ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3254/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3254/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 30 iulie 2003, F. Mehedinți și C.C. Pătulele au chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea parțială a H.G. nr. 963/2002 privind atestarea domeniului public al județului Mehedinți, al municipiilor, orașelor și comunelor din județ. În motivarea cererii, reclamantele au arătat că în mod eronat s-a înscris la pozițiile 34 și 35 Anexa nr. 47 a hotărârii, ca făcând parte din domeniul public al comunei Pătulele, „magazinul universal mixt” și clădirea reprezentând sediul cooperativei de consum, aceste imobile fiind proprietatea cooperativei, edificate pe un teren transmis în folosință pe durată nedeterminată.
Prin sentința nr. 1135 din 11 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea și a dispus anularea parțială a H.G. nr. 963/2002, pozițiile 34 și 35 din Anexa nr. 47. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că imobilele incluse în inventarul domeniului public comunal sunt proprietatea reclamantelor, Consiliul Local Pătulele nefăcând dovada dobândirii lor prin vreunul din modurile prevăzute în art. 7 din Legea nr. 213/1998. Împotriva hotărârii a declarat recurs, pârâtul Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, pârâtul a arătat că instanța de fond a respins în mod eronat excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, faptul că reclamantele au solicitat revocarea H.G. nr. 963/2002, unei alte autorități publice, respectiv Ministerului Administrației și Internelor, neechivalând cu îndeplinirea condiției prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Pe de altă parte, instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra apărării invocate în întâmpinare, privind natura juridică a actului administrativ contestat. În acest sens, pârâtul a menționat că hotărârea de guvern nu este de natură să vatăme dreptul de proprietate al reclamantelor, deoarece, potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998, hotărârea prin care se atestă apartenența bunurilor la domeniul public de interes local, având doar efectul de delimitare a proprietății publice, de proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, nu are efect constitutiv de drepturi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Critica privind greșita respingere a excepției neîndeplinirii procedurii prealabile este neîntemeiată, întrucât reclamantele, anterior sesizării instanței, au solicitat anularea parțială a H.G. nr. 963/2002, prin cererea adresată Ministerului Administrației și Internelor, inițiatorul proiectului de hotărâre și organul de specialitate al Guvernului României, cu atribuții în domeniul administrației publice locale. De asemenea, apare ca lipsită de suport legal, susținerea că hotărârea de guvern atacată, fiind doar o atestare a regimului juridic al proprietății, nu ar avea efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unității administrativ-teritoriale.
Sub acest aspect, instanța a reținut în mod corect faptul că, în procedura reglementată de Legea nr. 213/1998, hotărârea de trecere a unui bun dintr-un domeniu al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, în altul, nu constituie o simplă atestare, ci este o problemă de regim juridic al acelui bun, reclamantele având dreptul de a cere cenzurarea actului administrativ prin care au fost deposedate de construcțiile pe care le stăpâneau și asupra cărora reclamă un drept de proprietate. Nu poate fi primit nici argumentul că, întrucât reclamantele nu au contestat hotărârea Consiliului Local al comunei Pătulele, prin care s-a aprobat inventarul bunurilor proprietatea localității, nu ar fi admisibilă acțiunea de anulare a hotărârii de guvern.
Hotărârea consiliului nu a fost comunicată reclamantelor și, deci, nu le este opozabilă, despre faptul includerii construcțiilor în domeniul public al comunei Pătulele, cooperativa luând cunoștință în momentul în care a aflat conținutul Anexei nr. 47 a H.G. nr. 963/2002. De altfel, Guvernul României, în calitate de autoritate publică emitentă a hotărârii, este responsabil de legalitatea actului atacat, și nu organele administrației locale sau centrale care au emis actele care au stat la baza adoptării H.G. nr. 963/2002. Din probele administrate rezultă că reclamantele au făcut dovada dreptului subiectiv vătămat, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, în condițiile în care pe terenul ce le-a fost transmis în folosință, au edificat construcții asupra cărora au și exercitat o posesie continuă.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței nr. 1135 din 11 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.