ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4039/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele SC E.E.E. SRL București, SC R.V.I. SRL București și SC P.R. SRL București au solicitat, în contradictoriu cu pârâții U.C.M.R. – A.D.A. și O.R.D.A., constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 220 din 21 octombrie 2005 emisă de O.R.D.A., anularea Protocolului încheiat la data de 28 noiembrie 2005 între U.C.M.R. – A.D.A. și U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. și a anexei la acest protocol; anularea Deciziei nr. 237 din 07 decembrie 2005 emisă de O.R.D.A. și constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 9 din 11 ianuarie 2006, dar și suspendarea deciziilor nr. 237/2005, nr. 9/2006 și a Protocolului și Anexei la aceasta.

În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că actele contestate sunt acte administrative cu caracter normativ emise de un organ al administrației publice centrale. Au mai susținut că decizia nr. 220/2005 a fost dată cu încălcarea Legii nr. 8/1996, comisia de negociere a metodologiilor nu a fost legal constituită [(art. 131 alin. (2) din Legea nr. 8/1996)], iar Protocolul încheiat de pârâte ca urmare a negocierii Metodologiei privind reproducerea operelor muzicale pe fonograme sau videograme și anexa sunt nelegale fiind rezultatul negocierilor într-o comisie nelegal constituită, iar comisia și-a depășit competențele, prevederile protocolului exced domeniului pentru care s-a instituit negocierea.

S-a mai susținut că Decizia nr. 237/2005 este nelegală, fiind nulă de drept, întrucât prin publicarea Protocolului și a Anexei, acestea au dobândit statut de act normativ emis de un organ al administrației publice centrale. Cu privire la decizia nr. 9 din 11 ianuarie 2006 reclamantele au susținut că a fost dată cu încălcarea art. 131 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996. S-a mai arătat că reclamantele nu au fost invitate să participe la negocieri, deși dețin majoritatea licențelor de distribuție pentru producătorii americani de film și trebuiau să fie invitate să facă parte din Comisia de negociere, pentru a fi parte din Protocolul ce urma să fie semnat. Pârâtul O.R.D.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei procedurii administrative prealabile, excepția lipsei calității procesuale pasive a U.C.M.R.

- A.D.A., a U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. și a O.R.DA. și a solicitat respingerea cererii de suspendare. Pârâta U.C.M.R. – A.D.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii și, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 2. Soluția instanței de fond. În ședința publică de la termenul din 14 mai 2008, Curtea a respins excepția lipsei procedurii administrative prealabile, ca neîntemeiată, iar prin încheierea de la data de 18 iunie 2008, Curtea a admis excepția tardivității introducerii capetelor de cerere privind anularea deciziilor nr. 220/2005, nr. 237/2005 și nr. 9/2006 emise de O.R.D.A respingând, ca tardiv, formulate aceste capete de cerere și a respins excepția tardivității introducerii capătului de cerere privind anularea Protocolului din 28 noiembrie 2005 și anexa Metodologia încheiate și negociate de U.C.M.R.

– A.D.A. și U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A., ca neîntemeiată și totodată a respins cererea de suspendare a actelor contestate pentru considerentele arătate în încheierea de ședință. La termenul de judecată din 03 septembrie 2008, Curtea de Apel București a respins excepția de necompetență materială a instanței în raport de dispozițiile art. 17 C. proc. civ., iar pârâta U.C.M.R. – A.D.A. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile Legii nr. 8/1996 și prevederile art. 5 din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 2618 din 8 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 131 2 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe „înțelegerea părților cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol care se depune la O.R.D.A. Protocolul se publică în M. Of. al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al O.R.D.A., în termen de 5 zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat și tuturor importatorilor și fabricanților de suporturi și aparate pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată, conform art. 107”.

A mai reținut prima instanță că potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/ 2004 „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”. Instanța de fond a făcut, de asemenea, aplicarea dispozițiilor art. 131 3 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, „Organismele de gestiune colectivă sau, după caz, structurile asociative ale utilizatorilor, utilizatorii majori, societățile publice de radiodifuziune sau de televiziune pot formula o nouă cerere de inițiere a procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor numai după 3 ani de la data publicării lor în formă definitivă în M. Of.

al României, Partea 1”. În acest context legal prima instanță a constatat că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea Protocolului și a anexei (Metodologia) ca nelegale, iar procedura de desființare a metodologiei și protocolului este cea prevăzută de art. 131 3 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, și anume, de inițiere a unor proceduri de negociere, iar procedura judiciară împotriva acestor acte este cea prevăzută de art. 131 2 din același act normativ, respectiv arbitrajul reglementat de lege și contestarea hotărârii arbitrale la Curtea de Apel (secția privind drepturile de proprietate intelectuală). 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe precum și a încheierii din 18 iunie 2008 au declarat recurs reclamantele SC E.E.E.

