ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 494/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 494/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 71 din 19
februarie 2004, a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 1508/2003,
a fost admisă acțiunea C.C. Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu pârâții
Consiliul Județean Mehedinți, Consiliul Local Ilovița și Guvernul României și
intervenientul Ministerul Administrației și Internelor.
A fost anulată H.G. nr. 963/2002, Anexa
nr. 37 numai pentru pozițiile 6, 7 și 24 din aceasta.
S-a respins cererea de intervenție a Ministerului
Administrației și Internelor.
Prin decizia civilă nr. 1343 din 1 martie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 5404/2004, a fost admis
recursul formulat de Guvernul României, modificându-se în tot sentința și fiind
respinsă acțiunea, ca inadmisibilă.
A fost respins, ca nefondat, recursul reclamantei.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că a
fost respinsă în mod greșit excepția neîndeplinirii procedurii prealabile
prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, invocată de pârâtul Guvernul
României, în fața primei instanțe.
S-a reținut că hotărârea de guvern atacată a fost publicată
în M. Of. nr. 678/12.09.2002, iar acțiunea introdusă la 26 iunie 2003, cu mult
peste termenul de 30 de zile și fără ca reclamanta să se adreseze cu reclamație
administrativă emitentului actului: Guvernul României.
A considerat instanța că solicitarea de către reclamantă la Ministerul Administrației și Internelor, de retractare a hotărârii, nu reprezintă o
îndeplinire a procedurii prealabile.
Împotriva acestei decizii a formulat în termen
contestația în anulare de față, recurenta-reclamantă, cererea fiind legal
timbrată.
Contestatoarea invocă în drept art. 317 și urm. C. proc.
civ., iar în fapt susține că dezlegarea dată de instanță este rezultatul unei
greșeli materiale, întrucât termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea
nr. 29/1990, este unul de recomandare, iar nu de decădere, termenul maxim fiind
de un an de la data comunicării actului și fiind respectat în speță.
Susține contestatoarea că a făcut dovada îndeplinirii
procedurii prealabile cu toate înscrisurile depuse în cauză, inclusiv două
răspunsuri ale Guvernului României.
Arată contestatoarea că H.G. nr. 963/2002 este un act
administrativ pentru organizarea executării Legii nr. 213/1998 care, atestând
dreptul de proprietate publică, are ca efect vătămarea drepturilor reale actuale
ale cooperativei contestatoare.
Consideră contestatoarea că, deși nu a atacat în contencios
administrativ hotărârea consiliului local, care a constituit actul de
inventariere a bunurilor domeniului public, caracterul ilegal al acelei
hotărâri este evident și instanța de fond a reținut corect acest aspect,
observând că este încălcat dreptul de proprietate al cooperativei asupra
magazinelor sale, drept real absolut și imprescriptibil.
Contestația nu se fondează.
Decizia de recurs a reținut inadmisibilitatea acțiunii
pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990,
față de emitentul actului atacat: Guvernul României.
Nu s-a respins acțiunea pentru tardivitate.
Așadar, nu există greșeală materială, în sensul art. 318 C. proc. civ., referitor la modul de calculare a termenului, întrucât nu respectarea termenului a
făcut obiectul controlului instanței de recurs.
În ceea ce privește procedura prealabilă, instanța de
recurs a avut în vedere acele înscrisuri care dovedeau dacă și cărei autorități
s-a adresat reclamanta cu plângerea prealabilă, neexistând nici în această
privință o eroare materială, în sensul art. 318 C. proc. civ.
Celelalte argumente din contestația în anulare reiterează
aspectele de fond din acțiune, astfel încât nu pot intra sub incidența art. 318 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de C.C. Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei civile nr. 1343 din
data de 1 martie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 14 februarie 2006.