ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3254/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3254/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
data de 30 iulie 2003, F. Mehedinți și C.C. Pătulele au chemat în judecată
Guvernul României, solicitând anularea parțială a H.G. nr. 963/2002 privind
atestarea domeniului public al județului Mehedinți, al municipiilor, orașelor
și comunelor din județ.
În motivarea cererii,
reclamantele au arătat că în mod eronat s-a înscris la pozițiile 34 și 35 Anexa
nr. 47 a hotărârii, ca făcând parte din domeniul public al comunei Pătulele,
„magazinul universal mixt” și clădirea reprezentând sediul cooperativei de
consum, aceste imobile fiind proprietatea cooperativei, edificate pe un teren
transmis în folosință pe durată nedeterminată.
Prin sentința nr. 1135 din
11 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ,
a admis acțiunea și a dispus anularea parțială a H.G. nr. 963/2002, pozițiile
34 și 35 din Anexa nr. 47.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut că imobilele incluse în inventarul
domeniului public comunal sunt proprietatea reclamantelor, Consiliul Local
Pătulele nefăcând dovada dobândirii lor prin vreunul din modurile prevăzute în art.
7 din Legea nr. 213/1998.
Împotriva hotărârii a
declarat recurs, pârâtul Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie și invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., în sensul că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, pârâtul a arătat că
instanța de fond a respins în mod eronat excepția neîndeplinirii procedurii
administrative prealabile, faptul că reclamantele au solicitat revocarea H.G. nr.
963/2002, unei alte autorități publice, respectiv Ministerului Administrației
și Internelor, neechivalând cu îndeplinirea condiției prevăzută de art. 5 din
Legea nr. 29/1990.
Pe de altă parte, instanța
nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra apărării invocate în întâmpinare,
privind natura juridică a actului administrativ contestat.
În acest sens, pârâtul a
menționat că hotărârea de guvern nu este de natură să vatăme dreptul de
proprietate al reclamantelor, deoarece, potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998,
hotărârea prin care se atestă apartenența bunurilor la domeniul public de
interes local, având doar efectul de delimitare a proprietății publice, de
proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, nu are efect
constitutiv de drepturi.
Analizând actele și
lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304
și 304
1
C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,
urmând a fi respins ca atare.
Critica privind greșita
respingere a excepției neîndeplinirii procedurii prealabile este neîntemeiată,
întrucât reclamantele, anterior sesizării instanței, au solicitat anularea
parțială a H.G. nr. 963/2002, prin cererea adresată Ministerului Administrației
și Internelor, inițiatorul proiectului de hotărâre și organul de specialitate
al Guvernului României, cu atribuții în domeniul administrației publice locale.
De asemenea, apare ca
lipsită de suport legal, susținerea că hotărârea de guvern atacată, fiind doar
o atestare a regimului juridic al proprietății, nu ar avea efect constitutiv de
drept de proprietate în favoarea unității administrativ-teritoriale.
Sub acest aspect, instanța a
reținut în mod corect faptul că, în procedura reglementată de Legea nr. 213/1998,
hotărârea de trecere a unui bun dintr-un domeniu al statului sau al unităților
administrativ-teritoriale, în altul, nu constituie o simplă atestare, ci este o
problemă de regim juridic al acelui bun, reclamantele având dreptul de a cere
cenzurarea actului administrativ prin care au fost deposedate de construcțiile
pe care le stăpâneau și asupra cărora reclamă un drept de proprietate.
Nu poate fi primit nici
argumentul că, întrucât reclamantele nu au contestat hotărârea Consiliului
Local al comunei Pătulele, prin care s-a aprobat inventarul bunurilor
proprietatea localității, nu ar fi admisibilă acțiunea de anulare a hotărârii
de guvern.
Hotărârea consiliului nu a
fost comunicată reclamantelor și, deci, nu le este opozabilă, despre faptul
includerii construcțiilor în domeniul public al comunei Pătulele, cooperativa
luând cunoștință în momentul în care a aflat conținutul Anexei nr. 47 a H.G. nr.
963/2002.
De altfel, Guvernul României,
în calitate de autoritate publică emitentă a hotărârii, este responsabil de
legalitatea actului atacat, și nu organele administrației locale sau centrale
care au emis actele care au stat la baza adoptării H.G. nr. 963/2002.
Din probele administrate
rezultă că reclamantele au făcut dovada dreptului subiectiv vătămat, potrivit art.
1 din Legea nr. 29/1990, în condițiile în care pe terenul ce le-a fost transmis
în folosință, au edificat construcții asupra cărora au și exercitat o posesie
continuă.
Având în vedere
considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul
declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Guvernul României împotriva sentinței nr. 1135 din 11 decembrie 2003 a
Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 mai 2005.