ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4286/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la data de 30 septembrie 2008, astfel cum a fost precizată, reclamanta A.R.O.N.S.A. București a solicitat, în contradictoriu cu pârâții O.R.D.A., V.E. – director general și B.R. – consilier juridic, anularea deciziei nr. 178 din 22 septembrie 2008 privind constituirea Comisiei de negociere a Metodologiei privind utilizarea operelor muzicale prin reproducere și/sau comunicare publică prin punere la dispoziția publicului prin internet sau alte rețele de comunicații de date cu fir sau fără fir și remunerațiile cuvenite în mod corespunzător titularilor de drepturi de autor.

Prin aceeași cerere, reclamanta a mai solicitat suspendarea executării deciziei contestate, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii și obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri materiale în sumă de 6000 lei pentru fiecare lună în care decizia contestată își produce efectele, cu cheltuieli de judecată. În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că pârâtul O.R.D.A. nu a inclus-o în comisia sus-menționată, a cărei componență a fost stabilită prin decizia contestată, deși este o structură asociativă reprezentativă a utilizatorilor din domeniul comunicațiilor electronice, existând riscul de emitere a unui act administrativ cu caracter normativ care să nu țină seama de interesele economice ale acestora.

În ceea ce privește pârâții persoane fizice, reclamanta a susținut ca aceștia au primit în timp util plângerea sa, prin care solicită completarea deciziei de stabilire a comisiei, însă au refuzat, cu rea-credință, să-i dea curs. Prin întâmpinarea depusă, pârâtul O.R.D.A. a invocat excepția lipsei procedurii administrative prealabile și excepția lipsei calității procesuale active. 2. Soluția primei instanței Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea pronunțată la termenul din 2 decembrie 2008, a respins excepțiile ca neîntemeiate, având în vedere înscrisul de la fila 11 din dosar, din care rezultă îndeplinirea procedurii prealabile, precum și prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, are calitate procesuală activă orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim.

Pe fondul cauzei, prin sentința civilă nr. 3433 din 9 decembrie 2008, aceeași instanță a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Instanța a reținut că soluția se impune, întrucât reclamanta nu a dovedit că îndeplinește una dintre condițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 8/1996, în sensul că membrii componenți ai asociației sunt utilizatori de anvergură ai serviciilor audiotext. Împotriva sus-menționatei sentința a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta A.R.O.N.S.A. București. 3. Recursul declarat de reclamanta A.R.O.N.S.A. București Recurenta a combătut soluția primei instanțe prin formularea mai multor motive de recurs pe care le-a încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 7 și 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Sistematizând criticile recurentei, Înalta Curte reține că acestea se referă la următoarele aspecte: A. Instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al reclamantei, drept fundamental garantat de art. 24 din Constituția României. La acest motiv recurenta afirmă că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale de lipsă de apărare, formulată în condiții procedurale, fiind astfel ignorate dispozițiile art. 156 C. proc. civ. B. Nu a fost soluționată cererea de suspendare a actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat. Recurenta arată că în dispozitivul soluției atacate cu prezentul recurs nu se regăsește soluția cu privire la cererea de suspendare formulată odată cu acțiunea de fond.

C. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, dar s-a pronunțat asupra reprezentativității reclamantei, ceea ce nu fusese dedus soluționării. În cuprinsul acestui motiv recurenta susține că instanța, în loc să verifice legalitatea actului administrativ, s-a pronunțat asupra dreptului reclamantei de a formula cererea de chemare în judecată. D. Hotărârea atacată este pronunțată cu depășirea puterii judecătorești. Invocând generic dispozițiile Legii nr. 8/1996, în dezvoltarea acestui motiv, recurenta afirmă că stabilirea reprezentativității sale se realizează de autoritatea administrativă competentă, iar nu de către instanța de contencios administrativ. E. Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 131 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996.

