ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4342/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 28 iunie 1999 reclamanta S.C. P.B. M. SRL a

chemat în judecată Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin pentru a fi

obligată la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a spațiului adjudecat

în urma licitației din 28 mai 1999, situat în Complex G.V., precum și obligarea

autorității administrative la plata sumei de 500.000 lei pe zi cu titlu de

daune pentru lipsa folosinței spațiului comercial, începând cu data promovării

acțiunii până la data perfectării contractului, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea cererii, reclamanta a motivat că,

deși este adjudecatarul licitației din 28 mai 1999, asupra spațiului comercial

în suprafață de 131,72 mp, Primăria refuză în mod nejustificat perfectarea

contractului de vânzare-cumpărare, contrar dispozițiilor art. 1294 și art. 1295

C. civ.

Prin sentința nr. 76/C/A din 21 iulie 1999

Tribunalul Mehedinți a admis în parte acțiunea reclamantei în sensul obligării

pârâtei Primăria Drobeta Turnu Severin să încheie contractul de vânzare-cumpărare

pentru spațiul comercial, obligarea acesteia și la plata a 500.000 lei/zi,

începând cu data pronunțării hotărârii până la încheierea contractului. A

acordat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței mai sus amintite, pârâta

Primăria a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a invocat ca prim motiv de recurs necompetența materială a instanței de

contencios administrativ, în raport de obiectul cererii, ce atrage jurisdicția

comercială a cauzei.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 17 din

2 februarie 2000 a admis recursul declarat de pârâtă, a casat sentința și a

trimis cauza spre competentă soluționare secției comerciale a Tribunalului

Mehedinți.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că

potrivit art. 130 alin. ultim C. proc. civ., judecătorii vor hotărî numai

asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății, cu alte cuvinte,

indiferent de temeiul invocat de parte, judecata privește obiectul acesteia,

ori în speță, obiectul cererii îl constituie obligarea Primăriei la încheierea

unui contract de vânzare-cumpărare al unui spațiu comercial, ceea ce reprezintă

participarea la raportul juridic al autorității administrative, ca persoană

juridică, pe poziții de egalitate contractuală și nu participarea acesteia ca

emitent al unui act administrativ, supus legii acestui contencios.

Secția comercială a Tribunalul Mehedinți,

investită cu rejudecarea după casare, prin sentința nr. 624/C din 12 septembrie

2000 a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. P.B. M. SRL.

În motivarea acestei hotărâri, tribunalul a

reținut că prin H.C.L. nr. 24 din 30 martie 1999 s-a aprobat vânzarea la

licitație a spațiului comercial în suprafață de 67,40 mp, situată în Complexul

comercial G.V.

Deși în caietul de sarcini se menționează că

vânzarea spațiului prin licitație a fost aprobată prin această hotărâre, se

face vorbire de un spațiu situat pe un teren în suprafață de 131,72 mp.

Tribunalul mai argumentează că urmare a acestei

neconcordanțe, în baza dispozițiilor nr. 146 și 150 emise de primar, s-a

constatat nulitatea licitației publice în cauză și s-a dispus să nu se încheie

contractul de vânzare-cumpărare cu câștigătorul licitației (reclamanta S.C.

P.B. M. SRL) urmând a-i fi restituite acesteia garanțiile depuse pentru

participarea la licitație. Dispozițiile Primăriei, prin care a fost anulată

licitația, efectuată cu încălcarea H.C.L. nr. 24/1999 nu au fost contestate de

către reclamantă, potrivit Legii nr. 29/1990. Prin urmare, conchide tribunalul,

aceste dispoziții fiind în vigoare, licitația fiind nulă ca urmare a acestora,

reclamanta nu poate pretinde obligarea primăriei să încheie contractul de

vânzare-cumpărare pentru spațiul adjudecat. Pe cale de consecință nu poate

pretinde nici daune materiale, pentru lipsa de folosință a spațiului comercial

pentru fiecare zi de întârziere.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin

decizia nr. 1037 din 29 noiembrie 2001 a admis apelul declarat de reclamantă, a

schimbat sentința atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea. A respins

capătul de cerere privind daunele. A respins cererea de intervenție în

interesul pârâtei, formulată de S.C. U.P.C. SRL Drobeta Turnu Severin.

În considerentele acestei soluții, instanța de

apel a reținut, în esență că Hotărârea Consiliului Local nr. 24 din 30 martie

1999 privind vânzarea spațiului comercial prin licitație publică reprezintă un

act administrativ de autoritate care, după ce și-a produs efectele constând din

adjudecarea la licitație a spațiului de către reclamantă, a intrat în circuitul

raporturilor comerciale, devenind irevocabil. Mai arată aceeași instanță că

procesul verbal de adjudecare a licitației este un act administrativ de gestiune,

care nu poate fi modificat decât prin acordul părților sau ca urmare a

controlului judecătoresc, astfel încât dispozițiile nr. 146 și 150/1999 emise

de primărie cu privire la anularea licitației sunt lipsite de valoare și efecte

juridice.

Instanța de apel a mai reținut că primăria în

măsura în care a constatat neconcordanța între dispozițiile cuprinse în H.C.L.

nr. 24/1999 și caietul de sarcini, întocmit în baza unui raport de evaluare, ce

ar fi afectat interesele altor comercianți, ar fi avut la îndemână singura

posibilitate legală de remediere a neregulilor și anume o acțiune în anularea

licitației.

Or, licitația anulată în modalitatea arătată,

prin dispozițiile primarului, mai sus evocate, nu poate opera nici pe cale

incidentală, astfel încât refuzul intimatei pârâte de a încheia contractul de

vânzare-cumpărare nu are suport.

Cu privire la daunele materiale, instanța le-a

respins ca nefondate, câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului

suferit și nici a întinderii concrete a acestuia.

