ÎCCJ, decizie (scj.ro #84931)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84931) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizie ORDA. Caracterul actului. Protocol

referitor la metodologia privind remunerațiile reprezentând drepturi

patrimoniale de autor pentru înregistrările audiovizuale ale operelor muzicale

pe suporturi. Contestarea legalității. Procedură specială. Inadmisibilitatea

acțiunii în contencios administrativ.

Legea nr. 8/1996, art.

130, art.131, art. 131²

Legea nr. 554/2004, art.

5

Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic: Act administrativ cu caracter

individual

Decizie ORDA

Drept de autor

Oficiul Român pentru

Drepturile de Autor

Protocol privind

metodologiile negociate

Potrivit art. 131 alin.

(1) și (2) și art. 131² alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile

de autor și drepturile conexe

,

î

n vederea inițierii procedurilor de

negociere, organismele de gestiune colectivă trebuie să depună

la Oficiul Român

pentru Drepturile de

Autor o cerere, însoțită de metodologiile propuse a fi negociate, acestea fiind negociate în cadrul unei comisii constituite prin

decizie a directorului general al acestui organism, emisă în termen de maximum

5 zile de la primirea cererii. Înțelegerea părților cu privire la metodologiile

negociate se consemnează într-un protocol care se publică în Monitorul Oficial

al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin

decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

emisă în termen de 5 zile de la data depunerii.

Deciziile emise de Oficiul Român

pentru Drepturile de Autor referitoare la constituirea comisiei pentru

negocierea metodologiilor sau la publicarea în Monitorul Oficial a Protocolului

conținând aceste metodologii, constituie acte administrative unilaterale cu

caracter individual susceptibile de a fi atacate pe calea contenciosului

administrativ.

Este inadmisibilă

acțiunea formulată în contencios administrativ având ca obiect constatarea

nelegalității protocolului încheiat în condițiile art. 131² din Legea nr.

8/1996, atâta timp cât prin dispozițiile cu caracter special ale acestei legi,

este prevăzută o altă procedură de contestare a acestuia.

I.C.C.J. , Secția de contencios

administrativ și fiscal

Decizia

nr. 4039 din 2 octombrie 2009

Notă: în același sens, decizia nr. 3984 din 30

septembrie

2009

a

I.C.C.J.,

Secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal reclamantele S.C. „EE” S.R.L. București, și S.C. „PR”

S.R.L. București au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea

Compozitorilor și Muzicienilor din România - Asociația pentru Drepturile de

Autor și Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, constatarea nulității

absolute a Deciziei nr.220 din 21.10.2005 emisă de O.R.D.A., anularea Protocolului

încheiat la data de 28.11.2005 între U.C.M.R. – A.D.A. și U.P.F.A.R. –

A.R.G.O.A. și a anexei la acest protocol; anularea Deciziei nr.237 din

07.12.2005 emisă de O.R.D.A. și constatarea nulității absolute a Deciziei nr.

9/11.01.2006, dar și suspendarea deciziilor nr. 237/2005, nr. 9/2006 și a

Protocolului și Anexei la aceasta.

În motivarea acțiunii,

reclamantele au arătat că actele contestate sunt acte administrative cu

caracter normativ emise de un organ al administrației publice centrale.

Au mai susținut că

decizia nr. 220/2005 a fost dată cu încălcarea Legii nr.8/1996, comisia de

negociere a metodologiilor nu a fost legal constituită (art. 131 alin.2 din

Legea nr.8/1996), iar Protocolul încheiat de pârâte ca urmare a negocierii

Metodologiei privind reproducerea operelor muzicale pe fonograme sau videograme

și anexa sunt nelegale fiind rezultatul negocierilor într-o comisie nelegal

constituită, iar comisia și-a depășit competențele, prevederile protocolului

exced domeniului pentru care s-a instituit negocierea.

S-a mai susținut că

Decizia nr.237/2005 este nelegală, fiind nulă de drept, întrucât prin

publicarea Protocolului și a Anexei, acestea au dobândit statut de act normativ

emis de un organ al administrației publice centrale.

Cu privire

la Decizia

nr. 9/11.01.2006

reclamantele au susținut că a fost dată cu încălcarea art. 131 alin. 2 și 3 din

Legea nr. 8/1996.

