formulată la data de 18

mai 2009, intimatul O.R.D.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul a arătat, în esență, că la

judecarea cauzei în primă instanță au fost respectate toate dispozițiile legale

aplicabile.

Nu este de acord că a fost încălcat

dreptul la apărare al recurentei, câtă vreme cererea de amânare nu a fost

temeinic motivată și, oricum, instanța a amânat pronunțarea, în temeiul

dispozițiilor art. 156 alin. (2) C. proc. civ.

Referitor la fondul cauzei, intimatul

insistă asupra faptului că A.R.O.N.S.A. nu este un utilizator de anvergură al operelor

muzicale. Dacă vreuna dintre societățile comerciale care fac parte din

structura asociativă ar fi avut reprezentativitatea invocată și intenția reală

de a participa la constituirea comisiei ar fi depus la O.R.D.A. cifra de afaceri și declarația de intenție, ceea ce în cauză nu s-a făcut.

Concluzionând, intimatul arată că prima instanță a aplicat corect dispozițiile

art. 131 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, impunându-se respingerea

recursului ca nefondat.

4.2. Cererea de intervenție accesorie

formulată de U.C.M.R. – A.D.O..

În ședință publică de la 17 iunie 2009

s-a formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul intimatului O.R.D.A.,

de către U.C.M.R. - A.D.A. Această cerere a fost încuviințată în principiu de

Înalta Curte în ședința publică de astăzi, după cum rezultă din practicaua

acestei decizii.

În motivarea cererii de intervenție s-a

arătat că în ipoteza admiterii acțiunii formulate de A.R.O.N.S.A., autorii ale

căror drepturi patrimoniale sunt gestionate colectiv de U.C.M.R.-A.D.A. vor fi

privați de remunerațiile la care sunt îndreptățiți până la adoptarea unei noi

metodologii.

Intervenienta a mai susținut că recurenta

nu se încadrează în categoria principalelor structuri asociative ale

utilizatorilor de opere muzicale prin comunicare publică pe internet, ci

realizează doar o comunicare a operelor muzicale ca tonuri de apel pentru

telefoanele mobile.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului

Examinând sentința atacată prin prisma

criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare și în

cererea de intervenție accesorie, precum și potrivit art. 304

1

C. proc.

civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că este legală, așa încât va

fi menținută.

Recurenta-reclamantă a supus controlului

de legalitate exercitat de Curtea de Apel București, decizia nr. 178 din 22

septembrie 2008 emisă de intimatul –pârât O.R.D.A., prin care s-a constituit

Comisia de negociere a Metodologiei privind utilizarea operelor muzicale prin

reproducere și/sau comunicare publică prin punere la dispoziția publicului prin

internet sau alte rețele de comunicații de date, cu fir sau fără fir, și

remunerațiile cuvenite în mod corespunzător titularilor de drepturi de autor.

Motivul de nelegalitate invocat l-a

constituit pretinsa încălcare a prevederilor art. 131 din Legea nr. 8/1996, dar

Curtea de apel a stabilit în mod corect că reclamanta nu a probat că îndeplinește

una dintre condițiile obligatorii prevăzute de acest text de lege, respectiv

aceea de a fi una dintre principalele structuri asociative din domeniu.

corespunzătoare fiecărui motiv de recurs formulat.

2.A. Potrivit dispozițiilor art. 156 C.

proc. civ.:

„

(1)

Instanța

va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.

(2)

Când instanța

refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții,

pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.”

În ședința publică de la 2 decembrie

2008, prima instanță a examinat cererea de amânare a cauzei pentru lipsă de

apărare formulată de reclamantă dar a respins-o ca nefiind temeinic motivată.

Soluția instanței este legală, câtă vreme

cererea (aflată la fila 61), conține o motivare generică: „pentru a ne pregăti

în mod corespunzător apărarea”, acțiunea era înregistrată încă de la data de 30

septembrie 2008 iar apărările pârâtului nu relevaseră împrejurări necunoscute

reclamantei.

În plus, instanța a amânat pronunțarea o

săptămână, tocmai pentru a da posibilitate recurentei să formuleze concluzii

scrise, în condițiile art. 156 alin. (2), precitat.

Ca urmare, nu există niciun temei pentru

a considera că a fost încălcat dreptul constituțional la apărare, consacrat în

art. 24 din Legea fundamentală.

instanța a omis să se pronunțe expres și asupra cererii de suspendare a

executării actului administrativ.

Cum însă, potrivit art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate

dispune numai „în cazuri bine justificate”, noțiune definită la art. 2 alin. (1)

lit. t) din aceeași lege, iar în cauză actul atacat a fost considerat legal, o

astfel de măsură nu putea fi dispusă.

(1) din Legea nr. 554/2004:

„Orice persoană

care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de

către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

”

Acest text legal consacră o categorie a

contenciosului subiectiv, în sensul că un act administrativ poate fi anulat

numai dacă a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes

legitim.

