ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4039/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4039/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

fond.

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, reclamantele SC E.E.E. SRL București, SC R.V.I. SRL București și SC P.R.

SRL București au solicitat, în contradictoriu cu pârâții U.C.M.R. – A.D.A. și O.R.D.A.,

constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 220 din 21 octombrie 2005 emisă

de O.R.D.A., anularea Protocolului încheiat la data de 28 noiembrie 2005 între

U.C.M.R. – A.D.A. și U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. și a anexei la acest protocol;

anularea Deciziei nr. 237 din 07 decembrie 2005 emisă de O.R.D.A. și

constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 9 din 11 ianuarie 2006, dar și

suspendarea deciziilor nr. 237/2005, nr. 9/2006 și a Protocolului și Anexei la

aceasta.

În motivarea acțiunii,

reclamantele au arătat că actele contestate sunt acte administrative cu

caracter normativ emise de un organ al administrației publice centrale.

Au mai susținut că decizia nr.

220/2005 a fost dată cu încălcarea Legii nr. 8/1996, comisia de negociere a

metodologiilor nu a fost legal constituită [(art. 131 alin. (2) din Legea nr. 8/1996)],

iar Protocolul încheiat de pârâte ca urmare a negocierii Metodologiei privind

reproducerea operelor muzicale pe fonograme sau videograme și anexa sunt

nelegale fiind rezultatul negocierilor într-o comisie nelegal constituită, iar

comisia și-a depășit competențele, prevederile protocolului exced domeniului

pentru care s-a instituit negocierea.

S-a mai susținut că Decizia nr.

237/2005 este nelegală, fiind nulă de drept, întrucât prin publicarea

Protocolului și a Anexei, acestea au dobândit statut de act normativ emis de un

organ al administrației publice centrale.

Cu privire la decizia nr. 9

din 11 ianuarie 2006 reclamantele au susținut că a fost dată cu încălcarea art.

131 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996.

S-a mai arătat că

reclamantele nu au fost invitate să participe la negocieri, deși dețin

majoritatea licențelor de distribuție pentru producătorii americani de film și

trebuiau să fie invitate să facă parte din Comisia de negociere, pentru a fi

parte din Protocolul ce urma să fie semnat.

Pârâtul O.R.D.A. a depus

întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei procedurii administrative

prealabile, excepția lipsei calității procesuale pasive a U.C.M.R. - A.D.A., a

U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. și a O.R.DA. și a solicitat respingerea cererii de

suspendare.

Pârâta U.C.M.R. – A.D.A. a

depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii

acțiunii și, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

fond.

În ședința publică de la

termenul din 14 mai 2008, Curtea a respins excepția lipsei procedurii

administrative prealabile, ca neîntemeiată, iar prin încheierea de la data de

18 iunie 2008, Curtea a admis excepția tardivității introducerii capetelor de

cerere privind anularea deciziilor nr. 220/2005, nr. 237/2005 și nr. 9/2006

emise de O.R.D.A respingând, ca tardiv, formulate aceste capete de cerere și a

respins excepția tardivității introducerii capătului de cerere privind anularea

Protocolului din 28 noiembrie 2005 și anexa Metodologia încheiate și negociate

de U.C.M.R. – A.D.A. și U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A., ca neîntemeiată și totodată a

respins cererea de suspendare a actelor contestate pentru considerentele

arătate în încheierea de ședință.

La termenul de judecată din

03 septembrie 2008, Curtea de Apel București a respins excepția de necompetență

materială a instanței în raport de dispozițiile art. 17 C. proc. civ., iar

pârâta U.C.M.R. – A.D.A. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în

raport de dispozițiile Legii nr. 8/1996 și prevederile art. 5 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 2618

din 8 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a

respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că potrivit art. 131

2

alin. (2) din Legea

nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe „înțelegerea părților

cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol care se

depune la O.R.D.A. Protocolul se publică în M. Of. al României, Partea I, pe

cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului

general al O.R.D.A., în termen de 5 zile de la data depunerii. Metodologiile

astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care

s-a negociat și tuturor importatorilor și fabricanților de suporturi și aparate

pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată,

conform art. 107”.

