ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4307/2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4307/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 aprilie 2006, reclamanta

SC M.C. SRL București a chemat în judecată pe pârâtul O.R.D.A., solicitând

anularea Deciziei nr. 219/2005 privind constituirea unei comisii și Decizia nr.

11/2006 privind publicarea Protocolului privind comunicarea publică a

prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în cinematografe și de asemenea

c.r.e.d.i.d.a.m.

drept colector

al remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi conexe pentru comunicarea

publică a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în cinematografe.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că au fost încălcate prevederile art. 131 alin. (2) din

Legea nr. 8/1996.

Prin Decizia nr. 219/2005

s-a constituit o comisie de negociere a metodologiei pentru utilizarea

„repertoriului de prestații artistice din domeniul audio-vizual prin proiecție

publică și cinematografe”, comisie care este formată dintr-un reprezentant al Centrului

Român pentru Administrarea drepturilor Artiștilor Interpreți –

c.r.e.d.i.d.a.m.

și un reprezentant al

R.A.D.E.F.

În ceea ce privește partea

care „negociază” drepturile utilizatorilor R.A.D.E.F., reclamanta consideră că

nu sunt îndeplinite condițiile de reprezentativitate ale R.A.D.E.F. cu

argumentul că aceasta întrunește în același timp mai multe calități, care o fac

incompatibilă să reprezinte interesele utilizatorilor.

Reprezentantul

utilizatorilor cumulează atât calitatea de distribuitor cât și pe cea de

utilizator al operelor cinematografice.

În cazul de față reprezintă

un neajuns considerabil pentru sfera intereselor utilizatorilor dacă se are în

vedere faptul că orice sarcină stabilită pentru utilizatori se reflectă automat

în negocierile care se poartă între distribuitor și utilizator la fiecare

achiziționare a unui film.

Interesul distribuitorului

este acela ca sumele datorate de către utilizatori să fie stabilite într-o

dispoziție legală, indiferent de cuantum, astfel încât la momentul negocierii

între distribuitor și utilizator pentru achiziția de noi filme să nu existe riscul

ca distribuitorii să aibă comisioanele reduse.

Referitor la activitatea R.A.D.E.F.,

reclamanta consideră că ponderea în totalul cifrei de afaceri este net în

favoarea distribuției de film și mai puțin în favoarea utilizării exclusive.

Numai R.A.D.E.F. ca reprezentant

al utilizatorilor nu este reprezentativă, existând și un conflict de interese.

Reclamanta consideră că au

fost încălcate și prevederile art. 131 lit. b) alin. (2) din Legea nr. 8/1996

deoarece nu a fost numit în comisie nici un reprezentant al structurilor asociative

mandatat de utilizatori, iar R.A.D.E.F. nu și-a justificat mandatul de

reprezentare.

Nu este îndeplinită nici

condiția existenței a câte un reprezentant al primilor trei utilizatori majori.

Prin întâmpinare, pârâtul a

solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Pârâtul arată că în România

există un singur organism de gestiune colectivă mandatat de artiștii interpreți

sau executanți români/ străini să le gestioneze drepturile.

Prin încheierea de ședință din

14 decembrie 2006 a fost încuviințată în principiu cererea de intervenție

accesorie formulată de SC H.M.O. SRL.

Prin sentința civilă nr. 592

din 22 februarie 2007, pronunțată în Dosar nr. 4031/2/2006, Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată

acțiunea principală și cererea de intervenție accesorie.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel București a reținut că Decizia nr. 19/2005 a fost emisă ca

urmare a cererii din 11 octombrie 2005 formulată de C.R.E.D.I.D.A.M., organism

de gestiune colectivă, cerere ce cuprinde lista structurilor asociative ale

utilizatorilor ce urmează a fi convocate pentru negocieri, printre care este

nominalizată și intervenienta.

Intervenienta nu a

îndeplinit obligația prevăzută de art. 131 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996,

de a depune la pârât declarație pe propria răspundere privind cifra de afaceri

și cota de piață în domeniu.

În ceea ce privește Decizia nr.

11/2006, Curtea de Apel a reținut că aceasta este subsecventă Deciziei nr. 219/2005,

care a fost considerată ca fiind legal emisă.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamanta SC M.C. SRL București, pentru motivele prevăzute de art.

304 pct. 7, 8 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ.

În mod greșit a reținut

instanța de fond că societatea a atacat actele administrative pe motiv că nu a

fost convocată în comisia de negociere.

Acțiunea de fond a fost

formulată pentru că un protocol ce îi este aplicabil și reclamantei, a fost

negociat și adoptat cu încălcarea dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 8/1996.

