ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1802/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 940 din 20 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel de București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții S.R.T., SC P.R.O.T.V. SA, SC A.1. SA, SC A.T. SRL și A.R.C.A.B., în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A., dispunând anularea Deciziei nr. 216 din 21.10 2005 emisă de pârât. În motivarea sentinței se reține că prin Decizia nr. 216 din 21 octombrie 2005, O.R.D.A. a dispus constituirea a opt comisii pentru negocierea metodologiei privind utilizarea, prin radiodifuzarea de către organismele de televiziune sau de radiodifuziune a operelor muzicale, audiovizuale sau scrise.

Din fiecare dintre aceste comisii fac parte: câte un reprezentant al unei structuri asociative în domeniu, un reprezentant al organismelor de gestiune colectivă și un reprezentant al S.R.T. sau de radiodifuziune, după caz. Din comisiile privind utilizarea fonogramelor și operelor scrise de către organismele de radiodifuziune, mai face parte câte un reprezentant al R. 21 SRL. Instanța de Fond a stabilit că desemnarea mai multor comisii, cu componența menționată, contravine prevederilor art. 131 din Legea nr. 8/1996, modificată și completată prin O.U.G. nr. 123/2005, articol potrivit căruia se constituie o singură comisie, din care trebuie să facă parte obligatoriu reprezentanții a trei utilizatori majori.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul O.R.D.A., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece se bazează pe interpretarea eronată a art. 131 din Legea nr. 8/1996, modificată și completată prin O.U.G. nr. 123/2005. Astfel art. 131 alin. (2) din legea menționată prevede că în componența comisiei de negociere intră „a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcționează pentru câte o categorie de drepturi…”. Se precizează că organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor și a drepturilor conexe gestionează categorii distincte de drepturi, aparținând unor categorii distincte de titulari și corespund unor domenii diferite de creație, astfel că instituirea, prin Decizia nr. 216 din 21 octombrie 2005, a opt comisii de negociere, în raport de titularii de drepturi și utilizatorii implicați, este legală.

Recurenta a mai invocat împrejurarea că organismele de gestiune colectivă nu și-au îndeplinit în totalitate obligațiile prevăzute la art. 131 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 în sensul de a depune la O.R.D.A. lista structurilor asociative ale utilizatorilor pe cea a utilizatorilor majori care urmează a fi convocați pentru negocieri, precum și elementele de identificare ale acestora. De asemenea, recurenta susține că în mod greșit Instanța de Fond a făcut referire la termenul de 3 ani prevăzut de art. 131 3 din Legea nr. 8/1996 (fostul art. 136 alin. (6)), în sensul că nu s-ar putea formula o nouă cerere de inițiere a procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor înainte de împlinirea acestui termen, calculat de la data publicării în M. Of.

al României, a metodologiilor anterioare; prin art. 3 din O.U.G. nr. 123/2005 s-a stabilit că „În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, părțile implicate în negocieri pot iniția procedurile pentru stabilirea unor metodologii privind remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi…”. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În mod corect Instanța de Fond a reținut ca principal motiv de nelegalitate a Deciziei O.R.D.A. nr. 216/2005, constituirea mai multor comisii de negociere, fapt ce contravine art. 131 din Legea nr. 8/1996.

Astfel, alin. (2) al articolului menționat stabilește că ”metodologiile se negociază în cadrul unei comisii constituite prin decizie a directorului general al O.R.D.A…”. Față de formularea expresă a textului de lege, cu privire la existența unei singure comisii de negociere, considerațiile teoretice expuse de recurent, în sensul că existența mai multor categorii de drepturi ar impune stabilirea mai multor comisii, sunt lipsite de relevanță și concludență. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, O.R.D.A. nu face decât să confirme constatarea Instanței de Fond, în sensul că cele trei organisme de gestiune colectivă nu și-au îndeplinit decât parțial obligația formulată la art. 131 alin. (3) al legii dreptului de autor; faptul că organismele respective au depus cereri incomplete, nu poate conduce la concluzia că decizia O.R.D.A.

de constituire nelegală a unor comisii, ar fi valabilă, din moment ce componența și numărul comisiilor contravin articolului de lege menționat. În ceea ce privește al 3-lea motiv de recurs, referitor la termenul în care părțile pot iniția noi negocieri privind metodologiile, se constată că art. 3 din O.U.G. nr. 123/2005, invocat de către recurent nu își găsește aplicabilitatea în speță, deoarece se referă la „părțile implicate în negocieri” la data apariției actului normativ, ceea ce nu este cazul reclamantelor – intimate din prezenta cauză. Pentru considerentele menționate cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.R.D.A. împotriva sentinței civile nr. 940 din 20 aprilie a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2007.