ÎCCJ, decizie (scj.ro #84931)

Decizie ORDA. Caracterul actului. Protocol referitor la metodologia privind remunerațiile reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru înregistrările audiovizuale ale operelor muzicale pe suporturi. Contestarea legalității. Procedură specială. Inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ.

Legea nr. 8/1996, art. 130, art.131, art. 131² Legea nr. 554/2004, art. 5 Cuprins pe materii: Drept administrativ Indice alfabetic: Act administrativ cu caracter individual Decizie ORDA Drept de autor Oficiul Român pentru Drepturile de Autor Protocol privind metodologiile negociate Potrivit art. 131 alin. (1) și (2) și art. 131² alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe , î n vederea inițierii procedurilor de negociere, organismele de gestiune colectivă trebuie să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o cerere, însoțită de metodologiile propuse a fi negociate, acestea fiind negociate în cadrul unei comisii constituite prin decizie a directorului general al acestui organism, emisă în termen de maximum 5 zile de la primirea cererii.

Înțelegerea părților cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de 5 zile de la data depunerii. Deciziile emise de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor referitoare la constituirea comisiei pentru negocierea metodologiilor sau la publicarea în Monitorul Oficial a Protocolului conținând aceste metodologii, constituie acte administrative unilaterale cu caracter individual susceptibile de a fi atacate pe calea contenciosului administrativ.

Este inadmisibilă acțiunea formulată în contencios administrativ având ca obiect constatarea nelegalității protocolului încheiat în condițiile art. 131² din Legea nr. 8/1996, atâta timp cât prin dispozițiile cu caracter special ale acestei legi, este prevăzută o altă procedură de contestare a acestuia. I.C.C.J. , Secția de contencios administrativ și fiscal Decizia nr. 4039 din 2 octombrie 2009 Notă: în același sens, decizia nr. 3984 din 30 septembrie 2009 a I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamantele S.C. „EE” S.R.L. București, și S.C. „PR” S.R.L.

București au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Compozitorilor și Muzicienilor din România - Asociația pentru Drepturile de Autor și Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, constatarea nulității absolute a Deciziei nr.220 din 21.10.2005 emisă de O.R.D.A., anularea Protocolului încheiat la data de 28.11.2005 între U.C.M.R. – A.D.A. și U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. și a anexei la acest protocol; anularea Deciziei nr.237 din 07.12.2005 emisă de O.R.D.A. și constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 9/11.01.2006, dar și suspendarea deciziilor nr. 237/2005, nr. 9/2006 și a Protocolului și Anexei la aceasta. În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că actele contestate sunt acte administrative cu caracter normativ emise de un organ al administrației publice centrale.

Au mai susținut că decizia nr. 220/2005 a fost dată cu încălcarea Legii nr.8/1996, comisia de negociere a metodologiilor nu a fost legal constituită (art. 131 alin.2 din Legea nr.8/1996), iar Protocolul încheiat de pârâte ca urmare a negocierii Metodologiei privind reproducerea operelor muzicale pe fonograme sau videograme și anexa sunt nelegale fiind rezultatul negocierilor într-o comisie nelegal constituită, iar comisia și-a depășit competențele, prevederile protocolului exced domeniului pentru care s-a instituit negocierea. S-a mai susținut că Decizia nr.237/2005 este nelegală, fiind nulă de drept, întrucât prin publicarea Protocolului și a Anexei, acestea au dobândit statut de act normativ emis de un organ al administrației publice centrale.

Cu privire la Decizia nr. 9/11.01.2006 reclamantele au susținut că a fost dată cu încălcarea art. 131 alin. 2 și 3 din Legea nr. 8/1996. S-a mai arătat că reclamantele nu au fost invitate să participe la negocieri, deși dețin majoritatea licențelor de distribuție pentru producătorii americani de film și trebuiau să fie invitate să facă parte din Comisia de negociere, pentru a fi parte din Protocolul ce urma să fie semnat. Pârâtul O.R.D.A. a depus întâmpinare (fila 19) prin care a invocat excepția lipsei procedurii administrative prealabile, excepția lipsei calității procesuale pasive a U.C.M.R. - A.D.A., a U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. și a O.R.DA. și a solicitat respingerea cererii de suspendare.

Pârâta UCMR-ADA a depus întâmpinare (filele 42 și 228) prin care a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii și, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În ședința publică de la termenul din 14.05.2008, Curtea a respins excepția lipsei procedurii administrative prealabile ca neîntemeiată, iar prin încheierea de la data de 18.06.2008, Curtea a admis excepția tardivității introducerii capetelor de cerere privind anularea deciziilor nr.220/2005, nr. 237/2005 și nr. 9/2006 emise de O.R.D.A respingând ca tardiv formulate aceste capete de cerere și a respins excepția tardivității introducerii capătului de cerere privind anularea Protocolului din 28.11.2005 și anexa Metodologia încheiate și negociate de UCMR-ADA și UPFAR-ARGOA, ca neîntemeiată și totodată a respins cererea de suspendare a actelor contestate (fila 240) pentru considerentele arătate în încheierea de ședință.

