ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2798/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunile conexe

înregistrate la data de 24 iunie 2003, reclamanta C.C. Drobeta Turnu Severin a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Mehedinți, Consiliul

Local Izvoru Bârzii și Guvernul României, anularea parțială a H.G. nr.

963/2003, respectiv Anexa nr. 39 poziția 68 și poziția 67 privind inventarul

bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Izvoru Bârzii.

În motivare, reclamanta a

arătat că, prin actul contestat și în conformitate cu Hotărârea Consiliului Local

al comunei Izvoru Bârzii nr. 29/1999, au fost trecute în domeniul public al

acestei autorități locale, spații comerciale aparținând, potrivit Legii nr.

109/1996, cooperației de consum, și anume: Magazin universal situat în sat

Balotești, cu suprafața construită de 399 mp; Magazin universal situat în

comuna Izvoru Bârzii, cu o suprafață construită de 331 mp.

Reclamanta a arătat că este

proprietara bunurilor respective care fac parte din sistemul cooperatist și

actele indicate îi aduc atingere acestui drept.

În cauză, la data de 10

septembrie 2003, a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului

Guvernul României, Ministerul Administrației și Internelor.

Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 141 din 18 martie 2004, a

admis acțiunea, a anulat în parte H.G. nr. 963/2002, pentru pozițiile: clădire

„magazin” situată în comuna Izvoru Bârzii, sat Balotești - poziția 68, Anexa

nr. 39 și clădire tip „magazin” situat în comuna Izvoru Bârzii, poziția 67,

Anexa nr. 39.

Totodată, a respins cererea

de intervenție formulată de Ministerul Administrației și Internelor și a

obligat pârâtele la 4.437.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că reclamanta și-a dovedit dreptul de proprietate asupra

imobilelor în discuție și, în conformitate cu prevederile Legii nr. 109/1996,

se bucură de ocrotirea legală a dreptului de proprietate, ca organizație

cooperatistă de consum.

Față de această apreciere,

instanța a concluzionat că hotărârea consiliului local și hotărârea de guvern

contestată, prin care bunurile respective au fost trecute în domeniul public al

comunei, sunt nelegale, neavând relevanță asupra admisibilității acțiunii,

faptul că reclamanta nu a contestat hotărârea Consiliului Local Izvoru Bârzii,

în discuție.

Împotriva sentinței au

formulat recursuri, în termen legal, reclamanta C.C. Drobeta Turnu Severin,

pârâtul Consiliul Local Izvoru Bârzii și pârâtul Guvernul României.

În recursul său, reclamanta

C.C. Drobeta Turnu Severin a criticat soluția primei instanțe, exclusiv cu

privire la cuantumul cheltuielilor judiciare acordate, apreciind că față de

centralizatorul anexat la dosarul cauzei, suma de 4.437.000 lei acordată este

mult mai mică.

Critica este nefondată,

întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., pentru a i se

putea acorda cheltuielile de judecată solicitate, partea care a câștigat,

trebuie să facă dovada efectuării lor.

Întrucât, din toată economia

dosarului, nu rezultă că reclamanta ar fi probat efectuarea unor cheltuieli pe

care instanța să nu le fi acordat, rezultă că recursul acesteia este nefondat.

Recurentul-pârât Consiliul

Local Izvoru Bârzii a susținut că, în ceea ce privește anularea hotărârii

Consiliului Local Izvoru Bârzii nr. 29/1999, privind trecerea în domeniul

public al comunei, a bunurilor în cauză, reclamanta nu a respectat termenul

prevăzut de art. 1 alin. (1) și art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990 de

formulare a plângerii administrative la autoritatea emitentă și, de altfel, cu

privire la acest aspect, există autoritate de lucru judecat, între aceleași

părți, cu același obiect și aceeași cauză, părțile judecându-se anterior.

Recursul este nefondat.

