ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8781/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 896/A/2003, la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, reclamanta C. Hinova a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al comunei Vînjuleț și Guvernul României, pentru anularea parțială a H.G. nr. 963/2002, respectiv a poziției 95 din anexa privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Vînjuleț. În motivarea acțiunii, s-a arătat că în mod abuziv, prin hotărârea Consiliului Local nr. 18/1999 s-a inclus în domeniul public al comunei Vînjuleț, imobilul Magazin Mixt, dreptul de proprietate al cooperativei de consum asupra acestuia, fiind recunoscut prin Legea nr. 109/1996.

Pârâtul Guvernul României a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, conform art. 5 din Legea nr. 29/1990 și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei; pe fondul cauzei a susținut că la adoptarea hotărârii de guvern au fost respectate întocmai prevederile Legii nr. 213/1998 și că reclamanta nu a contestat hotărârea Consiliului local. Prin sentința civilă nr. 857 din 17 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea și a anulat în parte H.G. nr. 963/2002, Anexa nr. 63 poziția 95, numai cu privire la clădirea „magazin”. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele. Procedura prealabilă a fost îndeplinită prin adresa nr. 1320 din 18 decembrie 20002, reclamanta solicitând Ministerului Administrației Publice, retractarea H.G.

nr. 963/2002, cu precizarea că o parte din bunurile incluse în aceasta, sunt proprietatea sa. Întrucât a fost invocat un drept de proprietate, s-a constatat că reclamanta are calitate procesuală activă. Prin H.G. nr. 963/2002, Anexa nr. 63, poziția 95, s-a atestat apartenența la domeniul public al comunei Vînjuleț, a imobilului „Magazin Cooperație”, cu toate că acesta nu face parte din categoria bunurilor ce reprezintă domeniul public al comunelor, conform Anexei nr. 1 pct. 3 la Legea nr. 213/1998. Totodată, unitatea administrativ teritorială nu a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu, în vreuna din formele prevăzute în art. 7 din Legea nr. 213/1998. Cu actele depuse, reclamanta a făcut dovada certă a dreptului său de proprietate asupra construcției respective, drept ocrotit de Constituție și de Legea nr. 109/1996.

Hotărârea Consiliului local, ca act preparator față de actul de autoritate analizat, este ilegală și nu produce efecte juridice, pentru că prin ea s-a inclus în domeniul public al comunei, un bun, proprietatea altei persoane, pentru care nu operase nici unul din modurile de dobândire a proprietății prevăzute de art. 7 din Legea nr. 213/1998. Împrejurarea că reclamanta nu a contestat hotărârea Consiliului local, nu poate conduce la legalitatea hotărârii de guvern atacate și nici la pierderea dreptului de proprietate al reclamantei. Pierderea acestui drept nu poate fi nici consecința respectării de către Guvern, a tehnicii legislative, constând în preluarea propunerilor Consiliului local, în procedura de emitere a hotărârii de guvern.

Pentru acestea, s-a apreciat că menținerea H.G. nr. 963/2002 ar avea ca efect o expropriere fără just titlu. În ce privește cererea de intervenție formulată de Ministerul Administrației Publice, s-a constatat că aceasta nu a fost timbrată și că în cuprinsul ei sunt reiterate aspectele invocate în apărare, de pârâtul Guvernul României. În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Guvernul României. Apreciind că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, recurentul a solicitat casarea ei și pe fond, respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, pentru nerespectarea de către intimata-reclamantă, a dispozițiilor art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 29/1990. Faptul că s-a solicitat altei autorități, respectiv Ministerului Administrației Publice, retractarea H.G.

nr. 963/2002, nu echivalează cu satisfacerea cerințelor legale amintite, care o obligă pe intimată să se adreseze autorității emitente a actului contestat. Totodată, intimata nu a dovedit că a solicitat și a obținut anterior, anularea actelor în temeiul cărora a fost adoptată hotărârea de Guvern contestată, adică a hotărârii Consiliului local și a hotărârii Consiliului județean. Recurentul a subliniat că H.G. nr. 963/2002 a fost adoptată prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Administrației Publice (organ de specialitate al administrației publice centrale, cu atribuții și competențe în domeniu) și are ca efect, doar delimitarea proprietății publice, de proprietatea privată a comunelor, orașelor sau municipiilor din județul Mehedinți.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că sunt neîntemeiate criticile aduse de recurent, sentinței civile nr. 857 din 17 octombrie 2003, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. În mod corect, instanța fondului a constatat că reclamanta a respectat procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, așa cum rezultă din actul nr. 1320 din 18 decembrie 2002, înaintat Ministerului Administrației Publice. Într-adevăr, în materia contenciosului administrativ declanșarea procedurii judiciare este condiționată de sesizarea pe cale administrativă, a autorității emitente a actului a cărui anulare se cere. Instituirea acestei proceduri prealabile a avut scopul de a da posibilitatea autorității să își revoce propriul act, dacă se constată că a fost emis cu nerespectarea legii.

În același timp, intenția legiuitorului a fost și aceea de a-l proteja pe cel ce se consideră vătămat într-un drept recunoscut de lege, oferindu-i posibilitatea de a evita deschiderea unor procese în fața instanțelor de judecată. În speță, intimata-reclamantă a acționat în spiritul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, solicitând Ministerului Administrației Publice, să ia măsurile care se impun pentru evitarea unor litigii și, deci, pentru revocarea H.G. nr. 963/2002. Calitatea acestui minister, de inițiator al hotărârii de guvern contestate, este recunoscută prin chiar cererea de recurs formulată de Guvern. O altă interpretare a textului de lege ce face obiectul primului motiv de recurs, ar dovedi un formalism excesiv, ceea ce cu siguranță nu s-a urmărit printr-un act normativ adoptat în sprijinul celor vătămați în drepturile lor, prin acte administrative nelegale.

Nici cea de-a doua critică nu poate fi primită de instanța de recurs. Și sub acest aspect, instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, stabilind că este nerelevantă necontestarea hotărârii Consiliului local, deoarece actul de autoritate care produce efecte juridice, este H.G. nr. 963/2002. Examinându-se sentința atacată și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., se reține că nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia. Prin H.G. nr. 963/2002, în mod nelegal, s-a atestat apartenența la domeniul public al comunei Vînjuleț, a imobilului „magazin”, identificat la poziția 95 din Anexa nr. 63 a H.G. nr. 963/2002, întrucât dreptul de proprietate asupra acestui imobil aparține C. Hinova, iar unitatea administrativ-teritorială (comuna Vînjuleț) nu a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu, în vreuna din formele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 213/1998.

În aceste condiții, sunt incidente dispozițiile art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, astfel că în mod corect s-a dispus anularea parțială a hotărârii de guvern în discuție. Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 857 din 17 octombrie 2003, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2004.