ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8781/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 896/A/2003, la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, reclamanta C. Hinova a chemat în judecată pe pârâții Consiliul

Local al comunei Vînjuleț și Guvernul României, pentru anularea parțială a H.G.

nr. 963/2002, respectiv a poziției 95 din anexa privind inventarul bunurilor

care aparțin domeniului public al comunei Vînjuleț.

În motivarea acțiunii, s-a

arătat că în mod abuziv, prin hotărârea Consiliului Local nr. 18/1999 s-a

inclus în domeniul public al comunei Vînjuleț, imobilul Magazin Mixt, dreptul

de proprietate al cooperativei de consum asupra acestuia, fiind recunoscut prin

Legea nr. 109/1996.

Pârâtul Guvernul României a

invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, conform art. 5 din Legea

nr. 29/1990 și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei; pe

fondul cauzei a susținut că la adoptarea hotărârii de guvern au fost respectate

întocmai prevederile Legii nr. 213/1998 și că reclamanta nu a contestat

hotărârea Consiliului local.

Prin sentința civilă nr. 857

din 17 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, a admis acțiunea și a anulat în parte H.G. nr. 963/2002, Anexa

nr. 63 poziția 95, numai cu privire la clădirea „magazin”.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut următoarele.

Procedura prealabilă a fost

îndeplinită prin adresa nr. 1320 din 18 decembrie 20002, reclamanta solicitând

Ministerului Administrației Publice, retractarea H.G. nr. 963/2002, cu

precizarea că o parte din bunurile incluse în aceasta, sunt proprietatea sa.

Întrucât a fost invocat un

drept de proprietate, s-a constatat că reclamanta are calitate procesuală

activă.

Prin H.G. nr. 963/2002, Anexa

nr. 63, poziția 95, s-a atestat apartenența la domeniul public al comunei

Vînjuleț, a imobilului „Magazin Cooperație”, cu toate că acesta nu face parte

din categoria bunurilor ce reprezintă domeniul public al comunelor, conform

Anexei nr. 1 pct. 3 la Legea nr. 213/1998. Totodată, unitatea administrativ

teritorială nu a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu, în

vreuna din formele prevăzute în art. 7 din Legea nr. 213/1998.

Cu actele depuse, reclamanta

a făcut dovada certă a dreptului său de proprietate asupra construcției

respective, drept ocrotit de Constituție și de Legea nr. 109/1996.

Hotărârea Consiliului local,

ca act preparator față de actul de autoritate analizat, este ilegală și nu

produce efecte juridice, pentru că prin ea s-a inclus în domeniul public al

comunei, un bun, proprietatea altei persoane, pentru care nu operase nici unul

din modurile de dobândire a proprietății prevăzute de art. 7 din Legea nr. 213/1998.

Împrejurarea că reclamanta

nu a contestat hotărârea Consiliului local, nu poate conduce la legalitatea

hotărârii de guvern atacate și nici la pierderea dreptului de proprietate al

reclamantei. Pierderea acestui drept nu poate fi nici consecința respectării de

către Guvern, a tehnicii legislative, constând în preluarea propunerilor

Consiliului local, în procedura de emitere a hotărârii de guvern.

Pentru acestea, s-a apreciat

că menținerea H.G. nr. 963/2002 ar avea ca efect o expropriere fără just titlu.

În ce privește cererea de

intervenție formulată de Ministerul Administrației Publice, s-a constatat că

aceasta nu a fost timbrată și că în cuprinsul ei sunt reiterate aspectele

invocate în apărare, de pârâtul Guvernul României.

În termen legal, împotriva

acestei sentințe a declarat recurs, Guvernul României.

Apreciind că sentința a fost

dată cu aplicarea greșită a legii, recurentul a solicitat casarea ei și pe fond,

respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, pentru nerespectarea de către

intimata-reclamantă, a dispozițiilor art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 29/1990.

Faptul că s-a solicitat altei autorități, respectiv Ministerului Administrației

Publice, retractarea H.G. nr. 963/2002, nu echivalează cu satisfacerea

cerințelor legale amintite, care o obligă pe intimată să se adreseze

autorității emitente a actului contestat.

Totodată, intimata nu a

dovedit că a solicitat și a obținut anterior, anularea actelor în temeiul

cărora a fost adoptată hotărârea de Guvern contestată, adică a hotărârii

Consiliului local și a hotărârii Consiliului județean.

Recurentul a subliniat că

H.G. nr. 963/2002 a fost adoptată prin însușirea proiectului inițiat de

Ministerul Administrației Publice (organ de specialitate al administrației

publice centrale, cu atribuții și competențe în domeniu) și are ca efect, doar

delimitarea proprietății publice, de proprietatea privată a comunelor, orașelor

sau municipiilor din județul Mehedinți.

Înalta Curte de Casație și

Justiție reține că sunt neîntemeiate criticile aduse de recurent, sentinței

civile nr. 857 din 17 octombrie 2003, a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ.

În mod corect, instanța

fondului a constatat că reclamanta a respectat procedura administrativă

prealabilă prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, așa cum rezultă

din actul nr. 1320 din 18 decembrie 2002, înaintat Ministerului Administrației

Publice.

Într-adevăr, în materia

contenciosului administrativ declanșarea procedurii judiciare este condiționată

de sesizarea pe cale administrativă, a autorității emitente a actului a cărui

anulare se cere. Instituirea acestei proceduri prealabile a avut scopul de a da

posibilitatea autorității să își revoce propriul act, dacă se constată că a

fost emis cu nerespectarea legii. În același timp, intenția legiuitorului a

fost și aceea de a-l proteja pe cel ce se consideră vătămat într-un drept

recunoscut de lege, oferindu-i posibilitatea de a evita deschiderea unor

procese în fața instanțelor de judecată.

În speță,

intimata-reclamantă a acționat în spiritul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990,

solicitând Ministerului Administrației Publice, să ia măsurile care se impun

pentru evitarea unor litigii și, deci, pentru revocarea H.G. nr. 963/2002.

Calitatea acestui minister, de inițiator al hotărârii de guvern contestate,

este recunoscută prin chiar cererea de recurs formulată de Guvern.

O altă interpretare a

textului de lege ce face obiectul primului motiv de recurs, ar dovedi un

formalism excesiv, ceea ce cu siguranță nu s-a urmărit printr-un act normativ

adoptat în sprijinul celor vătămați în drepturile lor, prin acte administrative

nelegale.

Nici cea de-a doua critică

nu poate fi primită de instanța de recurs. Și sub acest aspect, instanța de

fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză,

stabilind că este nerelevantă necontestarea hotărârii Consiliului local,

deoarece actul de autoritate care produce efecte juridice, este H.G. nr. 963/2002.

Examinându-se sentința

atacată și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., se reține că nu

există motive pentru casarea sau modificarea acesteia.

Prin H.G. nr. 963/2002, în

mod nelegal, s-a atestat apartenența la domeniul public al comunei Vînjuleț, a

imobilului „magazin”, identificat la poziția 95 din Anexa nr. 63 a H.G. nr.

963/2002, întrucât dreptul de proprietate asupra acestui imobil aparține C.

Hinova, iar unitatea administrativ-teritorială (comuna Vînjuleț) nu a dobândit

dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu, în vreuna din formele

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 213/1998.

În aceste condiții, sunt

incidente dispozițiile art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, astfel că în mod

corect s-a dispus anularea parțială a hotărârii de guvern în discuție.

Ca urmare, în temeiul art. 312

C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 857 din 17 octombrie 2003,

a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 decembrie 2004.