ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4307/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 11 aprilie 2006, reclamanta SC M.C. SRL București a chemat în judecată pe pârâtul O.R.D.A., solicitând anularea Deciziei nr. 219/2005 privind constituirea unei comisii și Decizia nr. 11/2006 privind publicarea Protocolului privind comunicarea publică a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în cinematografe și de asemenea c.r.e.d.i.d.a.m. drept colector al remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi conexe pentru comunicarea publică a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în cinematografe. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că au fost încălcate prevederile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 8/1996.

Prin Decizia nr. 219/2005 s-a constituit o comisie de negociere a metodologiei pentru utilizarea „repertoriului de prestații artistice din domeniul audio-vizual prin proiecție publică și cinematografe”, comisie care este formată dintr-un reprezentant al Centrului Român pentru Administrarea drepturilor Artiștilor Interpreți – c.r.e.d.i.d.a.m. și un reprezentant al R.A.D.E.F. În ceea ce privește partea care „negociază” drepturile utilizatorilor R.A.D.E.F., reclamanta consideră că nu sunt îndeplinite condițiile de reprezentativitate ale R.A.D.E.F. cu argumentul că aceasta întrunește în același timp mai multe calități, care o fac incompatibilă să reprezinte interesele utilizatorilor. Reprezentantul utilizatorilor cumulează atât calitatea de distribuitor cât și pe cea de utilizator al operelor cinematografice.

În cazul de față reprezintă un neajuns considerabil pentru sfera intereselor utilizatorilor dacă se are în vedere faptul că orice sarcină stabilită pentru utilizatori se reflectă automat în negocierile care se poartă între distribuitor și utilizator la fiecare achiziționare a unui film. Interesul distribuitorului este acela ca sumele datorate de către utilizatori să fie stabilite într-o dispoziție legală, indiferent de cuantum, astfel încât la momentul negocierii între distribuitor și utilizator pentru achiziția de noi filme să nu existe riscul ca distribuitorii să aibă comisioanele reduse. Referitor la activitatea R.A.D.E.F., reclamanta consideră că ponderea în totalul cifrei de afaceri este net în favoarea distribuției de film și mai puțin în favoarea utilizării exclusive.

Numai R.A.D.E.F. ca reprezentant al utilizatorilor nu este reprezentativă, existând și un conflict de interese. Reclamanta consideră că au fost încălcate și prevederile art. 131 lit. b) alin. (2) din Legea nr. 8/1996 deoarece nu a fost numit în comisie nici un reprezentant al structurilor asociative mandatat de utilizatori, iar R.A.D.E.F. nu și-a justificat mandatul de reprezentare. Nu este îndeplinită nici condiția existenței a câte un reprezentant al primilor trei utilizatori majori. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Pârâtul arată că în România există un singur organism de gestiune colectivă mandatat de artiștii interpreți sau executanți români/ străini să le gestioneze drepturile.

Prin încheierea de ședință din 14 decembrie 2006 a fost încuviințată în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de SC H.M.O. SRL. Prin sentința civilă nr. 592 din 22 februarie 2007, pronunțată în Dosar nr. 4031/2/2006, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acțiunea principală și cererea de intervenție accesorie. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut că Decizia nr. 19/2005 a fost emisă ca urmare a cererii din 11 octombrie 2005 formulată de C.R.E.D.I.D.A.M., organism de gestiune colectivă, cerere ce cuprinde lista structurilor asociative ale utilizatorilor ce urmează a fi convocate pentru negocieri, printre care este nominalizată și intervenienta.

Intervenienta nu a îndeplinit obligația prevăzută de art. 131 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, de a depune la pârât declarație pe propria răspundere privind cifra de afaceri și cota de piață în domeniu. În ceea ce privește Decizia nr. 11/2006, Curtea de Apel a reținut că aceasta este subsecventă Deciziei nr. 219/2005, care a fost considerată ca fiind legal emisă. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC M.C. SRL București, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. În mod greșit a reținut instanța de fond că societatea a atacat actele administrative pe motiv că nu a fost convocată în comisia de negociere. Acțiunea de fond a fost formulată pentru că un protocol ce îi este aplicabil și reclamantei, a fost negociat și adoptat cu încălcarea dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 8/1996.