SRL București, SC R.V.I. SRL București și SC P.R. SRL București. I. În recursul declarat de SC P.R. SRL s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din 11 iunie 2008 și a sentinței civile nr. 2618 din 8 octombrie 2008 și trimiterea cauzei spre rejudecare. Se arată faptul că actele atacate sunt acte normative și nu acte administrative individuale, deoarece trebuie avute în vedere efectele juridice produse prin emiterea acestor decizii. Astfel, decizia nr. 220/2005 de desemnare a comisiei de negociere reprezintă prima etapă de elaborare a metodologiilor ce urmau a fi adoptate prin publicare în M. Of., iar metodologiile sunt adoptate și nu pot constitui decât acte normative. Se invocă și faptul că potrivit art. 5 din Legea nr. 202/1998 în M. Of., Partea I se publică actele normative, iar cele atacate sunt publicate în M. Of.

Controlul judecătoresc al actelor atacate, se susține, că poate fi făcut doar pe calea contenciosului administrativ pentru că O.R.D.A. este un organ al administrației publice centrale, autoritate unică de reglementare, iar deciziile directorului general sunt acte administrative care pot fi contestate potrivit Legii nr. 554/2004. A mai fost invocat și art. 126 alin. (6) din Constituția României, dar și faptul că doar actele normative intră în vigoare prin publicare în M. Of., iar cele cu caracter individual nu se publică în M. Of. Recurenta consideră că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 131 2 din Legea nr. 8/1996.

Metodologiile necesare pentru plata recurenților sunt stabilite în două etape: - prima etapă, în cazul în care părțile aflate în negociere ajung la un acord și se finalizează printr-un protocol ce cuprinde înțelegerea părților și care se publică în M. Of.; - a doua etapă, în cazul în care părțile nu se înțeleg, se ajunge la o hotărâre arbitrală, care se publică în M. Of. și care poate fi atacată potrivit art. 131 2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996. Se susține că, în speță, nu s-ar aplica aceste dispoziții pentru că negocierile au fost finalizate prin semnarea Protocolului și publicarea Metodologiilor în M. Of., iar calea de atac prevăzută de art. 131 2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 este deschisă doar împotriva hotărârii arbitrale și doar dacă părțile nu au ajuns la o înțelegere, iar părți sunt numai cei care au negociat în comisie.

A fost invocat și faptul că O.R.D.A., în alte cazuri similare, la plângerea prealabilă a U.C.M.R. – A.D.A., a procedat la revocarea propriilor decizii, în temeiul Legii nr. 554/2004. De asemenea, se apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 131 3 din Legea nr. 9/1996 care reglementează o altă situație juridică, iar în speță, s-a solicitat constatarea nulității deciziilor, fie anularea acestora, pe motiv de nelegalitate. A fost criticată susținerea instanței de fond că desființarea metodologiilor nelegale nu poate fi cerută decât după 3 ani de la adoptare deoarece se tinde la instituirea unei interdicții temporare, acestea neputând face obiectul controlului judecătoresc, interdicție care este neconstituțională din perspectiva prevederilor art. 21 din Constituție.

Tot din perspectiva art. 21 din Constituție, care prevede că „jurisdicțiile speciale administrative sunt facultativ și gratuite” rezultă că și prevederile art. 131 2 din Legea nr. 8/1996, care reglementează procedura arbitrajului și a căii de atac a apelului, sunt facultative și nu pot fi opuse reclamantelor în sensul respingerii cererilor lor ca inadmisibile. O ultimă critică vizează faptul că instanța de fond a schimbat calitatea părților, respectiv nu a reținut poziția procesuală a celei de-a treia pârâte – U.F.F.A. – A.R.G.O.A. care și-a exprimat acordul în sensul admiterii acțiunii reclamantelor. II. SC E.E.E. SRL București și SC R.V.I. SRL București, în recursul declarat împotriva aceleiași sentințe și a aceleiași încheieri au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și a încheierii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății, considerând că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală.