Ca urmare, stabilirea existenței unei

vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim este o chestiune de fond în

litigiul administrativ și se realizează pe baza probelor administrate. Este

exact ceea ce judecătorul fondului a făcut, pentru că, într-adevăr, pentru a

avea calitatea de a solicita anularea Deciziei O.R.D.A nr. 178/2008, reclamanta

trebuia să dovedească faptul că se circumscrie uneia dintre categoriile de

persoane la care se referă art. 131 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de

autor și drepturile conexe.

Susținerea recurentei în sensul că

instanța trebuia să examineze legalitatea actului administrativ, independent de

justificarea calității sale, este contrară dispozițiilor art. 1 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, precitat.

2.D. Motivul de casare de ordine publică

prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., depășirea atribuțiilor puterii

judecătorești, poate fi incident numai atunci când instanța de judecată

îndeplinește un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii

legislative îl poate face.

Or, în speță, Curtea de apel a examinat

legalitatea unui act administrativ, fiind învestită chiar de

recurenta-reclamantă, așa încât nu se poate pune problema unui exces de putere.

recurs se critică modul în care prima instanță a rezolvat problema de fond,

adică modul în care a interpretat și aplicat dispozițiile art. 131 alin. (2)

lit. b) din Legea nr. 8/1996.

În întregul său, art. 131 are următorul

cuprins:

„1)

În vederea

inițierii procedurilor de negociere, organismele de gestiune colectivă trebuie

să depună la O.R.D.A. .o cerere, însoțită de metodologiile propuse a fi

negociate, potrivit prevederilor art. 130 alin. (1) lit. a).

(2)

Metodologiile

se negociază în cadrul unei comisii constituite prin decizie a directorului

general al O.R.D.A., emisă în termen de maximum 5 zile de la primirea cererii

de inițiere a procedurilor de negociere. Decizia directorului general al O.R.D.A.

se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala

organismelor de gestiune colectivă. Comisia de negociere este constituită din:

a)

câte un reprezentant al

principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcționează pentru câte o

categorie de drepturi, pe de o parte;

b)

câte un reprezentant al

principalelor structuri asociative mandatate de utilizatori, numit dintre

acestea, și câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, stabiliți pe

baza cifrei de afaceri și a cotei de piață a acestora în domeniu, cu condiția

ca acestea să fie declarate la O.R.D.A. pe propria răspundere, precum și al

societăților publice de radiodifuziune și de televiziune, după caz, pe de altă

parte.

(3)

În vederea desemnării în cadrul

comisiei prevăzute la alin. (2), organismele de gestiune colectivă vor depune

la O.R.D.A., odată cu metodologiile, lista structurilor asociative ale

utilizatorilor și pe cea a utilizatorilor majori, care urmează a fi convocați

pentru negocieri, precum și elementele de identificare a acestora.

(4)

Decizia de desemnare a comisiei de

negociere se comunică părților prin scrisoare recomandată, împreună cu

propunerea de metodologii depusă de organismele de gestiune colectivă”.

Contrar celor susținute de recurentă,

instanța de fond a stabilit în mod legal că recurenta nu a probat îndeplinirea

condițiilor impuse la alin. (2) lit. b) din textul precitat.

Astfel, recurenta nu a dovedit că are

calitatea de structură asociativă principală mandatată de utilizatori, fiind

compusă din 24 de membri, din care 6 societăți comerciale cu răspundere

limitată și 18 persoane fizice. Dintre cele 6 societăți comerciale, numai SC

A.C.R. SRL a mandatat-o să-i reprezinte interesele în Comisia de negociere

(fila 18, dosar fond), celelalte împuterniciri prezentate provenind de la entități

juridice care nu fac parte din structura A.R.O.N.S.A., așa cum rezultă din

Statutul asociației (filele 52-56 dosar fond).

De asemenea, recurenta nu a probat că se

încadrează nici în a 2-a ipoteză a textului legal, adică în categoria primilor

trei utilizatori majori, neprezentând intimatului cifra de afaceri și cota de

piață în domeniu.

3.Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

Ca o consecință, în temeiul art. 51 C.

proc. civ., se va admite cererea de intervenție accesorie, formulată de U.C.M.R.

- A.D.A. în interesul intimatului O.R.D.A.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., recurenta, ca „parte căzută în pretenții” va fi obligată să plătească

intervenientei cheltuielile de judecată în cuantum de 1500 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A.R.O.N.S.A.

București împotriva sentinței civile nr. 3433 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite cererea de intervenție accesorie

formulată de U.C.M.R. - A.D.A.

Obligă recurenta-reclamantă la plata

sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată, prin apreciere, către intervenienta U.C.M.R.

- A.D.A.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14

octombrie 2009.