ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 494/2006

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința civilă nr. 71 din 19 februarie 2004, a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 1508/2003, a fost admisă acțiunea C.C. Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Mehedinți, Consiliul Local Ilovița și Guvernul României și intervenientul Ministerul Administrației și Internelor. A fost anulată H.G. nr. 963/2002, Anexa nr. 37 numai pentru pozițiile 6, 7 și 24 din aceasta. S-a respins cererea de intervenție a Ministerului Administrației și Internelor. 2. Prin decizia civilă nr. 1343 din 1 martie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 5404/2004, a fost admis recursul formulat de Guvernul României, modificându-se în tot sentința și fiind respinsă acțiunea, ca inadmisibilă.

A fost respins, ca nefondat, recursul reclamantei. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că a fost respinsă în mod greșit excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, invocată de pârâtul Guvernul României, în fața primei instanțe. S-a reținut că hotărârea de guvern atacată a fost publicată în M. Of. nr. 678/12.09.2002, iar acțiunea introdusă la 26 iunie 2003, cu mult peste termenul de 30 de zile și fără ca reclamanta să se adreseze cu reclamație administrativă emitentului actului: Guvernul României. A considerat instanța că solicitarea de către reclamantă la Ministerul Administrației și Internelor, de retractare a hotărârii, nu reprezintă o îndeplinire a procedurii prealabile.

3. Împotriva acestei decizii a formulat în termen contestația în anulare de față, recurenta-reclamantă, cererea fiind legal timbrată. Contestatoarea invocă în drept art. 317 și urm. C. proc. civ., iar în fapt susține că dezlegarea dată de instanță este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, este unul de recomandare, iar nu de decădere, termenul maxim fiind de un an de la data comunicării actului și fiind respectat în speță. Susține contestatoarea că a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile cu toate înscrisurile depuse în cauză, inclusiv două răspunsuri ale Guvernului României. Arată contestatoarea că H.G. nr. 963/2002 este un act administrativ pentru organizarea executării Legii nr. 213/1998 care, atestând dreptul de proprietate publică, are ca efect vătămarea drepturilor reale actuale ale cooperativei contestatoare.

Consideră contestatoarea că, deși nu a atacat în contencios administrativ hotărârea consiliului local, care a constituit actul de inventariere a bunurilor domeniului public, caracterul ilegal al acelei hotărâri este evident și instanța de fond a reținut corect acest aspect, observând că este încălcat dreptul de proprietate al cooperativei asupra magazinelor sale, drept real absolut și imprescriptibil. Contestația nu se fondează. 1. Decizia de recurs a reținut inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, față de emitentul actului atacat: Guvernul României. Nu s-a respins acțiunea pentru tardivitate. Așadar, nu există greșeală materială, în sensul art. 318 C. proc.

civ., referitor la modul de calculare a termenului, întrucât nu respectarea termenului a făcut obiectul controlului instanței de recurs. 2. În ceea ce privește procedura prealabilă, instanța de recurs a avut în vedere acele înscrisuri care dovedeau dacă și cărei autorități s-a adresat reclamanta cu plângerea prealabilă, neexistând nici în această privință o eroare materială, în sensul art. 318 C. proc. civ. 3. Celelalte argumente din contestația în anulare reiterează aspectele de fond din acțiune, astfel încât nu pot intra sub incidența art. 318 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de C.C. Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei civile nr. 1343 din data de 1 martie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2006.