S-a mai arătat că

reclamantele nu au fost invitate să participe la negocieri, deși dețin

majoritatea licențelor de distribuție pentru producătorii americani de film și

trebuiau să fie invitate să facă parte din Comisia de negociere, pentru a fi

parte din Protocolul ce urma să fie semnat.

Pârâtul O.R.D.A. a depus

întâmpinare (fila 19) prin care a invocat excepția lipsei procedurii

administrative prealabile, excepția lipsei calității procesuale pasive a

U.C.M.R. - A.D.A., a U.P.F.A.R. – A.R.G.O.A. și a O.R.DA. și a solicitat

respingerea cererii de suspendare.

Pârâta UCMR-ADA a depus

întâmpinare (filele 42 și 228) prin care a invocat excepția tardivității

introducerii acțiunii și, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

În ședința publică de la

termenul din 14.05.2008, Curtea a respins excepția lipsei procedurii

administrative prealabile ca neîntemeiată, iar prin încheierea de la data de

18.06.2008, Curtea a admis excepția tardivității introducerii capetelor de

cerere privind anularea deciziilor nr.220/2005, nr. 237/2005 și nr. 9/2006

emise de O.R.D.A respingând ca tardiv formulate aceste capete de cerere și a

respins excepția tardivității introducerii capătului de cerere privind anularea

Protocolului din 28.11.2005 și anexa Metodologia încheiate și negociate de

UCMR-ADA și UPFAR-ARGOA, ca neîntemeiată și totodată a respins cererea de

suspendare a actelor contestate (fila 240) pentru considerentele arătate în

încheierea de ședință.

La termenul de judecată

din 03.09.2008, Curtea de Apel București a respins excepția de necompetență

materială a instanței în raport de dispozițiile art. 17 Cod procedură civilă,

iar pârâta UCMR-ADA a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în raport de

dispozițiile Legii nr. 8/1996 și prevederile art. 5 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr.

2618 din 8 octombrie 2008 Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis  excepția  inadmisibilității  acțiunii  și  a

respins  acțiunea  ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că potrivit art. 131

2

alin.2 din Legea

nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe „înțelegerea părților

cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol care se

depune

la

Oficiul Român

pentru Drepturile de Autor. Protocolul se publică în Monitorul

Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune

colectivă, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru

Drepturile de Autor, în termen de 5 zile de la data depunerii. Metodologiile

astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care

s-a negociat și tuturor importatorilor și fabricanților de suporturi și aparate

pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată,

conform art.

107”

.

A mai reținut prima

instanță că potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.554/ 2004 „Nu pot fi atacate pe

calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau

desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură

judiciară”.

Instanța de fond a făcut,

de asemenea, aplicarea dispozițiilor art. 131

3

alin.1 din Legea

nr.8/1996, „Organismele de gestiune colectivă sau, după caz, structurile

asociative ale utilizatorilor, utilizatorii majori, societățile publice de

radiodifuziune sau de televiziune pot formula o nouă cerere de inițiere a

procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor numai după 3 ani de la

data publicării lor în formă definitivă în Monitorul Oficial al României,

Partea

1”

.

În acest context legal prima instanță a constatat

că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea Protocolului și a

anexei (Metodologia) ca nelegale, iar procedura de desființare a metodologiei

și protocolului este cea prevăzută de art.131

3

alin.1 din Legea

nr.8/1996, și anume, de inițiere a unor proceduri de negociere, iar procedura

judiciară împotriva acestor acte este cea prevăzută de art. 131 ind. 2 din

același act normativ, respectiv arbitrajul reglementat de lege și contestarea

hotărârii arbitrale

la Curtea

de Apel (secția privind

drepturile de proprietate intelectuală).

Împotriva acestei sentințe precum și a încheierii

din 18 iunie 2008 reclamantele au declarat recurs.

În recursul declarat de prima reclamantă, se

arată faptul că actele atacate sunt acte normative și nu acte administrative

individuale, deoarece trebuie avute în vedere efectele juridice produse prin

emiterea acestor decizii. Astfel, decizia nr.220/2005 de desemnare a comisiei

de negociere reprezintă prima etapă de elaborare a metodologiilor ce urmau a fi

adoptate prin publicare în Monitorul Oficial, iar metodologiile sunt adoptate

și nu pot constitui decât acte normative.