Prin sentința pe care a

pronunțat-o, instanța de fond s-a pronunțat asupra unui aspect ce nu s-a cerut

și care nu a fost pus în discuție – obiectul cauzei deduse judecății nu era să

se constate dacă reclamanta are sau nu are dreptul de a face parte din comisia

de negociere, ci obiectul cauzei îl constituie anularea unor acte

administrative pe motiv că au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale.

Instanța de fond face o

confuzie între calitatea de utilizator major pe piața cinematografelor din

România a recurentei și constituirea comisiei de negociere a metodologiei

privind comunicarea publică a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual

în cinematografe, cu încălcarea dispozițiilor legale.

Prin cererea de chemare în

judecată nu s-a solicitat constatarea poziției recurentei de utilizator major

pe piață sau anularea actelor administrative menționate pe motiv că nu a fost

nominalizată în cererea de constituire a comisiei de negociere.

Comisia de negociere a fost

constituită cu încălcarea prevederilor legale, fiind alcătuită dintr-un

reprezentant al organului de gestiune colectivă, C.R.E.D.I.D.A.M. și un singur

reprezentant al utilizatorilor R.A.D.E.F.

Împotriva aceleiași sentințe

a formulat recurs și intervenienta SC H.M.O. SRL pentru motivele de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Recurenta consideră că

hotărârea este nemotivată, instanța de fond a omis să răspundă tuturor

criticilor formulate.

O astfel de motivare

echivalează cu o lipsă a motivării, care pune instanța de control judiciar în

imposibilitate de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii recurate.

Astfel, s-a susținut că,

potrivit art. 131 alin. (1) și (3) din Legea nr. 8/1996, organismul de gestiune

colectivă ce inițiază procedura de negociere a metodologiei are obligația de a

depune la O.R.D.A. cererea de negociere însoțită de metodologia propusă și de

lista cuprinzând utilizatorii majori în domeniu și datele de identificare ale

acestora.

În cazul de față, procedura

de negociere a metodologiei a fost inițiată de C.R.E.D.I.D.A.M., care a omis să

nominalizeze pe reclamanta SC M.C. SRL în lista cuprinzând utilizatorii majori.

Instanța de fond nu a

răspuns acestei critici.

Reclamanta și revizuenta au

arătat că O.R.D.A. nu le-a solicitat să depună declarații pe propria răspundere

privind cifra de afaceri și cota de piață în domeniu.

Aceste declarații erau

esențiale pentru stabilirea dreptului reclamantei și al intervenientei de a

participa la negocieri, iar în cauză s-a făcut dovada faptului că O.R.D.A. nu a

solicitat să se depună aceste înscrisuri.

Instanța de fond nu a

răspuns nici acestei critici.

Reclamanta și intervenienta

au atacat Decizia nr. 11/2006 și din prisma faptului că decizia este nelegală

în sine, întrucât prin acest act administrativ s-a dispus publicarea unei

metodologii nelegal stabilite, iar instanța de fond nu a răspuns nici acestei

critici.

Recurenta consideră că

hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Instanța de fond nu a

înțeles mecanismul de negociere a metodologiilor în sistemul Legii nr. 8/1996

și nici care sunt drepturile și obligațiile specifice ale părților implicate.

O.R.D.A. nu a solicitat

utilizatorilor majori să furnizeze informații privind cifra de afaceri și cota

de piață, omisiunea flagrantă și esențială, care și-a produs efectele asupra

tuturor operațiunilor ulterioare.

Intimatul-pârât a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Se arată că Decizia nr. 219/2005

privind constituirea unor comisii a fost emisă ca urmare a cererii organismelor

de gestiune colectivă în domeniu Dacin - Sara și C.R.E.D.I.D.A.M.

C.R.E.D.I.D.A.M. a depus și

lista utilizatorilor majori și a structurilor asociative ale utilizatorilor care

urmează să fie convocate pentru negocieri precum și elementele de identificare

a acestora.

SC M.C.

SRL nu a fost

nominalizată în cererea depusă de C.R.E.D.I.D.A.M., nu a depus declarația pe

propria răspundere și nu putea figura în comisia constituită prin Decizia nr. 219/2005.

Organismele de gestiune colectivă

au invocat ca posibili parteneri de negocieri pe SC H.M.O. SRL și SC C.L. SRL,

dar acestea nu au respectat obligația prevăzută de lege pentru a fi

nominalizate în comisie.

În această situație, Decizia

nr. 219/2004 nu vatămă în nici un fel pe reclamante.

Decizia nr. 11/2006 nu

încalcă nici un drept recurentelor, conținând doar publicarea în M. Of. a

Protocolului privind comunicarea publică a prestațiilor artistice din domeniul

audiovizual în cinematografe și desemnarea organismului de gestiune colectivă C.R.E.D.I.D.A.M.

drept colector al remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi conexe pentru

comunicare publică a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în

cinematografe.