Recurenta consideră că textul legal indicat presupune existența unor mandate speciale pentru participarea la negocierile dintr-un anumit domeniu, mandate pe care le-a prezentat atât intimatului, în fața premergătoare procedurilor de negociere, cât și instanței de fond care însă le-a ignorat. 4. Procedura în fața instanței de recurs 4.1. Întâmpinarea formulată de O.R.D.A. Prin întâmpinarea formulată la data de 18 mai 2009, intimatul O.R.D.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul a arătat, în esență, că la judecarea cauzei în primă instanță au fost respectate toate dispozițiile legale aplicabile. Nu este de acord că a fost încălcat dreptul la apărare al recurentei, câtă vreme cererea de amânare nu a fost temeinic motivată și, oricum, instanța a amânat pronunțarea, în temeiul dispozițiilor art. 156 alin. (2) C. proc.

civ. Referitor la fondul cauzei, intimatul insistă asupra faptului că A.R.O.N.S.A. nu este un utilizator de anvergură al operelor muzicale. Dacă vreuna dintre societățile comerciale care fac parte din structura asociativă ar fi avut reprezentativitatea invocată și intenția reală de a participa la constituirea comisiei ar fi depus la O.R.D.A. cifra de afaceri și declarația de intenție, ceea ce în cauză nu s-a făcut. Concluzionând, intimatul arată că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 131 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, impunându-se respingerea recursului ca nefondat. 4.2. Cererea de intervenție accesorie formulată de U.C.M.R. – A.D.O.. În ședință publică de la 17 iunie 2009 s-a formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul intimatului O.R.D.A., de către U.C.M.R.

- A.D.A. Această cerere a fost încuviințată în principiu de Înalta Curte în ședința publică de astăzi, după cum rezultă din practicaua acestei decizii. În motivarea cererii de intervenție s-a arătat că în ipoteza admiterii acțiunii formulate de A.R.O.N.S.A., autorii ale căror drepturi patrimoniale sunt gestionate colectiv de U.C.M.R.-A.D.A. vor fi privați de remunerațiile la care sunt îndreptățiți până la adoptarea unei noi metodologii. Intervenienta a mai susținut că recurenta nu se încadrează în categoria principalelor structuri asociative ale utilizatorilor de opere muzicale prin comunicare publică pe internet, ci realizează doar o comunicare a operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Recursul este nefondat Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare și în cererea de intervenție accesorie, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că este legală, așa încât va fi menținută. Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de Curtea de Apel București, decizia nr. 178 din 22 septembrie 2008 emisă de intimatul –pârât O.R.D.A., prin care s-a constituit Comisia de negociere a Metodologiei privind utilizarea operelor muzicale prin reproducere și/sau comunicare publică prin punere la dispoziția publicului prin internet sau alte rețele de comunicații de date, cu fir sau fără fir, și remunerațiile cuvenite în mod corespunzător titularilor de drepturi de autor.

Motivul de nelegalitate invocat l-a constituit pretinsa încălcare a prevederilor art. 131 din Legea nr. 8/1996, dar Curtea de apel a stabilit în mod corect că reclamanta nu a probat că îndeplinește una dintre condițiile obligatorii prevăzute de acest text de lege, respectiv aceea de a fi una dintre principalele structuri asociative din domeniu. 2. Considerentele Înaltei Curți, corespunzătoare fiecărui motiv de recurs formulat. 2.A. Potrivit dispozițiilor art. 156 C. proc. civ.: „ (1) Instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. (2) Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.” În ședința publică de la 2 decembrie 2008, prima instanță a examinat cererea de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare formulată de reclamantă dar a respins-o ca nefiind temeinic motivată.

Soluția instanței este legală, câtă vreme cererea (aflată la fila 61), conține o motivare generică: „pentru a ne pregăti în mod corespunzător apărarea”, acțiunea era înregistrată încă de la data de 30 septembrie 2008 iar apărările pârâtului nu relevaseră împrejurări necunoscute reclamantei. În plus, instanța a amânat pronunțarea o săptămână, tocmai pentru a da posibilitate recurentei să formuleze concluzii scrise, în condițiile art. 156 alin. (2), precitat. Ca urmare, nu există niciun temei pentru a considera că a fost încălcat dreptul constituțional la apărare, consacrat în art. 24 din Legea fundamentală. 2. B. Într-adevăr, soluționând acțiunea, instanța a omis să se pronunțe expres și asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ.