La data de 9 ianuarie 2002, pârâta Primăria

municipiului Drobeta Turnu Severin a declarat recurs împotriva deciziei

pronunțate în apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și art. 303

C. proc. civ.

Recurenta pârâtă și-a precizat temeiul de drept

al motivelor de recurs prin concluziile scrise și anume art. 304 pct. 7, 8 și 9

C. proc. civ.

Criticile formulate de recurentă vizează

nelegalitatea și netemeinicia deciziei atacate sub următoarele aspecte:

- hotărârea nu cuprinde motivele de

fapt și de drept care au

format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților.

Astfel, susține recurenta, din toate probele

administrate în cauză rezultă fără echivoc că prin H.C.L. nr. 24/1999 s-a

aprobat vânzarea prin licitație a unui spațiu comercial de 67,40 mp, ori

instanța de apel obligă pârâta să vândă o suprafață de 131 mp, contrar

dispozițiilor autorității administrative.

- instanța de apel a ignorat în soluționarea

cauzei adresa nr. 3244/1999 a R.A. L., din care rezultă aceeași suprafață

imobiliară de 67,40 mp, deținută anterior de Poșta Română Drobeta Turnu

Severin, spațiu propus spre vânzare, în urma renunțării acestui chiriaș la

locațiune.

- argumentarea teoretică a noțiunilor de acte de

autoritate și acte de gestiune, în considerentele deciziei, nu motivează

soluția pronunțată, dispozitivul reflectând greșit aplicarea normelor de drept.

Pentru aceste motive, pârâta a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și menținerea soluției

pronunțate la fond.

Recursul este fondat și va fi admis pentru

considerentele ce urmează.

Prin H.C.L. al Municipiului Drobeta Turnu

Severin nr. 24 din 30 martie 1999, s-a aprobat vânzarea la licitație a

spațiului comercial în suprafață de 67,40 mp situat în Complexul Comercial

G.V., în temeiul dispozițiilor art. 2 din H.G. nr. 389/1996 privind vânzarea

spațiilor comerciale constituite din fondurile statului, așa cum a fost

modificat prin H.G. nr. 505/1998 cât și art. 3 din Normele metodologice de

aplicare a hotărârii.

Caietul de sarcini întocmit în baza raportului

de evaluare imobiliară, prevede la capitolul DATE GENERALE că spațiul ce

urmează a fi vândut potrivit hotărârii nr. 24/1999 este format din 2 încăperi

în suprafață totală de 80,22 mp din care anexe 51,50 mp și beci, cu o suprafață

de teren aferentă de 131,72 mp

Procesul verbal de adjudecare încheiat la 28

iunie 1999 desemnează drept câștigător al licitației spațiului pe reclamanta

S.C. P.B.M. S.R.L.

Primăria, constatând neconcordanța între

Hotărârea Consiliului Local nr. 24/1999 și caietul de sarcini în ceea ce

privește spațiul comercial scos la vânzare prin licitație, în sensul că actul

autorității administrative preciza o suprafață de 67,40 mp iar caietul de

sarcini făcea vorbire de o suprafață de 131,72 mp (ce includea și o suprafață

acoperită, cale de acces comun a agenților comerciali din zonă) a emis două

dispoziții (nr. 146 și 150 din 24 iunie și respectiv 28 iunie 1999) prin care

se anulează licitația în cauză, cu consecința neîncheierii contractului de vânzare

– cumpărare cu câștigătorul licitației și restituirii către aceasta a

garanțiilor de participare.

Această dispoziție, prin care s-a anulat

licitația nu a fost contestată de către reclamantă, în baza Legii nr. 29/1990,

astfel că își produce efectele juridice și în prezent, cum bine a reținut

instanța de fond.

Reclamanta a solicitat instanței obligarea

pârâtei la încheierea contractului de vânzare – cumpărare a spațiului adjudecat

în urma unei licitații anulate de organizator, prin dispoziții exprese care nu

au făcut obiectul nici unei judecăți asupra legalității și valabilității lor.

Împrejurarea reținută de instanța de apel că

dispozițiile de anulare a licitației emise de primar sunt lipsite de valoare și

efecte juridice, în condițiile în care un act de gestiune nu poate fi modificat

decât prin acordul părților sau ca urmare a controlului judecătoresc este

incorectă, argumentația teoretică venind chiar în sprijinul tezei că aceste

dispoziții, nefiind supuse unei judecăți, care să invalideze nulitatea actului

de licitație, sunt în vigoare și rămân valabile.

Respectarea legalității hotărârii Consiliului

Local nr. 24/1999 impunea identitatea spațiului prevăzut în hotărâre, cu acela

prevăzut în caietul de sarcini, astfel încât Primăria a revenit asupra actului

emis, declarând nulă licitația, cu consecințele arătate. Câștigătorul

licitației, respectiv reclamanta, era îndreptățită să atace în justiție aceste

dispoziții de anulare, contestându-le legalitatea, în contenciosul

administrativ, ori aceasta a cerut obligarea pârâtei la încheierea unui

contract de vânzare cumpărare, în urma unei licitații declarată nulă.

Prin urmare, soluția pronunțată în apel a fost

dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de modificare a deciziei atacate,

potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 312 teza 1 va

admite recursul declarat de pârâtă, va modifica decizia Curții de Apel Craiova

în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței

pronunțată de Tribunalul Mehedinți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DROBETA TURNU SEVERIN împotriva deciziei nr. 1037 din 29

noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

Modifică

decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta S.C. P.B.M.

SRL, împotriva sentinței nr. 624/C din 12 septembrie 2000 pronunțată de

Tribunalul Mehedinți.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12

noiembrie 2003.