A mai reținut prima instanță

că potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/ 2004 „Nu pot fi atacate pe

calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau

desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.

Instanța de fond a făcut, de

asemenea, aplicarea dispozițiilor art. 131

3

alin. (1) din Legea nr. 8/1996,

„Organismele de gestiune colectivă sau, după caz, structurile asociative ale

utilizatorilor, utilizatorii majori, societățile publice de radiodifuziune sau

de televiziune pot formula o nouă cerere de inițiere a procedurilor de

negociere a tarifelor și metodologiilor numai după 3 ani de la data publicării

lor în formă definitivă în M. Of. al României, Partea 1”.

În acest context legal prima

instanță a constatat că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat

anularea Protocolului și a anexei (Metodologia) ca nelegale, iar procedura de

desființare a metodologiei și protocolului este cea prevăzută de art. 131

3

alin. (1) din Legea nr. 8/1996, și anume, de inițiere a unor proceduri de

negociere, iar procedura judiciară împotriva acestor acte este cea prevăzută de

art. 131

2

din același act normativ, respectiv arbitrajul reglementat

de lege și contestarea hotărârii arbitrale la Curtea de Apel (secția privind drepturile de proprietate intelectuală).

Împotriva acestei sentințe

precum și a încheierii din 18 iunie 2008 au declarat recurs reclamantele SC E.E.E.

SRL București, SC R.V.I. SRL București și SC P.R. SRL București.

I. În recursul declarat de

SC P.R. SRL s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din 11 iunie

2008 și a sentinței civile nr. 2618 din 8 octombrie 2008 și trimiterea cauzei

spre rejudecare.

Se arată faptul că actele

atacate sunt acte normative și nu acte administrative individuale, deoarece

trebuie avute în vedere efectele juridice produse prin emiterea acestor

decizii. Astfel, decizia nr. 220/2005 de desemnare a comisiei de negociere reprezintă

prima etapă de elaborare a metodologiilor ce urmau a fi adoptate prin publicare

în M. Of., iar metodologiile sunt adoptate și nu pot constitui decât acte

normative.

Se invocă și faptul că

potrivit art. 5 din Legea nr. 202/1998 în M. Of., Partea I se publică actele

normative, iar cele atacate sunt publicate în M. Of. Controlul judecătoresc al

actelor atacate, se susține, că poate fi făcut doar pe calea contenciosului

administrativ pentru că O.R.D.A. este un organ al administrației publice

centrale, autoritate unică de reglementare, iar deciziile directorului general

sunt acte administrative care pot fi contestate potrivit Legii nr. 554/2004.

A mai fost invocat și art. 126

alin. (6) din Constituția României, dar și faptul că doar actele normative intră

în vigoare prin publicare în M. Of., iar cele cu caracter individual nu se

publică în M. Of.

Recurenta consideră că, în

speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

raportat la art. 131

2

din Legea nr. 8/1996.

Metodologiile necesare

pentru plata recurenților sunt stabilite în două etape:

- prima etapă, în cazul în

care părțile aflate în negociere ajung la un acord și se finalizează printr-un

protocol ce cuprinde înțelegerea părților și care se publică în M. Of.;

- a doua etapă, în cazul în

care părțile nu se înțeleg, se ajunge la o hotărâre arbitrală, care se publică

în M. Of. și care poate fi atacată potrivit art. 131

2

alin. (9) din

Legea nr. 8/1996.

Se susține că, în speță, nu

s-ar aplica aceste dispoziții pentru că negocierile au fost finalizate prin

semnarea Protocolului și publicarea Metodologiilor în M. Of., iar calea de atac

prevăzută de art. 131

2

alin. (9) din Legea nr. 8/1996 este deschisă

doar împotriva hotărârii arbitrale și doar dacă părțile nu au ajuns la o înțelegere,

iar părți sunt numai cei care au negociat în comisie.

