ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1802/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 940 din 20 aprilie 2006

pronunțată de Curtea de Apel de București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții S.R.T., SC P.R.O.T.V. SA,

SC A.1. SA, SC A.T. SRL și A.R.C.A.B., în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A.,

dispunând anularea Deciziei nr. 216 din 21.10 2005 emisă de pârât.

În motivarea sentinței se reține

că prin Decizia nr. 216 din 21 octombrie 2005, O.R.D.A. a dispus constituirea a

opt comisii pentru negocierea metodologiei privind utilizarea, prin

radiodifuzarea de către organismele de televiziune sau de radiodifuziune a

operelor muzicale, audiovizuale sau scrise. Din fiecare dintre aceste comisii

fac parte: câte un reprezentant al unei structuri asociative în domeniu, un

reprezentant al organismelor de gestiune colectivă și un reprezentant al S.R.T.

sau de radiodifuziune, după caz. Din comisiile privind utilizarea fonogramelor

și operelor scrise de către organismele de radiodifuziune, mai face parte câte

un reprezentant al R. 21 SRL.

Instanța de Fond a stabilit

că desemnarea mai multor comisii, cu componența menționată, contravine prevederilor

art. 131 din Legea nr. 8/1996, modificată și completată prin O.U.G. nr. 123/2005,

articol potrivit căruia se constituie o singură comisie, din care trebuie să

facă parte obligatoriu reprezentanții a trei utilizatori majori.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs pârâtul O.R.D.A., susținând că hotărârea atacată este nelegală

și netemeinică, deoarece se bazează pe interpretarea eronată a art. 131 din

Legea nr. 8/1996, modificată și completată prin O.U.G. nr. 123/2005. Astfel art.

131 alin. (2) din legea menționată prevede că în componența comisiei de negociere

intră „a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune

colectivă, care funcționează pentru câte o categorie de drepturi…”.

Se precizează că organismele

de gestiune colectivă a dreptului de autor și a drepturilor conexe gestionează

categorii distincte de drepturi, aparținând unor categorii distincte de

titulari și corespund unor domenii diferite de creație, astfel că instituirea, prin

Decizia nr. 216 din 21 octombrie 2005, a opt comisii de negociere, în raport de titularii de drepturi și utilizatorii implicați, este legală.

Recurenta a mai invocat împrejurarea

că organismele de gestiune colectivă nu și-au îndeplinit în totalitate

obligațiile prevăzute la art. 131 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 în sensul de a

depune la O.R.D.A. lista structurilor asociative ale utilizatorilor pe cea a

utilizatorilor majori care urmează a fi convocați pentru negocieri, precum și

elementele de identificare ale acestora.

De asemenea, recurenta susține

că în mod greșit Instanța de Fond a făcut referire la termenul de 3 ani

prevăzut de art. 131

3

din Legea nr. 8/1996 (fostul art. 136 alin.

(6)), în sensul că nu s-ar putea formula o nouă cerere de inițiere a

procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor înainte de împlinirea acestui

termen, calculat de la data publicării în M. Of. al României, a metodologiilor

anterioare; prin art. 3 din O.U.G. nr. 123/2005 s-a stabilit că „În termen de 30

de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență,

părțile implicate în negocieri pot iniția procedurile pentru stabilirea unor

metodologii privind remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi…”.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs ce se încadrează în

prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, constată că recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

În mod corect Instanța de Fond

a reținut ca principal motiv de nelegalitate a Deciziei O.R.D.A. nr. 216/2005,

constituirea mai multor comisii de negociere, fapt ce contravine art. 131 din

Legea nr. 8/1996. Astfel, alin. (2) al articolului menționat stabilește că

”metodologiile se negociază în cadrul unei comisii constituite prin decizie a directorului

general al O.R.D.A…”.

Față de formularea expresă a

textului de lege, cu privire la existența unei singure comisii de negociere,

considerațiile teoretice expuse de recurent, în sensul că existența mai multor

categorii de drepturi ar impune stabilirea mai multor comisii, sunt lipsite de

relevanță și concludență.

Cu privire la cel de-al doilea

motiv de recurs, O.R.D.A. nu face decât să confirme constatarea Instanței de Fond,

în sensul că cele trei organisme de gestiune colectivă nu și-au îndeplinit

decât parțial obligația formulată la art. 131 alin. (3) al legii dreptului de

autor; faptul că organismele respective au depus cereri incomplete, nu poate conduce

la concluzia că decizia O.R.D.A. de constituire nelegală a unor comisii, ar fi

valabilă, din moment ce componența și numărul comisiilor contravin articolului

de lege menționat.

În ceea ce privește al 3-lea

motiv de recurs, referitor la termenul în care părțile pot iniția noi negocieri

privind metodologiile, se constată că art. 3 din O.U.G. nr. 123/2005, invocat de

către recurent nu își găsește aplicabilitatea în speță, deoarece se referă la „părțile

implicate în negocieri” la data apariției actului normativ, ceea ce nu este

cazul reclamantelor – intimate din prezenta cauză.

Pentru considerentele

menționate cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se că

hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de O.R.D.A. împotriva sentinței civile nr. 940 din 20 aprilie a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2007.