Recursurile sunt nefondate.

Art. 131 din Legea nr. 8/1996

modificată și completată stabilește procedura de numire a comisiei de negociere

a metodologiilor.

Potrivit alin. (1), în

vederea inițierii procedurilor de negociere, organismele de gestiune colectivă

trebuie să depună la O.R.D.A. o cerere, însoțită de metodologiile propuse a fi

negociate.

C.R.E.D.I.D.A.M., ca

organism de gestiune colectivă a depus această cerere.

Potrivit alin. (3) în

vederea denumirii în cadrul comisiei prevăzută la alin. (2) organismul de

gestiune colectivă depune, odată cu metodologica, lista structurilor asociative

ale utilizatorilor și pe cea a utilizatorilor majori, ce urmează a fi convocați

pentru negocieri, precum și elementele de identificare a acestora.

Alin. (2) stabilește

componența comisiei:

a) câte un reprezentant al

principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcționează pentru câte o

categorie de drepturi, pe de o parte;

b) câte un reprezentant al

principalelor structuri asociative mandatate de utilizatori, numit dintre

acestea, și câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, stabiliți pe

baza cifrei de afaceri și a cotei de piață a acestora în domeniu, cu condiția

ca acestea să fie declarate la O.R.D.A. pe propria răspundere, precum și al

societăților publice de radiodifuziune și de televiziune, după caz, pe de altă

parte.

Reprezentantul principalelor

structuri asociative mandat de utilizatori a fost R.A.D.E.F.

Intimatul - pârât O.R.D.A.

nu are nici o atribuție în desemnarea R.A.D.E.F. în componenta comisiei.

R.A.D.E.F. a fost mandată de

principalele structuri asociative să le reprezinte în comisie.

O.R.D.A. a ținut seama de

acest mandat și a constituit comisia, incluzând R.A.D.E.F. la art. 131 alin.

(2) lit. b) teza I din Legea nr. 8/1996 modificată și completată.

Împrejurarea că recurenții -

reclamanți îi contestă calitatea de utilizator (în principal) nu conduce la

nelegalitatea constituirii comisiei, întrucât mandatul nu a fost anulat.

R.A.D.E.F. participă la

constituirea comisiei, în calitate de mandatar.

În ceea ce privește

modalitatea de constituire a Comisiei în lipsa reprezentanților primilor 3

utilizatori majori, se susține că, organismul de gestiune colectivă C.R.E.D.I.D.A.M.

a numit ca fiind utilizatori majori pe recurenta- intervenientă SC H.M.O. SRL

și SC C.L. SRL.

Reclamanta nu a fost

nominalizată, iar aceasta, cum s-a precizat și în motivele de recurs, nu a

contestat acest fapt.

Cele două societăți

nominalizate nu au îndeplinit cerința art. 131 alin. (2) lit. b) teza a II-a

din Legea nr. 8/1996 și nu au declarat la O.R.D.A. pe propria răspundere, cifra

de afaceri și cota de piață în domeniu.

Art. 131 alin. (2) teza a

II-a stabilește clar următoarele: comisia este constituită și din câte un

reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, stabiliți pe baza cifrei de

afaceri și a cotei de piață a acestora în domeniu, cu condiția ca acestea să

fie declarate la O.R.D.A. pe propria răspundere.

Participarea la comisie este

sub condiția declarației pe propria răspundere.

Întrucât societățile

nominalizate nu au respectat prevederile legii, în mod legal, comisia a fost

constituită fără participarea acestora.

Instanța de fond a ajuns la

aceeași concluzie, iar referirea la faptul că reclamanta nu a fost nominalizată

printre utilizatorii majori, nu a constituit o pronunțare asupra unei cereri

care nu a fost formulată, ci doar o apreciere asupra situației de fapt.

Motivarea instanței de fond,

deși sumară, atinge punctele esențiale ale obiectului acțiunii-modul de

constituire al comisiei și respectarea prevederilor legale în domeniu.

Susținerea omisiunii

nominalizării reclamantei în lista cuprinzând utilizatorii majori aparține în

realitate intervenientei.

Întrucât reclamanta nu a

invocat acest motiv în cererea sa, iar intervenienta susține doar acțiunea,

neputând aduce alte argumente, rezultă că o asemenea critică făcută prin

motivele de recurs nu poate fi primită.

Legea nu cere ca O.R.D.A. să

solicite de la utilizatorii majori declarațiile pe propria răspundere.

Obligația este instituită în sarcina societăților în cauză.

Față de cele arătate, se va

constata neîndeplinite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ.,

urmând a se respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de SC M.C. SRL București și de SC H.M.O. SRL București împotriva

sentinței civile nr. 592 din 22 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2007.