A fost invocat și faptul că

O.R.D.A., în alte cazuri similare, la plângerea prealabilă a U.C.M.R. – A.D.A.,

a procedat la revocarea propriilor decizii, în temeiul Legii nr. 554/2004.

De asemenea, se apreciază că

nu sunt incidente dispozițiile art. 131

3

din Legea nr. 9/1996 care

reglementează o altă situație juridică, iar în speță, s-a solicitat constatarea

nulității deciziilor, fie anularea acestora, pe motiv de nelegalitate.

A fost criticată susținerea

instanței de fond că desființarea metodologiilor nelegale nu poate fi cerută

decât după 3 ani de la adoptare deoarece se tinde la instituirea unei

interdicții temporare, acestea neputând face obiectul controlului judecătoresc,

interdicție care este neconstituțională din perspectiva prevederilor art. 21

din Constituție.

Tot din perspectiva art. 21

din Constituție, care prevede că „jurisdicțiile speciale administrative sunt

facultativ și gratuite” rezultă că și prevederile art. 131

2

din

Legea nr. 8/1996, care reglementează procedura arbitrajului și a căii de atac a

apelului, sunt facultative și nu pot fi opuse reclamantelor în sensul

respingerii cererilor lor ca inadmisibile.

O ultimă critică vizează

faptul că instanța de fond a schimbat calitatea părților, respectiv nu a

reținut poziția procesuală a celei de-a treia pârâte – U.F.F.A. – A.R.G.O.A. care

și-a exprimat acordul în sensul admiterii acțiunii reclamantelor.

II. SC E.E.E. SRL București

și SC R.V.I. SRL București, în recursul declarat împotriva aceleiași sentințe

și a aceleiași încheieri au solicitat admiterea recursului, modificarea

sentinței și a încheierii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță

pentru continuarea judecății, considerând că hotărârea instanței de fond este

netemeinică și nelegală.

Este criticată soluția

instanței de fond pentru că aplicarea art. 5 din Legea nr. 554/2004 impune

îndeplinirea cumulativă a două condiții:

- să existe o altă procedură

judiciară în baza căreia să se poată cerceta legalitatea și/ sau temeinica

actului administrativ;

- procedura să fie stabilită

printr-o lege organică.

Se apreciază că, în speță,

nu este îndeplinită prima condiție deoarece în Legea nr. 8/1996 nu există o

procedură prin care reclamantele să poată contesta actele normative arătate,

singura procedură instituită de lege fiind aceea a arbitrajului, dar care este

instituită numai atunci când părțile ce urmează să participe la negocierea

Metodologiilor nu cad de acord asupra unui punct de vedere comun, deci poate fi

urmată numai de părțile implicate în negociere, iar la Curtea de apel atacarea Comisiei de Arbitraj se face de către aceleași părți.

Cum posibilitatea inițierii

unei noi proceduri de negociere a tarifelor și metodologiilor există numai

pentru viitor și nu se poate aduce atingere celor stabilite prin metodologia

din 2005, atacarea acesteia în fața instanței de contencios administrativ este

singura posibilitate de a modifica, limita sau stinge efectele acesteia.

Referitor la încheierea din

11 iunie 2008, recurentele critică soluția instanței de fond deoarece actele

atacate sunt acte administrative cu caracter normativ.

În susținerea acestui punct

de vedere se invocă faptul că este dovedit caracterul normativ de gradul de

întindere al efectelor acestuia, dar și de modalitatea prin care sunt aduse la

cunoștința publicului, cele atacate în prezenta cauză fiind publicate în M. Of.

recurs.

După examinarea motivelor de

recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente:

declarate de reclamante împotriva încheierii din 11 iunie 2008 a Curții de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, acestea vor fi respinse

ca nefondate.

Instanța de fond a respins,

ca tardivă, cererea reclamantelor de anulare a Deciziilor nr. 220 din 21

octombrie 2005, nr. 237 din 7 decembrie 2005 și nr. 9 din 11 ianuarie 2006

calificându-le ca fiind acte administrative cu caracter individual.