La termenul de judecată din 03.09.2008, Curtea de Apel București a respins excepția de necompetență materială a instanței în raport de dispozițiile art. 17 Cod procedură civilă, iar pârâta UCMR-ADA a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile Legii nr. 8/1996 și prevederile art. 5 din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 2618 din 8 octombrie 2008 Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 131 2 alin.2 din Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe „înțelegerea părților cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

Protocolul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 5 zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat și tuturor importatorilor și fabricanților de suporturi și aparate pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată, conform art. 107” . A mai reținut prima instanță că potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.554/ 2004 „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.

Instanța de fond a făcut, de asemenea, aplicarea dispozițiilor art. 131 3 alin.1 din Legea nr.8/1996, „Organismele de gestiune colectivă sau, după caz, structurile asociative ale utilizatorilor, utilizatorii majori, societățile publice de radiodifuziune sau de televiziune pot formula o nouă cerere de inițiere a procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor numai după 3 ani de la data publicării lor în formă definitivă în Monitorul Oficial al României, Partea 1” . În acest context legal prima instanță a constatat că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea Protocolului și a anexei (Metodologia) ca nelegale, iar procedura de desființare a metodologiei și protocolului este cea prevăzută de art.131 3 alin.1 din Legea nr.8/1996, și anume, de inițiere a unor proceduri de negociere, iar procedura judiciară împotriva acestor acte este cea prevăzută de art. 131 ind.

2 din același act normativ, respectiv arbitrajul reglementat de lege și contestarea hotărârii arbitrale la Curtea de Apel (secția privind drepturile de proprietate intelectuală). Împotriva acestei sentințe precum și a încheierii din 18 iunie 2008 reclamantele au declarat recurs. În recursul declarat de prima reclamantă, se arată faptul că actele atacate sunt acte normative și nu acte administrative individuale, deoarece trebuie avute în vedere efectele juridice produse prin emiterea acestor decizii. Astfel, decizia nr.220/2005 de desemnare a comisiei de negociere reprezintă prima etapă de elaborare a metodologiilor ce urmau a fi adoptate prin publicare în Monitorul Oficial, iar metodologiile sunt adoptate și nu pot constitui decât acte normative.

Se invocă și faptul că potrivit art.5 din Legea nr.202 din 9.11.1998 în Monitorul Oficial, Partea I se publică actele normative, iar cele atacate sunt publicate în M.Of. Controlul judecătoresc al actelor atacate, se susține, că poate fi făcut doar pe calea contenciosului administrativ pentru că O.R.D.A. este un organ al administrației publice centrale, autoritate unică de reglementare, iar deciziile directorului general sunt acte administrative care pot fi contestate potrivit Legii nr.554/2004. A mai fost invocat și art.126 alin.6 din Constituția României, dar și faptul că doar actele normative intră în vigoare prin publicare în Monitorul Oficial, iar cele cu caracter individual nu se publică în Monitorul Oficial.

Recurenta consideră că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004, raportat la art.131 2 din Legea nr.8/1996. Metodologiile necesare pentru plata recurenților sunt stabilite în două etape: - prima etapă, în cazul în care părțile aflate în negociere ajung la un acord și se finalizează printr-un protocol ce cuprinde înțelegerea părților și care se publică în M.Of.; - a doua etapă, în cazul în care părțile nu se înțeleg, se ajunge la o hotărâre arbitrală, care se publică în Monitorul Oficial și care poate fi atacată potrivit art.131 2 alin.9 din Legea nr.8/1996.

Se susține că în speță nu s-ar aplica aceste dispoziții pentru că negocierile au fost finalizate prin semnarea Protocolului și publicarea Metodologiilor în M.Of., iar calea de atac prevăzută de art.131 2 alin.9 din Legea nr.8/1996 este deschisă doar împotriva hotărârii arbitrale și doar dacă părțile nu au ajuns la o înțelegere, iar părți sunt numai cei care au negociat în comisie. A fost invocat și faptul că ORDA, în alte cazuri similare, la plângerea prealabilă a U.C.M.R. – ADA, a procedat la revocarea propriilor decizii, în temeiul Legii nr.554/2004. De asemenea, se apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art.131 3 din Legea nr.9/1996 care reglementează o altă situație juridică, iar în speță, s-a solicitat constatarea nulității deciziilor, fie anularea acestora, pe motiv de nelegalitate.