Obiectul litigiului dedus

judecății este determinat de cererea introductivă de instanță, or, în cauză,

din modul în care sunt formulate acțiunile conexe, rezultă că reclamanta a

solicitat doar anularea parțială a H.G. nr. 963/2003, respectiv pozițiile 67 și

68 din Anexa nr. 39, nu și anularea vreunei hotărâri a Consiliului Local Izvoru

Bârzii. De altfel, prin sentința recurată, instanța nu a dispus nimic în

legătură cu vreun act emis de acest pârât, astfel încât criticile formulate nu

au legătură cu obiectul prezentei cauze.

Prin recurs, pârâtul

Guvernul României a invocat nelegalitatea sentinței atacate, în temeiul

prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Acest recurent a susținut

că, în mod eronat, prima instanță a respins excepția neîndeplinirii procedurii

reclamației administrative prealabile prevăzute de Legea nr. 29/1990, deoarece

reclamanta nu a dovedit că a contestat întâi actul la autoritatea publică

emitentă.

În ceea ce privește fondul

cauzei, a arătat că H.G. nr. 963/2002 a fost emisă în concordanță cu

prevederile art. 135 alin. (4) din Constituție, art. 3 alin. (1) și (6), art.

18-24 din Legea nr. 213/1998 și că anularea parțială a acesteia s-a făcut cu

ignorarea acestor dispoziții legale.

În considerarea primului

motiv de recurs, Curtea apreciază ca întemeiat recursul Guvernului României,

pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Hotărârea primei instanțe,

de respingere a excepției privind procedura prealabilă, se întemeiază pe

aprecierea eronată a înscrisurilor de la dosar și pe aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 5 alin. (1) și ale art. 8 din Legea nr. 29/1990, în vigoare

la acel moment.

Potrivit acestor texte de

lege, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de

lege, are obligația ca, anterior sesizării instanței de contencios

administrativ, să exercite recursul administrativ la autoritatea publică emitentă

a actului contestat și să dovedească epuizarea acestei proceduri.

Prin înscrisurile depuse la

dosar, recurenta-reclamantă nu a dovedit îndeplinirea procedurii prealabile

administrative, iar memoriul depus la Ministerul Administrației Publice (în

prezent Ministerul Administrației și Internelor), nu corespunde acestei cerințe

legale, deoarece a fost adresat altei autorități publice, decât cea emitentă a

H.G. nr. 963/2002.

În atare situație, se

constată că recurenta-reclamantă nu a îndeplinit procedura prealabilă a

recursului administrativ (grațios), care are caracterul unei norme generale de

procedură în litigiile de contencios administrativ.

Neîndeplinirea acestei

cerințe, asemenea nerespectării oricărei norme de procedură, afectează însuși

exercițiul dreptului la acțiune, condiționând admisibilitatea acțiunii în

justiție întemeiată pe prevederile Legii nr. 29/1990.

Constatând întemeiat acest

prim motiv de recurs, Curtea va admite recursul pârâtului Guvernul României, va

casa hotărârea atacată și, pe fond, va respinge acțiunea, ca inadmisibilă, fără

a se mai impune examinarea celorlalte critici formulate cu privire la fondul

pricinii.

Totodată, în baza

considerentelor expuse anterior și a prevederilor art. 312 alin. (1) teza a

II-a C. proc. civ., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

reclamanta C.C. Drobeta Turnu Severin și de pârâtul Consiliul Local Izvoru

Bârzii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanta C.C. Drobeta Turnu Severin și de Consiliul Local Izvoru

Bârzii împotriva sentinței civile nr. 141 din 18 martie 2004, a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ.

Admite recursul declarat de

Guvernul României împotriva aceleiași sentințe.

Modifică sentința atacată, în

sensul că respinge acțiunea principală formulată de C.C. Drobeta Turnu Severin,

ca inadmisibilă.

Admite cererea de

intervenție formulată de Ministerul Administrației și Internelor.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2005.