Într-adevăr, după gradul de

întindere al efectelor juridice, actele administrative se califică în acte

administrative cu caracter normativ și acte administrative cu caracter

individual.

Actele administrative cu

caracter normativ conțin reguli generale, impersonale și se adresează tuturor,

pe când actele administrative cu caracter individual se adresează unor subiecte

determinate.

În speță, decizia nr. 220

din 21 octombrie 2005 se referă la constituirea comisiei pentru negocierea

metodologiei privind reproducerea operelor muzicale pe fonograme sau

videograme, decizia nr. 237 din 7 decembrie 2005 a fost emisă pentru publicarea

în M. Of., Partea I a Protocolului referitor la Metodologia privind remunerațiile reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru

înregistrările audiovizuale ale operelor muzicale pe suporturi, iar decizia nr.

9 din 11 ianuarie 2006 se referă la desemnarea organismului de gestiune

colectivă U.C.M.R. – A.D.A., ca organ colectiv al remunerațiilor negociate prin

Protocol.

Se poate observa că

dispozițiile cuprinse în aceste acte nu au caracter general pentru a fi

aplicabile tuturor, ci se adresează unor anumite subiecte legate de dreptul de

autor, colectarea remunerațiilor pe acest domeniu al reproducerii operelor

muzicale pe fonograme sau videograme.

Prin urmare, nu se poate

susține argumentat că aceste acte administrative ar fi unele cu caracter

normativ și să poată fi atacate oricând în fața instanței de contencios

administrativ.

Recurentele invocă drept

argument în sprijinul calificării acestor acte ca fiind cu caracter normativ

faptul că acestea se publică în M. Of., însă nu toate actele publicate în

monitor sunt acte administrative cu caracter normativ, iar publicarea nu duce

la automata calificare a acelui act ca fiind cu caracter normativ.

Publicarea în M. Of. se face

în virtutea legii pentru că Legea nr. 8/1996 prevede publicarea deciziilor

directorului general al O.R.D.A. în M. Of., dar nu le transformă, prin această

publicare, în acte cu caracter normativ.

Apreciind că soluția

instanței de fond prin care a respins cererile reclamantelor de anulare a celor

trei decizii ca tardive este legală și temeinică, iar recursurile vor fi

respinse, în această privință, ca neîntemeiate.

împotriva sentinței civile nr. 2618 din 8 octombrie 2008, se constată că și

acestea sunt nefondate.

Potrivit art. 5 din Legea nr.

554/2004 „nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele

administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege

organică, o altă procedură judiciară”.

Dispozițiile art. 5 din

Legea nr. 554/2004 au fost invocate de către instanța de fond numai în privința

capătului de cerere privind anularea Protocolului încheiat la 28 noiembrie 2005

între U.C.M.R. – A.D.A. și U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. ca urmare a negocierii

Metodologiei privind reproducerea operelor muzicale pe fonograme sau videograme

și a Anexei la acest protocol.

Pentru anularea acestui

Protocol în legea organică, Legea nr. 8/1996, a prevăzut condițiile în care

poate fi anulat acest Protocol și de către cine, dar instanța de contencios

administrativ nu are atribuții în acest sens.

Potrivit art. 131

2

alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe,

„înțelegerea părților cu privire la metodologiile negociate se consemnează

într-un protocol care se depune la O.R.D.A. Protocolul se publică în M. Of. al

României Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin

decizie a directorului general al O.R.D.A., în termen de 5 zile de la data

depunerii.

Metodologiile astfel

publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniu pentru care s-a

negociat și tuturor importatorilor și fabricanților de suporturi și aparate

pentru care se datorează remunerație compensatorie pentru copia privată,

conform art. 107”.

Însă, dacă părțile nu se

înțeleg, se poate iniția procedura de arbitraj efectuată de arbitrii, potrivit art.