A fost criticată susținerea instanței de fond că desființarea metodologiilor nelegale nu poate fi cerută decât după 3 ani de la adoptare deoarece se tinde la instituirea unei interdicții temporare, acestea neputând face obiectul controlului judecătoresc, interdicție care este neconstituțională din perspectiva prevederilor art.21 din Constituție. Tot din perspectiva art.21 din Constituție, care prevede că „jurisdicțiile speciale administrative sunt facultativ și gratuite” rezultă că și prevederile art.131 2 din Legea nr.8/1996, care reglementează procedura arbitrajului și a căii de atac a apelului, sunt facultative și nu pot fi opuse reclamantelor în sensul respingerii cererilor lor ca inadmisibile.

O ultimă critică vizează faptul că instanța de fond a schimbat calitatea părților, respectiv nu a reținut poziția procesuală a celei de-a treia pârâte – U.F.F.A. – A.R.G.O.A. care și-a exprimat acordul în sensul admiterii acțiunii reclamantelor. Prin recursul celei de a doua reclamante, este criticată soluția instanței de fond pentru că aplicarea art.5 din Legea nr.554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a două condiții: - să existe o altă procedură judiciară în baza căreia să se poată cerceta legalitatea și/ sau temeinica actului administrativ; - procedura să fie stabilită printr-o lege organică.

Se apreciază că în speță nu este îndeplinită prima condiție deoarece în Legea nr.8/1996 nu există o procedură prin care reclamantele să poată contesta actele normative arătate, singura procedură instituită de lege fiind aceea a arbitrajului, dar care este instituită numai atunci când părțile ce urmează să participe la negocierea Metodologiilor nu cad de acord asupra unui punct de vedere comun, deci poate fi urmată numai de părțile implicate în negociere, iar la Curtea de apel atacarea Comisiei de Arbitraj se face de către aceleași părți. Cum posibilitatea inițierii unei noi proceduri de negociere a tarifelor și metodologiilor există numai pentru viitor și nu se poate aduce atingere celor stabilite prin metodologia din 2005, atacarea acesteia în fața instanței de contencios administrativ este singura posibilitate de a modifica, limita sau stinge efectele acesteia.

Referitor la încheierea din 11.06.2008, recurentele critică soluția instanței de fond deoarece actele atacate sunt acte administrative cu caracter normativ. În susținerea acestui punct de vedere se invocă faptul că este dovedit caracterul normativ de gradul de întindere al efectelor acestuia, dar și de modalitatea prin care sunt aduse la cunoștința publicului, cele atacate în prezenta cauză fiind publicate în Monitorul Oficial. Recursurile sunt nefondate. 1. Referitor la recursurile declarate de reclamante împotriva încheierii din 11.06.2008 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ și fiscal: Într-adevăr, după gradul de întindere al efectelor juridice, actele administrative se califică în acte administrative cu caracter normativ și acte administrative cu caracter individual.

Actele administrative cu caracter normativ conțin reguli generale, impersonale și se adresează tuturor, pe când actele administrative cu caracter individual se adresează unor subiecte determinate. În speță, Decizia nr.220 din 21.10.2005 se referă la constituirea comisiei pentru negocierea metodologiei privind reproducerea operelor muzicale pe fonograme sau videograme, Decizia nr.237 din 7.12.2005 a fost emisă pentru publicarea în Monitorul Oficial, Partea I a Protocolului referitor la Metodologia privind remunerațiile reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru înregistrările audiovizuale ale operelor muzicale pe suporturi, iar Decizia nr.9 din 11.01.2006 se referă la desemnarea organismului de gestiune colectivă U.C.M.R.

– ADA, ca organ colectiv al remunerațiilor negociate prin Protocol. Se poate observa că dispozițiile cuprinse în aceste acte nu au caracter general pentru a fi aplicabile tuturor, ci se adresează unor anumite subiecte legate de dreptul de autor, colectarea remunerațiilor pe acest domeniu al reproducerii operelor muzicale pe fonograme sau videograme. Prin urmare, nu se poate susține argumentat că aceste acte administrative ar fi unele cu caracter normativ și să poată fi atacate oricând în fața instanței de contencios administrativ. Recurentele invocă drept argument în sprijinul calificării acestor acte ca fiind cu caracter normativ faptul că acestea se publică în Monitorul Oficial, însă nu toate actele publicate în monitor sunt acte administrative cu caracter normativ, iar publicarea nu duce la automata calificare a acelui act ca fiind cu caracter normativ.

Publicarea în Monitorul Oficial se face în virtutea legii pentru că Legea nr.8/1996 prevede publicarea deciziilor directorului general al O.R.D.A. în Monitorul Oficial, dar nu le transformă, prin această publicare, în acte cu caracter normativ. 2. În privința recursurilor împotriva sentinței civile nr.2618 din 8.10.2008:. Potrivit art.5 din Legea nr.554/2004 „nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”. Dispozițiile art.5 din Legea nr.554/2004 au fost invocate de către instanța de fond numai în privința capătului de cerere privind anularea Protocolului încheiat la 28.11.2005 între U.C.M.R.