Se invocă și faptul că

potrivit art.5 din Legea nr.202 din 9.11.1998 în Monitorul Oficial, Partea I se

publică actele normative, iar cele atacate sunt publicate în M.Of. Controlul

judecătoresc al actelor atacate, se susține, că poate fi făcut doar pe calea contenciosului

administrativ pentru că O.R.D.A. este un organ al administrației publice

centrale, autoritate unică de reglementare, iar deciziile directorului general

sunt acte administrative care pot fi contestate potrivit Legii nr.554/2004.

A mai fost invocat și

art.126 alin.6 din Constituția României, dar și faptul că doar actele normative

intră în vigoare prin publicare în Monitorul Oficial, iar cele cu caracter

individual nu se publică în Monitorul Oficial.

Recurenta consideră că,

în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004,

raportat la art.131

2

din Legea nr.8/1996.

Metodologiile necesare

pentru plata recurenților sunt stabilite în două etape:

- prima etapă, în cazul

în care părțile aflate în negociere ajung la un acord și se finalizează

printr-un protocol ce cuprinde înțelegerea părților și care se publică în

M.Of.;

- a doua etapă, în cazul

în care părțile nu se înțeleg, se ajunge la o hotărâre arbitrală, care se

publică în Monitorul Oficial și care poate fi atacată potrivit art.131

2

alin.9 din Legea nr.8/1996.

Se susține că în speță nu

s-ar aplica aceste dispoziții pentru că negocierile au fost finalizate prin

semnarea Protocolului și publicarea Metodologiilor în M.Of., iar calea de atac

prevăzută de art.131

2

alin.9 din Legea nr.8/1996 este deschisă doar

împotriva hotărârii arbitrale și doar dacă părțile nu au ajuns la o înțelegere,

iar părți sunt numai cei care au negociat în comisie.

A fost invocat și faptul

că ORDA, în alte cazuri similare, la plângerea prealabilă a U.C.M.R. – ADA, a

procedat la revocarea propriilor decizii, în temeiul Legii nr.554/2004.

De asemenea, se apreciază

că nu sunt incidente dispozițiile art.131

3

din Legea nr.9/1996 care

reglementează o altă situație juridică, iar în speță, s-a solicitat constatarea

nulității deciziilor, fie anularea acestora, pe motiv de nelegalitate.

A fost criticată

susținerea instanței de fond că desființarea metodologiilor nelegale nu poate

fi cerută decât după 3 ani de la adoptare deoarece se tinde la instituirea unei

interdicții temporare, acestea neputând face obiectul controlului judecătoresc,

interdicție care este neconstituțională din perspectiva prevederilor art.21 din

Constituție.

Tot din perspectiva art.21 din

Constituție, care prevede că „jurisdicțiile speciale administrative sunt

facultativ și gratuite” rezultă că și prevederile art.131

2

din Legea

nr.8/1996, care reglementează procedura arbitrajului și a căii de atac a

apelului, sunt facultative și nu pot fi opuse reclamantelor în sensul

respingerii cererilor lor ca inadmisibile.

O ultimă critică vizează faptul că

instanța de fond a schimbat calitatea părților, respectiv nu a reținut poziția

procesuală a celei de-a treia pârâte – U.F.F.A. – A.R.G.O.A. care și-a exprimat

acordul în sensul admiterii acțiunii reclamantelor.

Prin recursul celei de a doua

reclamante, este criticată soluția instanței de fond pentru că aplicarea art.5

din Legea nr.554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a două condiții:

- să existe o altă procedură

judiciară în baza căreia să se poată cerceta legalitatea și/ sau temeinica

actului administrativ;

- procedura să fie stabilită printr-o

lege organică.

Se apreciază că în speță nu este

îndeplinită prima condiție deoarece în Legea nr.8/1996 nu există o procedură

prin care reclamantele să poată contesta actele normative arătate, singura

procedură instituită de lege fiind aceea a arbitrajului, dar care este

instituită numai atunci când părțile ce urmează să participe la negocierea

Metodologiilor nu cad de acord asupra unui punct de vedere comun, deci poate fi

urmată numai de părțile implicate în negociere, iar

la Curtea

de apel atacarea

Comisiei de Arbitraj se face de către aceleași părți.