131

1

alin. (3), iar hotărârea dată se poate ataca la Curtea de apel.

Recurentele susțin că

această procedură este prevăzută numai pentru părțile care negociază și că alte

părți nu ar putea să inițieze o asemenea procedură și, de aceea, consideră că

singura posibilitate pentru cei care nu au negociat metodologiile este atacarea

actului în fața instanței de contencios administrativ pentru a avea acces la

justiție.

Referitor la această

problemă, trebuie amintit faptul că chiar Curtea Constituțională recunoaște că

singura posibilitate de atacare a Protocolului este cea prevăzută de art. 131

2

alin. (3) din Legea nr. 8/1996, dispoziții care nu încalcă art. 21 din

Constituție (decizia nr. 1061 din 14 iulie 2009 a Curții Constituționale).

Trebuie subliniat și faptul

că pentru a deveni parte în Comisia de negociere a metodologiilor, trebuie să

fii reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă sau

reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de utilizatori și

al primilor utilizatori majori, stabiliți pe baza cifrei de afaceri și a ratei

de piață în domeniu, iar actul administrativ prin care se instituie comisia

poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ.

Dacă reclamantele ar fi

contestat în termen actele administrative emise anterior negocierii

metodologiilor și dovedeau faptul că au dreptul de a participa la negocieri, ar

fi devenit părți și puteau utiliza calea prevăzută de Legea nr. 8/1996.

Referitor la susținerea din

motivele de recurs depuse de SC P.R. SRL care face trimitere la faptul că

instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea, deși s-a solicitat

constatarea nulității, susținând că ar fi incident motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că aceasta este nefondată.

Prin sentința civilă nr. 2618

din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost respins, ca inadmisibil, numai capătul de

cerere privind anularea Protocolului încheiat la 28 noiembrie 2005 între

U.C.M.R. – A.D.A. și U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A., iar celelalte capete de cerere,

ce vizau anularea sau constatarea nulității absolute a unor decizii

administrative, au fost respinse ca tardive și nu ca inadmisibile.

Nu vor fi reținute nici

susținerile aceleiași recurente privind incidența dispozițiilor art. 21 din

Constituție referitor la jurisdicțiile administrative care ar fi facultative și

gratuite pentru că, în speță, nu suntem în prezența unei asemenea jurisdicții,

iar instanța de fond a considerat că există o altă cale de atac prevăzută

într-o lege organică pentru anularea actului atacat.

În privința criticilor

aceleiași recurente referitoare la schimbarea calității părților, se constată

că acestea sunt nefondate pentru că acestea sunt simple erori materiale care

pot fi îndreptate de instanța de fond, fie la cerere, fie din oficiu, după

procedura instituită de art. 281 C. proc. civ.

Referitor la adresa nr. 2802

din 18 decembrie 2007 a U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A., instanța de fond nu o putea

lua în considerare pentru că această uniune avea calitatea de pârât, iar adresa

a fost expediată către O.R.D.A. și nu către instanța de judecată.

Oricum, dacă dorea să-și

precizeze poziția în cadrul litigiului, o putea face prin formularea

întâmpinării, dar oricum acțiunea nu devenea admisibilă în fața instanței de

contencios administrativ dacă U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. era de acord cu anularea

Protocolului.

Fiind una dintre părțile ce

au negociat acel Protocol, U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. putea folosi calea stabilită

de Legea nr. 8/1996 dacă nu dorea să semneze acel protocol.

Apreciind că soluția

instanței de fond prin care a fost respins ca inadmisibil capătul de cerere

privind anularea Protocolului încheiat la 28 noiembrie 2005, este legală și

temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., vor fi respinse, ca nefondate,

recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de SC E.E.E. SRL București, SC R.V.I. SRL București și SC P.R. SRL

București, împotriva sentinței civile nr. 2618 din 8 octombrie 2008, precum și

a Încheierii din 11 iunie 2008 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă

recurentele-reclamante la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimata

U.C.M.R. – A.D.A., cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2009.