ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei

Drobeta Turnu Severin, reclamantul R.G. a chemat în judecată Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Ministerul Justiției și Prefectura județului Mehedinți, pentru ca

instanța să dispună constatarea faptului că pârâții au încălcat dispozițiile

Convenției pentru Drepturile Omului, cu privire la dreptul la recurs efectiv,

dreptul la un proces echitabil, protecția proprietății și dreptul la viață

privată și familie.

A motivat cererea arătând faptul că

Statul Român, prin instituțiile arătate, nu și-a îndeplinit obligațiile privind

efectuarea cercetărilor împotriva magistraților care au pronunțat hotărâri

irevocabile prin care s-a încălcat dreptul la proprietate.

Judecătoria Drobeta Turnu Severin,

prin sentința civilă nr. 5858 din 28 noiembrie 2003, a declinat competența

soluționării cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Prin încheierea de la 15 martie

2004, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a dispus înaintarea cauzei,

secției de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 355 din 21

mai 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a fost

respinsă acțiunea formulată, motivat de faptul că instanța nu poate cenzura

alte hotărâri judecătorești, pe care reclamantul le reclamă ca fiind date cu

încălcarea dreptului de proprietate, arătând faptul că împotriva hotărârilor

judecătorești, părțile interesate pot exercita căile de atac în condițiile

legii.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul R.G., susținând că:

- hotărârea nu cuprinde motivele pe

care se sprijină;

- instanța, interpretând greșit actul juridic dedus

judecății, actul de proprietate nr. 146 din 1 martie 1990, a schimbat natura și

înțelesul lămurit al acestuia;

- hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii, a Constituției României și a art. 481, 969, 1191,

1203, 1173, 1174, 1312, 1328, 1334 și 1900 C. civ.;

- instanța nu s-a pronunțat asupra

unei dovezi hotărâtoare în dezlegarea pricinii, cu deosebire asupra excepției

de nulitate absolută ridicată în dosarul nr. 9348/2003.

Recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a chemat în

judecată Statul Român, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

Ministerul Justiției, Prefectura județului Mehedinți, pentru ca, prin hotărârea

ce se va pronunța, să se constate încălcarea de către pârâți a prevederilor

art. 13 din Convenția Drepturilor Omului privind dreptul la un recurs efectiv

și art. 6 cu privire la un proces echitabil, art. 1 din Protocolul nr. 1

privind protecția proprietății și art. 8 privind dreptul la viață privată și

familie.

Instanța de fond a examinat cererea

și toate probele administrative în cauză, motivând hotărârea atât în fapt, cât

și în drept.

Astfel, în mod corect instanța a

reținut că recurentul-reclamant a avut pe rolul instanțelor mai multe litigii

care priveau proprietatea funciară, nemulțumirea recurentului constând în

faptul că, prin admiterea acțiunii în revendicare și executarea hotărârilor

pronunțate i s-ar fi încălcat de către pârâți, dreptul de proprietate.

S-a mai reținut că în cauză nu

rezultă că pârâții ar fi săvârșit vreo acțiune prin care să îi fi încălcat

recurentului-reclamant, dreptul la proprietate privată, iar soluția instanțelor

judecătorești nu poate fi cenzurată de către autoritățile administrative,

hotărârile instanțelor putând fi cenzurate numai prin căile de atac prevăzute

de lege.

Hotărârea instanței de fond fiind

legală și temeinică, recursul declarat de reclamant urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.G.

împotriva sentinței civile nr. 355 din 21 mai 2004 a Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 ianuarie 2006.