– ADA și U.P.F.A.R. – ARGOA ca urmare a negocierii Metodologiei privind reproducerea operelor muzicale pe fonograme sau videograme și a Anexei la acest protocol. Pentru anularea acestui Protocol în legea organică, Legea nr.8/1996, a prevăzut condițiile în care poate fi anulat acest Protocol și de către cine, dar instanța de contencios administrativ nu are atribuții în acest sens. Potrivit art.131 2 alin.2 din Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, „înțelegerea părților cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol care se depune la ORDA. Protocolul se publică în Monitorul Oficial al României Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 5 zile de la data depunerii.

Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniu pentru care s-a negociat și tuturor importatorilor și fabricanților de suporturi și aparate pentru care se datorează remunerație compensatorie pentru copia privată, conform art.107”. Însă, dacă părțile nu se înțeleg, se poate iniția procedura de arbitraj efectuată de arbitrii, potrivit art.131 1 alin.3, iar hotărârea dată se poate ataca la Curtea de apel. Recurentele susțin că această procedură este prevăzută numai pentru părțile care negociază și că alte părți nu ar putea să inițieze o asemenea procedură și, de aceea, consideră că singura posibilitate pentru cei care nu au negociat metodologiile este atacarea actului în fața instanței de contencios administrativ pentru a avea acces la justiție.

Referitor la această problemă, trebuie amintit faptul că chiar Curtea Constituțională recunoaște că singura posibilitate de atacare a Protocolului este cea prevăzută de art.131 2 alin.3 din Legea nr.8/1996, dispoziții care nu încalcă art.21 din Constituție (decizia nr.1061 din 14.07.2009 a Curții Constituționale). Trebuie subliniat și faptul că pentru a deveni parte în Comisia de negociere a metodologiilor, trebuie să fii reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă sau reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de utilizatori și al primilor utilizatori majori, stabiliți pe baza cifrei de afaceri și a ratei de piață în domeniu, iar actul administrativ prin care se instituie comisia poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ.

Dacă reclamantele ar fi contestat în termen actele administrative emise anterior negocierii metodologiilor și dovedeau faptul că au dreptul de a participa la negocieri, ar fi devenit părți și puteau utiliza calea prevăzută de Legea nr.8/1996. Referitor la susținerea din motivele de recurs depuse de S.C. „Prooptiki România” SRL care face trimitere la faptul că instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea, deși s-a solicitat constatarea nulității, susținând că ar fi incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedura civilă, se constată că aceasta este nefondată. Prin sentința civilă nr.2618 din 8.10.2008 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ și fiscal a fost respins ca inadmisibil numai capătul de cerere privind anularea Protocolului încheiat la 28.11.2005 între U.C.M.R.

– ADA și U.P.F.A.R. – ARGOA, iar celelalte capete de cerere, ce vizau anularea sau constatarea nulității absolute a unor decizii administrative, au fost respinse ca tardive și nu ca inadmisibile. Nu vor fi reținute nici susținerile aceleiași recurente privind incidența dispozițiilor art.21 din Constituție referitor la jurisdicțiile administrative care ar fi facultative și gratuite pentru că, în speță, nu suntem în prezența unei asemenea jurisdicții, iar instanța de fond a considerat că există o altă cale de atac prevăzută într-o lege organică pentru anularea actului atacat. În privința criticilor aceleiași recurente referitoare la schimbarea calității părților, se constată că acestea sunt nefondate pentru că acestea sunt simple erori materiale care pot fi îndreptate de instanța de fond, fie la cerere, fie din oficiu, după procedura instituită de art.281 Cod procedură civilă.

Referitor la adresa nr.2802 din 18.12.2007 a U.P.F.A.R. – ARGOA, instanța de fond nu o putea lua în considerare pentru că această uniune avea calitatea de pârât, iar adresa a fost expediată către ORDA și nu către instanța de judecată. Oricum, dacă dorea să-și precizeze poziția în cadrul litigiului, o putea face prin formularea întâmpinării, dar oricum acțiunea nu devenea admisibilă în fața instanței de contencios administrativ dacă U.P.F.A.R. – ARGOA era de acord cu anularea Protocolului. Fiind una dintre părțile ce au negociat acel Protocol, U.P.F.A.R. – ARGOA putea folosi calea stabilită de Legea nr.8/1996 dacă nu dorea să semneze acel protocol. Apreciind că soluția instanței de fond prin care a fost respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea Protocolului încheiat la 28.11.2005, este legală și temeinică, în baza art.312 Cod procedura civilă, au fost respinse ca nefondate recursurile.