Cum însă, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune numai „în cazuri bine justificate”, noțiune definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași lege, iar în cauză actul atacat a fost considerat legal, o astfel de măsură nu putea fi dispusă. 2. C. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. ” Acest text legal consacră o categorie a contenciosului subiectiv, în sensul că un act administrativ poate fi anulat numai dacă a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim. Ca urmare, stabilirea existenței unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim este o chestiune de fond în litigiul administrativ și se realizează pe baza probelor administrate. Este exact ceea ce judecătorul fondului a făcut, pentru că, într-adevăr, pentru a avea calitatea de a solicita anularea Deciziei O.R.D.A nr. 178/2008, reclamanta trebuia să dovedească faptul că se circumscrie uneia dintre categoriile de persoane la care se referă art. 131 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Susținerea recurentei în sensul că instanța trebuia să examineze legalitatea actului administrativ, independent de justificarea calității sale, este contrară dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precitat. 2.D. Motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, poate fi incident numai atunci când instanța de judecată îndeplinește un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face. Or, în speță, Curtea de apel a examinat legalitatea unui act administrativ, fiind învestită chiar de recurenta-reclamantă, așa încât nu se poate pune problema unui exces de putere. 2. E. În cuprinsul acestui motiv de recurs se critică modul în care prima instanță a rezolvat problema de fond, adică modul în care a interpretat și aplicat dispozițiile art. 131 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996.

În întregul său, art. 131 are următorul cuprins: „1) În vederea inițierii procedurilor de negociere, organismele de gestiune colectivă trebuie să depună la O.R.D.A. .o cerere, însoțită de metodologiile propuse a fi negociate, potrivit prevederilor art. 130 alin. (1) lit. a). (2) Metodologiile se negociază în cadrul unei comisii constituite prin decizie a directorului general al O.R.D.A., emisă în termen de maximum 5 zile de la primirea cererii de inițiere a procedurilor de negociere. Decizia directorului general al O.R.D.A. se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă.

Comisia de negociere este constituită din: a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcționează pentru câte o categorie de drepturi, pe de o parte; b) câte un reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de utilizatori, numit dintre acestea, și câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, stabiliți pe baza cifrei de afaceri și a cotei de piață a acestora în domeniu, cu condiția ca acestea să fie declarate la O.R.D.A. pe propria răspundere, precum și al societăților publice de radiodifuziune și de televiziune, după caz, pe de altă parte. (3) În vederea desemnării în cadrul comisiei prevăzute la alin. (2), organismele de gestiune colectivă vor depune la O.R.D.A., odată cu metodologiile, lista structurilor asociative ale utilizatorilor și pe cea a utilizatorilor majori, care urmează a fi convocați pentru negocieri, precum și elementele de identificare a acestora.

(4) Decizia de desemnare a comisiei de negociere se comunică părților prin scrisoare recomandată, împreună cu propunerea de metodologii depusă de organismele de gestiune colectivă”. Contrar celor susținute de recurentă, instanța de fond a stabilit în mod legal că recurenta nu a probat îndeplinirea condițiilor impuse la alin. (2) lit. b) din textul precitat. Astfel, recurenta nu a dovedit că are calitatea de structură asociativă principală mandatată de utilizatori, fiind compusă din 24 de membri, din care 6 societăți comerciale cu răspundere limitată și 18 persoane fizice. Dintre cele 6 societăți comerciale, numai SC A.C.R. SRL a mandatat-o să-i reprezinte interesele în Comisia de negociere (fila 18, dosar fond), celelalte împuterniciri prezentate provenind de la entități juridice care nu fac parte din structura A.R.O.N.S.A., așa cum rezultă din Statutul asociației (filele 52-56 dosar fond).

De asemenea, recurenta nu a probat că se încadrează nici în a 2-a ipoteză a textului legal, adică în categoria primilor trei utilizatori majori, neprezentând intimatului cifra de afaceri și cota de piață în domeniu. 3.Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat. Ca o consecință, în temeiul art. 51 C. proc. civ., se va admite cererea de intervenție accesorie, formulată de U.C.M.R. - A.D.A. în interesul intimatului O.R.D.A. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta, ca „parte căzută în pretenții” va fi obligată să plătească intervenientei cheltuielile de judecată în cuantum de 1500 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.R.O.N.S.A. București împotriva sentinței civile nr. 3433 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite cererea de intervenție accesorie formulată de U.C.M.R. - A.D.A. Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată, prin apreciere, către intervenienta U.C.M.R. - A.D.A. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.