Prin sentința pe care a pronunțat-o, instanța de fond s-a pronunțat asupra unui aspect ce nu s-a cerut și care nu a fost pus în discuție – obiectul cauzei deduse judecății nu era să se constate dacă reclamanta are sau nu are dreptul de a face parte din comisia de negociere, ci obiectul cauzei îl constituie anularea unor acte administrative pe motiv că au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale. Instanța de fond face o confuzie între calitatea de utilizator major pe piața cinematografelor din România a recurentei și constituirea comisiei de negociere a metodologiei privind comunicarea publică a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în cinematografe, cu încălcarea dispozițiilor legale.

Prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat constatarea poziției recurentei de utilizator major pe piață sau anularea actelor administrative menționate pe motiv că nu a fost nominalizată în cererea de constituire a comisiei de negociere. Comisia de negociere a fost constituită cu încălcarea prevederilor legale, fiind alcătuită dintr-un reprezentant al organului de gestiune colectivă, C.R.E.D.I.D.A.M. și un singur reprezentant al utilizatorilor R.A.D.E.F. Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și intervenienta SC H.M.O. SRL pentru motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Recurenta consideră că hotărârea este nemotivată, instanța de fond a omis să răspundă tuturor criticilor formulate.

O astfel de motivare echivalează cu o lipsă a motivării, care pune instanța de control judiciar în imposibilitate de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii recurate. Astfel, s-a susținut că, potrivit art. 131 alin. (1) și (3) din Legea nr. 8/1996, organismul de gestiune colectivă ce inițiază procedura de negociere a metodologiei are obligația de a depune la O.R.D.A. cererea de negociere însoțită de metodologia propusă și de lista cuprinzând utilizatorii majori în domeniu și datele de identificare ale acestora. În cazul de față, procedura de negociere a metodologiei a fost inițiată de C.R.E.D.I.D.A.M., care a omis să nominalizeze pe reclamanta SC M.C. SRL în lista cuprinzând utilizatorii majori.

Instanța de fond nu a răspuns acestei critici. Reclamanta și revizuenta au arătat că O.R.D.A. nu le-a solicitat să depună declarații pe propria răspundere privind cifra de afaceri și cota de piață în domeniu. Aceste declarații erau esențiale pentru stabilirea dreptului reclamantei și al intervenientei de a participa la negocieri, iar în cauză s-a făcut dovada faptului că O.R.D.A. nu a solicitat să se depună aceste înscrisuri. Instanța de fond nu a răspuns nici acestei critici. Reclamanta și intervenienta au atacat Decizia nr. 11/2006 și din prisma faptului că decizia este nelegală în sine, întrucât prin acest act administrativ s-a dispus publicarea unei metodologii nelegal stabilite, iar instanța de fond nu a răspuns nici acestei critici.

Recurenta consideră că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Instanța de fond nu a înțeles mecanismul de negociere a metodologiilor în sistemul Legii nr. 8/1996 și nici care sunt drepturile și obligațiile specifice ale părților implicate. O.R.D.A. nu a solicitat utilizatorilor majori să furnizeze informații privind cifra de afaceri și cota de piață, omisiunea flagrantă și esențială, care și-a produs efectele asupra tuturor operațiunilor ulterioare. Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Se arată că Decizia nr. 219/2005 privind constituirea unor comisii a fost emisă ca urmare a cererii organismelor de gestiune colectivă în domeniu Dacin - Sara și C.R.E.D.I.D.A.M.

C.R.E.D.I.D.A.M. a depus și lista utilizatorilor majori și a structurilor asociative ale utilizatorilor care urmează să fie convocate pentru negocieri precum și elementele de identificare a acestora. SC M.C. SRL nu a fost nominalizată în cererea depusă de C.R.E.D.I.D.A.M., nu a depus declarația pe propria răspundere și nu putea figura în comisia constituită prin Decizia nr. 219/2005. Organismele de gestiune colectivă au invocat ca posibili parteneri de negocieri pe SC H.M.O. SRL și SC C.L. SRL, dar acestea nu au respectat obligația prevăzută de lege pentru a fi nominalizate în comisie. În această situație, Decizia nr. 219/2004 nu vatămă în nici un fel pe reclamante. Decizia nr. 11/2006 nu încalcă nici un drept recurentelor, conținând doar publicarea în M. Of.

a Protocolului privind comunicarea publică a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în cinematografe și desemnarea organismului de gestiune colectivă C.R.E.D.I.D.A.M. drept colector al remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi conexe pentru comunicare publică a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în cinematografe. Recursurile sunt nefondate. Art. 131 din Legea nr. 8/1996 modificată și completată stabilește procedura de numire a comisiei de negociere a metodologiilor. Potrivit alin. (1), în vederea inițierii procedurilor de negociere, organismele de gestiune colectivă trebuie să depună la O.R.D.A. o cerere, însoțită de metodologiile propuse a fi negociate. C.R.E.D.I.D.A.M., ca organism de gestiune colectivă a depus această cerere.