Este criticată soluția instanței de fond pentru că aplicarea art. 5 din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a două condiții: - să existe o altă procedură judiciară în baza căreia să se poată cerceta legalitatea și/ sau temeinica actului administrativ; - procedura să fie stabilită printr-o lege organică. Se apreciază că, în speță, nu este îndeplinită prima condiție deoarece în Legea nr. 8/1996 nu există o procedură prin care reclamantele să poată contesta actele normative arătate, singura procedură instituită de lege fiind aceea a arbitrajului, dar care este instituită numai atunci când părțile ce urmează să participe la negocierea Metodologiilor nu cad de acord asupra unui punct de vedere comun, deci poate fi urmată numai de părțile implicate în negociere, iar la Curtea de apel atacarea Comisiei de Arbitraj se face de către aceleași părți.

Cum posibilitatea inițierii unei noi proceduri de negociere a tarifelor și metodologiilor există numai pentru viitor și nu se poate aduce atingere celor stabilite prin metodologia din 2005, atacarea acesteia în fața instanței de contencios administrativ este singura posibilitate de a modifica, limita sau stinge efectele acesteia. Referitor la încheierea din 11 iunie 2008, recurentele critică soluția instanței de fond deoarece actele atacate sunt acte administrative cu caracter normativ. În susținerea acestui punct de vedere se invocă faptul că este dovedit caracterul normativ de gradul de întindere al efectelor acestuia, dar și de modalitatea prin care sunt aduse la cunoștința publicului, cele atacate în prezenta cauză fiind publicate în M. Of.

4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente: 1. Referitor la recursurile declarate de reclamante împotriva încheierii din 11 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, acestea vor fi respinse ca nefondate. Instanța de fond a respins, ca tardivă, cererea reclamantelor de anulare a Deciziilor nr. 220 din 21 octombrie 2005, nr. 237 din 7 decembrie 2005 și nr. 9 din 11 ianuarie 2006 calificându-le ca fiind acte administrative cu caracter individual. Într-adevăr, după gradul de întindere al efectelor juridice, actele administrative se califică în acte administrative cu caracter normativ și acte administrative cu caracter individual.

Actele administrative cu caracter normativ conțin reguli generale, impersonale și se adresează tuturor, pe când actele administrative cu caracter individual se adresează unor subiecte determinate. În speță, decizia nr. 220 din 21 octombrie 2005 se referă la constituirea comisiei pentru negocierea metodologiei privind reproducerea operelor muzicale pe fonograme sau videograme, decizia nr. 237 din 7 decembrie 2005 a fost emisă pentru publicarea în M. Of., Partea I a Protocolului referitor la Metodologia privind remunerațiile reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru înregistrările audiovizuale ale operelor muzicale pe suporturi, iar decizia nr. 9 din 11 ianuarie 2006 se referă la desemnarea organismului de gestiune colectivă U.C.M.R.

– A.D.A., ca organ colectiv al remunerațiilor negociate prin Protocol. Se poate observa că dispozițiile cuprinse în aceste acte nu au caracter general pentru a fi aplicabile tuturor, ci se adresează unor anumite subiecte legate de dreptul de autor, colectarea remunerațiilor pe acest domeniu al reproducerii operelor muzicale pe fonograme sau videograme. Prin urmare, nu se poate susține argumentat că aceste acte administrative ar fi unele cu caracter normativ și să poată fi atacate oricând în fața instanței de contencios administrativ. Recurentele invocă drept argument în sprijinul calificării acestor acte ca fiind cu caracter normativ faptul că acestea se publică în M. Of., însă nu toate actele publicate în monitor sunt acte administrative cu caracter normativ, iar publicarea nu duce la automata calificare a acelui act ca fiind cu caracter normativ.

Publicarea în M. Of. se face în virtutea legii pentru că Legea nr. 8/1996 prevede publicarea deciziilor directorului general al O.R.D.A. în M. Of., dar nu le transformă, prin această publicare, în acte cu caracter normativ. Apreciind că soluția instanței de fond prin care a respins cererile reclamantelor de anulare a celor trei decizii ca tardive este legală și temeinică, iar recursurile vor fi respinse, în această privință, ca neîntemeiate. 2. În privința recursurilor împotriva sentinței civile nr. 2618 din 8 octombrie 2008, se constată că și acestea sunt nefondate. Potrivit art. 5 din Legea nr. 554/2004 „nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.

