ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8783/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 26 iunie 2003, reclamanta C.C. Drobeta Turnu Severin a chemat în judecată Guvernul României, Consiliul Județean Mehedinți și Consiliul Local Bălvănești, solicitând anularea poziției nr. 53 din Anexa nr. 11 a H.G. nr. 963/2002, privind atestarea domeniului public al județului Mehedinți, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județ și constatarea dreptului de proprietate al cooperativei, asupra clădirii magazin, situată în Călineștii de Sus. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că această construcție a fost în mod eronat cuprinsă în domeniul public al comunei Bălvănești, imobilul fiind proprietatea cooperativei, edificat pe un teren transmis în folosință, pe durată nedeterminată.

Prin sentința nr. 880 din 23 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea precizată și a dispus anularea poziției nr. 53 din Anexa nr. 11 a hotărârii de guvern contestate. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că magazinul inclus în inventarul domeniului public comunal, este proprietatea reclamantei, Consiliul Local Bălvănești nefăcând dovada dobândirii acestui imobil, prin vreunul din modurile prevăzute în art. 7 din Legea nr. 213/1998. Împotriva hotărârii a declarat recurs, pârâtul Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Astfel, pârâtul a arătat că instanța de fond a respins în mod eronat excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile și nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității acțiunii invocate prin întâmpinare.

În acest sens, pârâtul a învederat că faptul că reclamanta a solicitat revocarea H.G. nr. 963/2000, unei alte autorități publice, Ministerului Administrației și Internelor, nu echivalează cu îndeplinirea condiției prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Pe de altă parte, instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra respectării termenelor prevăzute de art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 și eventual, dacă în cauză a fost formulată și admisă o cerere de repunere în termen, în condițiile art. 19 din Decretul nr. 167/1958.

Pârâtul a criticat sentința și pe fond, arătând că actul administrativ contestat nu este de natură să vatăme dreptul de proprietate al reclamantei, deoarece, potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998, hotărârea prin care se atestă apartenența bunurilor, la domeniul public de interes local, având doar efectul de delimitare a proprietății publice, de proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, nu are efect constitutiv de drepturi. Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Critica privind greșita respingere a excepției neîndeplinirii procedurii prealabile, este neîntemeiată, întrucât reclamanta, anterior sesizării instanței, a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 963/2002, prin cererea adresată Ministerului Administrației și Internelor, inițiatorul proiectului de hotărâre și organul de specialitate al Guvernului României, cu atribuții și competențe în domeniul administrației publice locale. Recursul urmează, însă, a fi admis, întrucât instanța, deși a pus în discuția părților, toate excepțiile invocate prin întâmpinare, rămânând în pronunțare, nu a analizat decât două, respectiv îndeplinirea procedurii prealabile și lipsa calității procesuale active. Instanța de fond nu s-a conformat, însă, prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. și nu s-a pronunțat asupra tardivității acțiunii, excepție de procedură invocată prin întâmpinare, care, în cazul admiterii, făcea de prisos cercetarea în fond a pricinii. În raport cu această împrejurare, Curtea, admițând recursul, va casa sentința și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Față de soluția dată recursului, Curtea nu va analiza și motivele vizând fondul litigiului, ce urmează a fi avute în vedere la rejudecare, de instanța de trimitere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Guvernul României, împotriva sentinței nr. 880 din 23 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2004.