Potrivit alin. (3) în vederea denumirii în cadrul comisiei prevăzută la alin. (2) organismul de gestiune colectivă depune, odată cu metodologica, lista structurilor asociative ale utilizatorilor și pe cea a utilizatorilor majori, ce urmează a fi convocați pentru negocieri, precum și elementele de identificare a acestora. Alin. (2) stabilește componența comisiei: a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcționează pentru câte o categorie de drepturi, pe de o parte; b) câte un reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de utilizatori, numit dintre acestea, și câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, stabiliți pe baza cifrei de afaceri și a cotei de piață a acestora în domeniu, cu condiția ca acestea să fie declarate la O.R.D.A.

pe propria răspundere, precum și al societăților publice de radiodifuziune și de televiziune, după caz, pe de altă parte. Reprezentantul principalelor structuri asociative mandat de utilizatori a fost R.A.D.E.F. Intimatul - pârât O.R.D.A. nu are nici o atribuție în desemnarea R.A.D.E.F. în componenta comisiei. R.A.D.E.F. a fost mandată de principalele structuri asociative să le reprezinte în comisie. O.R.D.A. a ținut seama de acest mandat și a constituit comisia, incluzând R.A.D.E.F. la art. 131 alin. (2) lit. b) teza I din Legea nr. 8/1996 modificată și completată. Împrejurarea că recurenții - reclamanți îi contestă calitatea de utilizator (în principal) nu conduce la nelegalitatea constituirii comisiei, întrucât mandatul nu a fost anulat.

R.A.D.E.F. participă la constituirea comisiei, în calitate de mandatar. În ceea ce privește modalitatea de constituire a Comisiei în lipsa reprezentanților primilor 3 utilizatori majori, se susține că, organismul de gestiune colectivă C.R.E.D.I.D.A.M. a numit ca fiind utilizatori majori pe recurenta- intervenientă SC H.M.O. SRL și SC C.L. SRL. Reclamanta nu a fost nominalizată, iar aceasta, cum s-a precizat și în motivele de recurs, nu a contestat acest fapt. Cele două societăți nominalizate nu au îndeplinit cerința art. 131 alin. (2) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 8/1996 și nu au declarat la O.R.D.A. pe propria răspundere, cifra de afaceri și cota de piață în domeniu. Art. 131 alin. (2) teza a II-a stabilește clar următoarele: comisia este constituită și din câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, stabiliți pe baza cifrei de afaceri și a cotei de piață a acestora în domeniu, cu condiția ca acestea să fie declarate la O.R.D.A.

pe propria răspundere. Participarea la comisie este sub condiția declarației pe propria răspundere. Întrucât societățile nominalizate nu au respectat prevederile legii, în mod legal, comisia a fost constituită fără participarea acestora. Instanța de fond a ajuns la aceeași concluzie, iar referirea la faptul că reclamanta nu a fost nominalizată printre utilizatorii majori, nu a constituit o pronunțare asupra unei cereri care nu a fost formulată, ci doar o apreciere asupra situației de fapt. Motivarea instanței de fond, deși sumară, atinge punctele esențiale ale obiectului acțiunii-modul de constituire al comisiei și respectarea prevederilor legale în domeniu. Susținerea omisiunii nominalizării reclamantei în lista cuprinzând utilizatorii majori aparține în realitate intervenientei.

Întrucât reclamanta nu a invocat acest motiv în cererea sa, iar intervenienta susține doar acțiunea, neputând aduce alte argumente, rezultă că o asemenea critică făcută prin motivele de recurs nu poate fi primită. Legea nu cere ca O.R.D.A. să solicite de la utilizatorii majori declarațiile pe propria răspundere. Obligația este instituită în sarcina societăților în cauză. Față de cele arătate, se va constata neîndeplinite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., urmând a se respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de SC M.C. SRL București și de SC H.M.O. SRL București împotriva sentinței civile nr. 592 din 22 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2007.