ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3551/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3551/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra conflictului negativ de
competență de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 1
octombrie 2002, la Tribunalul Mehedinți, D.V.O., din Drobeta Turnu Severin, a
chemat în judecată civilă pentru pretenții statul român, reprezentat prin
Ministerul Finanțelor Publice, cerând să fie obligat la plata unor daune morale
de câte 350 EURO anual pentru perioada de 30 de ani, despăgubirea reprezentând
suferința morală încercată ca urmare a cercetării, inculpării, urmăririi și
persecuțiilor la care ar fi fost supus sub acuzația de a fi făcut parte din
mișcarea legionară.
Prin sentința civilă nr. 252
pronunțată la 16 octombrie 2002, Tribunalul Mehedinți, s-a considerat
necompetent în soluționarea litigiului, socotind că, potrivit dispozițiilor art.
3 pct. 1 C. proc. civ., competența ar reveni în primă instanță Curții de Apel
Craiova, căreia i-a declinat competența.
În lipsa motivării, s-ar înțelege că
instanța sesizată a considerat că litigiul se înscrie în sfera proceselor și a
cererilor în materie de contencios administrativ, privind actele autorităților
și instituțiilor centrale.
Prin încheierea din 18 noiembrie
2002, pronunțată în dosarul nr. 1313 A/2002, Curtea de Apel Craiova, secția de
contencios administrativ, a dispus scoaterea cauzei primite prin declinare de
pe rolul său și trimiterea la secția civilă.
Reținând că litigiul se înscrie în
sfera proceselor civile de drept comun, secția civilă, a Curții de Apel Craiova,
prin decizia civilă nr. 1 din 21 ianuarie 2003, având în vedere și valoarea
obiectului acțiunii, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Drobeta
Turnu Severin.
Această din urmă instanță, prin
sentința civilă nr. 1546 din 24 martie 2003, a respins acțiunea ca
inadmisibilă, constatând autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 655 din
15 iunie 2000, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,
care, la rândul său, respinsese o acțiune formulată de reclamantul, D.V.O., ca
inadmisibilă.
Apelul declarat de reclamant,
împotriva sentinței menționate, a fost respins, ca nefondat, prin decizia
civilă nr. 519 din 23 mai 2003, a Tribunalului Mehedinți.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 3542
din 30 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova, a casat ultimele două hotărâri
și, înlăturând cele statuate de instanțele inferioare pe cale de excepție, a
trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Mehedinți pentru rejudecarea
apelului.
Această din urmă instanță, prin
decizia civilă nr. 213 A din 26 februarie 2004, invocându-și necompetența în
raport de prevederile O.U.G. nr. 58/2003, privind modificarea și completarea codului
de procedură civilă, a socotit că soluționarea apelurilor declarate împotriva
hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale în prima instanță, revine
curților de apel, așa încât și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel
Craiova.
Constatând că în raport de prevederile
art. II alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 58/2003, potrivit cărora „procesele și
cererile în curs de judecată, la data schimbării competențelor instanțelor
legal învestite, vor continua să fie judecate de acele instanțe”, cât și de
cele cuprinse în art. II alin. (3), în sensul că hotărârile pronunțate înainte
de intrarea în vigoare a ordonanței rămân supuse căilor de atac prevăzute de
legea sub care au fost pronunțate, Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr.
866 din 15 aprilie 2004, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului
Mehedinți, și, constatând ivirea conflictului negativ de competență, a înaintat
cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de
competență.
Incontestabil, în raport de
dispozițiile legale pe larg menționate în considerente, de data pronunțării
hotărârii de casare 23 mai 2003, anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003,
respectiv 28 august 2003, ca și de cea a hotărârii supuse apelului declarat de
reclamant, aceasta fiind 24 martie 2003, hotărârea Curții de Apel Craiova,
secția civilă, este pe deplin întemeiată, competența revenind Tribunalului
Mehedinți, ca instanță de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată că Tribunalul Mehedinți
este competent să soluționeze apelul declarat de reclamantul, D.V.O., împotriva
sentinței civile nr. 1546 din 24 martie 2003, a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi, 12 mai 2004.