Dispozițiile art. 5 din Legea nr. 554/2004 au fost invocate de către instanța de fond numai în privința capătului de cerere privind anularea Protocolului încheiat la 28 noiembrie 2005 între U.C.M.R. – A.D.A. și U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. ca urmare a negocierii Metodologiei privind reproducerea operelor muzicale pe fonograme sau videograme și a Anexei la acest protocol. Pentru anularea acestui Protocol în legea organică, Legea nr. 8/1996, a prevăzut condițiile în care poate fi anulat acest Protocol și de către cine, dar instanța de contencios administrativ nu are atribuții în acest sens. Potrivit art. 131 2 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, „înțelegerea părților cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol care se depune la O.R.D.A.

Protocolul se publică în M. Of. al României Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al O.R.D.A., în termen de 5 zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniu pentru care s-a negociat și tuturor importatorilor și fabricanților de suporturi și aparate pentru care se datorează remunerație compensatorie pentru copia privată, conform art. 107”. Însă, dacă părțile nu se înțeleg, se poate iniția procedura de arbitraj efectuată de arbitrii, potrivit art. 131 1 alin. (3), iar hotărârea dată se poate ataca la Curtea de apel.

Recurentele susțin că această procedură este prevăzută numai pentru părțile care negociază și că alte părți nu ar putea să inițieze o asemenea procedură și, de aceea, consideră că singura posibilitate pentru cei care nu au negociat metodologiile este atacarea actului în fața instanței de contencios administrativ pentru a avea acces la justiție. Referitor la această problemă, trebuie amintit faptul că chiar Curtea Constituțională recunoaște că singura posibilitate de atacare a Protocolului este cea prevăzută de art. 131 2 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, dispoziții care nu încalcă art. 21 din Constituție (decizia nr. 1061 din 14 iulie 2009 a Curții Constituționale).

Trebuie subliniat și faptul că pentru a deveni parte în Comisia de negociere a metodologiilor, trebuie să fii reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă sau reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de utilizatori și al primilor utilizatori majori, stabiliți pe baza cifrei de afaceri și a ratei de piață în domeniu, iar actul administrativ prin care se instituie comisia poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ. Dacă reclamantele ar fi contestat în termen actele administrative emise anterior negocierii metodologiilor și dovedeau faptul că au dreptul de a participa la negocieri, ar fi devenit părți și puteau utiliza calea prevăzută de Legea nr. 8/1996.

Referitor la susținerea din motivele de recurs depuse de SC P.R. SRL care face trimitere la faptul că instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea, deși s-a solicitat constatarea nulității, susținând că ar fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că aceasta este nefondată. Prin sentința civilă nr. 2618 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca inadmisibil, numai capătul de cerere privind anularea Protocolului încheiat la 28 noiembrie 2005 între U.C.M.R. – A.D.A. și U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A., iar celelalte capete de cerere, ce vizau anularea sau constatarea nulității absolute a unor decizii administrative, au fost respinse ca tardive și nu ca inadmisibile.

Nu vor fi reținute nici susținerile aceleiași recurente privind incidența dispozițiilor art. 21 din Constituție referitor la jurisdicțiile administrative care ar fi facultative și gratuite pentru că, în speță, nu suntem în prezența unei asemenea jurisdicții, iar instanța de fond a considerat că există o altă cale de atac prevăzută într-o lege organică pentru anularea actului atacat. În privința criticilor aceleiași recurente referitoare la schimbarea calității părților, se constată că acestea sunt nefondate pentru că acestea sunt simple erori materiale care pot fi îndreptate de instanța de fond, fie la cerere, fie din oficiu, după procedura instituită de art. 281 C. proc. civ. Referitor la adresa nr. 2802 din 18 decembrie 2007 a U.P.F.A.R.

– A.R.G.O.A., instanța de fond nu o putea lua în considerare pentru că această uniune avea calitatea de pârât, iar adresa a fost expediată către O.R.D.A. și nu către instanța de judecată. Oricum, dacă dorea să-și precizeze poziția în cadrul litigiului, o putea face prin formularea întâmpinării, dar oricum acțiunea nu devenea admisibilă în fața instanței de contencios administrativ dacă U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. era de acord cu anularea Protocolului. Fiind una dintre părțile ce au negociat acel Protocol, U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. putea folosi calea stabilită de Legea nr. 8/1996 dacă nu dorea să semneze acel protocol. Apreciind că soluția instanței de fond prin care a fost respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea Protocolului încheiat la 28 noiembrie 2005, este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc.

civ., vor fi respinse, ca nefondate, recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de SC E.E.E. SRL București, SC R.V.I. SRL București și SC P.R. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 2618 din 8 octombrie 2008, precum și a Încheierii din 11 iunie 2008 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Obligă recurentele-reclamante la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimata U.C.M.R. – A.D.A., cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2009.