Cum posibilitatea inițierii unei noi

proceduri de negociere a tarifelor și metodologiilor există numai pentru viitor

și nu se poate aduce atingere celor stabilite prin metodologia din 2005,

atacarea acesteia în fața instanței de contencios administrativ este singura

posibilitate de a modifica, limita sau stinge efectele acesteia.

Referitor la încheierea din 11.06.2008,

recurentele critică soluția instanței de fond deoarece actele atacate sunt acte

administrative cu caracter normativ.

În susținerea acestui punct de vedere

se invocă faptul că este dovedit caracterul normativ de gradul de întindere al

efectelor acestuia, dar și de modalitatea prin care sunt aduse la cunoștința

publicului, cele atacate în prezenta cauză fiind publicate în Monitorul

Oficial.

Recursurile sunt nefondate.

de reclamante împotriva încheierii din 11.06.2008 a Curții de Apel București –

Secția contencios administrativ și fiscal:

Într-adevăr, după gradul de întindere

al efectelor juridice, actele administrative se califică în acte administrative

cu caracter normativ și acte administrative cu caracter individual.

Actele administrative cu caracter

normativ conțin reguli generale, impersonale și se adresează tuturor, pe când

actele administrative cu caracter individual se adresează unor subiecte

determinate.

În speță, Decizia nr.220 din

21.10.2005 se referă la constituirea comisiei pentru negocierea metodologiei

privind reproducerea operelor muzicale pe fonograme sau videograme, Decizia

nr.237 din 7.12.2005 a fost emisă pentru publicarea în Monitorul Oficial,

Partea I a Protocolului referitor

la Metodologia

privind remunerațiile

reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru înregistrările audiovizuale

ale operelor muzicale pe suporturi, iar Decizia nr.9 din 11.01.2006 se referă

la desemnarea organismului de gestiune colectivă U.C.M.R. – ADA, ca organ colectiv

al remunerațiilor negociate prin Protocol.

Se poate observa că dispozițiile

cuprinse în aceste acte nu au caracter general pentru a fi aplicabile tuturor,

ci se adresează unor anumite subiecte legate de dreptul de autor, colectarea

remunerațiilor pe acest domeniu al reproducerii operelor muzicale pe fonograme

sau videograme.

Prin urmare, nu se poate susține

argumentat că aceste acte administrative ar fi unele cu caracter normativ și să

poată fi atacate oricând în fața instanței de contencios administrativ.

Recurentele invocă drept argument în

sprijinul calificării acestor acte ca fiind cu caracter normativ faptul că

acestea se publică în Monitorul Oficial, însă nu toate actele publicate în

monitor sunt acte administrative cu caracter normativ, iar publicarea nu duce

la automata calificare a acelui act ca fiind cu caracter normativ.

Publicarea în Monitorul Oficial se

face în virtutea legii pentru că Legea nr.8/1996 prevede publicarea deciziilor

directorului general al O.R.D.A. în Monitorul Oficial, dar nu le transformă,

prin această publicare, în acte cu caracter normativ.

sentinței civile nr.2618 din 8.10.2008:.

Potrivit art.5 din Legea nr.554/2004

„nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative

pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o

altă procedură judiciară”.

Dispozițiile art.5 din Legea

nr.554/2004 au fost invocate de către instanța de fond numai în privința

capătului de cerere privind anularea Protocolului încheiat la 28.11.2005 între

U.C.M.R. – ADA și U.P.F.A.R. – ARGOA ca urmare a negocierii Metodologiei

privind reproducerea operelor muzicale pe fonograme sau videograme și a Anexei

la acest protocol.

Pentru anularea acestui Protocol în

legea organică, Legea nr.8/1996,  a prevăzut condițiile în care poate fi anulat

acest Protocol și de către cine, dar instanța de contencios administrativ nu

are atribuții în acest sens.

Potrivit art.131

2

alin.2

din Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, „înțelegerea

părților cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol

care se depune

la ORDA.

Protocolul

se publică în Monitorul Oficial al României Partea I, pe

cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului

general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 5 zile de

la data depunerii.

Metodologiile astfel publicate sunt

opozabile tuturor utilizatorilor din domeniu pentru care s-a negociat și

tuturor importatorilor și fabricanților de suporturi și aparate pentru care se

datorează remunerație compensatorie pentru copia privată, conform art.107”.

Însă, dacă părțile nu se înțeleg, se

poate iniția procedura de arbitraj efectuată de arbitrii, potrivit art.131

1

alin.3, iar hotărârea dată se poate ataca

la Curtea

de apel.

Recurentele susțin că această

procedură este prevăzută numai pentru părțile care negociază și că alte părți

nu ar putea să inițieze o asemenea procedură și, de aceea, consideră că singura

posibilitate pentru cei care nu au negociat metodologiile este atacarea actului

în fața instanței de contencios administrativ pentru a avea acces la justiție.

Referitor la această problemă,

trebuie amintit faptul că chiar Curtea Constituțională recunoaște că singura

posibilitate de atacare a Protocolului este cea prevăzută de art.131

2

alin.3 din Legea nr.8/1996, dispoziții care nu încalcă art.21 din Constituție

(decizia nr.1061 din 14.07.2009 a Curții Constituționale).

Trebuie subliniat și faptul că pentru

a deveni parte în Comisia de negociere a metodologiilor, trebuie să fii

reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă sau reprezentant

al principalelor structuri asociative mandatate de utilizatori și al primilor

utilizatori majori, stabiliți pe baza cifrei de afaceri și a ratei de piață în

domeniu, iar actul administrativ prin care se instituie comisia poate fi atacat

pe calea contenciosului administrativ.

Dacă reclamantele ar fi contestat în

termen actele administrative emise anterior negocierii metodologiilor și

dovedeau faptul că au dreptul de a participa la negocieri, ar fi devenit părți

și puteau utiliza calea prevăzută de Legea nr.8/1996.

Referitor la susținerea din motivele

de recurs depuse de S.C. „Prooptiki România” SRL care face trimitere la faptul

că instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea, deși s-a solicitat

constatarea nulității, susținând că ar fi incident motivul de recurs prevăzut

de art.304 pct.8 Cod procedura civilă, se constată că aceasta este nefondată.

Prin sentința civilă nr.2618 din

8.10.2008 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ și

fiscal a fost respins ca inadmisibil numai capătul de cerere privind anularea

Protocolului încheiat la 28.11.2005 între U.C.M.R. – ADA și U.P.F.A.R. – ARGOA,

iar celelalte capete de cerere, ce vizau anularea sau constatarea nulității

absolute a unor decizii administrative, au fost respinse ca tardive și nu ca

inadmisibile.

Nu vor fi reținute nici susținerile

aceleiași recurente privind incidența dispozițiilor art.21 din Constituție

referitor la jurisdicțiile administrative care ar fi facultative și gratuite

pentru că, în speță, nu suntem în prezența unei asemenea jurisdicții, iar

instanța de fond a considerat că există o altă cale de atac prevăzută într-o

lege organică pentru anularea actului atacat.

În privința criticilor aceleiași

recurente referitoare la schimbarea calității părților, se constată că acestea

sunt nefondate pentru că acestea sunt simple erori materiale care pot fi

îndreptate de instanța de fond, fie la cerere, fie din oficiu, după procedura

instituită de art.281 Cod procedură civilă.

Referitor la adresa nr.2802 din

18.12.2007 a U.P.F.A.R. – ARGOA, instanța de fond nu o putea lua în considerare

pentru că această uniune avea calitatea de pârât, iar adresa a fost expediată

către ORDA și nu către instanța de judecată.

Oricum, dacă dorea să-și precizeze

poziția în cadrul litigiului, o putea face prin formularea întâmpinării, dar

oricum acțiunea nu devenea admisibilă în fața instanței de contencios administrativ

dacă U.P.F.A.R. – ARGOA era de acord cu anularea Protocolului.

Fiind una dintre părțile ce au

negociat acel Protocol, U.P.F.A.R. – ARGOA putea folosi calea stabilită de

Legea nr.8/1996 dacă nu dorea să semneze acel protocol.

Apreciind

că soluția instanței de fond prin care a fost respins ca inadmisibil capătul de

cerere privind anularea Protocolului încheiat la 28.11.2005, este legală și

temeinică, în baza art.312 Cod procedura civilă, au fost respinse ca nefondate

recursurile.