ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 262/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți, la data de 20 mai 2003, reclamanta SC S. SA a solicitat în contradictoriu cu C.L.M.D.T.S. și P.T.S., anularea hotărârii nr. 2 din 30 noiembrie 1999 emisă de prima pârâtă, prin care se atesta apartenența la domeniul public a imobilelor situate în Municipiul Drobeta Turnu Severin, hotărâre în baza căreia s-a emis H.G. nr. 963 din 12 septembrie 2002. Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 214/ CA din 23 septembrie 2003 a respins acțiunea reclamantei cu motivarea că aceasta nu a prezentat dovezi din care să rezulte că imobilele în discuție sunt proprietatea sa.

În urma recursului declarat de reclamantă, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 681 din 20 septembrie 2004 a dispus casarea sentinței și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, reținând că aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și faptul că aceasta nu a ținut seama de dispozițiile art. 129 C . proc. civ. Judecând cauza în fond după casare, Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr. 27/ CA din 28 februarie 2005 a admis acțiunea și a anulat parțial hotărârea contestată, reținând că imobilele enumerate în anexa acesteia la punctele 5 și 6 nu pot fi incluse în lista de inventar a bunurilor aparținând domeniului public, întrucât sunt proprietatea reclamantei.

În recursul declarat împotriva acestei ultime sentințe, C.L.M.D.T.S. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în condițiile în care situația juridică a celor două imobile este reglementată prin H.G. nr. 963/2003, excepția tardivității acțiunii precum și netemeinicia acesteia motivată de împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilelor în discuție. Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 707 din 27 iunie 2005 a admis recursul declarat de pârâtul C.L.M.D.T.S., a casat sentința atacată și a reținut cauza spre rejudecare cu motivarea că aceasta a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competența materială.

În acest sens, s-a arătat că H.C.L. nr. 110/1999 este actul preliminar ce a stat la baza emiterii H.G. nr. 963/2002, iar anularea actelor administrative emise de o autoritate administrată centrală este de competența curților de apel. În cauză, reclamanta SC S. SA a depus precizare la acțiune solicitând să se constate ca efect al anulării H.G. nr. 110/1999 și nulitatea H.G. nr. 963/2002. De asemenea, M.A.I. a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului G.R. Prin sentința civilă nr. 67 din 23 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea și a anulat parțial hotărârea de guvern atacată. Totodată, a respins cererea de intervenție formulată de M.A.I. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în speță, demersurile adresate de reclamantă C.L.M.D.T.S.

au valoarea unei proceduri prealabile, astfel cum este reglementată prin Legea nr. 29/1990, incidență la momentul introducerii acțiunii, deoarece prin intermediul lor se viza anularea ambelor hotărâri. De asemenea, s-a reținut că acțiunea a fost formulată în termenul de un an reglementat de legea contenciosului administrativ, socotit de la data publicării H.G. nr. 963/2002 în M. Of., respectiv 12 septembrie 2002. Pe fondul cauzei, instanța a apreciat că atâta vreme cât asupra imobilelor în discuție nu a operat nici unul dintre modurile de dobândire a proprietății prevăzute de art. 7 din Legea nr. 213/1998 și nici nu sunt incluse la punctul 3 din Anexa I a legii, referitor la bunurile ce alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor, includerea lor în domeniul public prin efectul hotărârilor menționate este ilegală, cu atât mai mult cu cât reclamanta a făcut dovada dreptului ei de administrare asupra construcțiilor respective.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs pârâții C.L.M.D.T.S. și G.R., precum și intervenientul M.A.I. În recursul formulat, C.L.M.D.T.S. a susținut următoarele critici: - în mod greșit a soluționat instanța de fond excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la actul administrativ atacat - H.G. nr. 963/2002; - în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția tardivității acțiunii privind anularea H.G. nr. 963/2002; - pe fond, hotărârea instanței este nelegală și netemeinică, în dosar neexistând dovezi care să probeze dreptul de proprietate sau cel puțin, de administrare asupra celor două imobile. G.R., în recursul formulat, a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., susținând, în esență, aceleași critici împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond. M.A.I., intervenient în interesul G.R., a susținut în recursul său că instanța de fond a omis să se mai pronunțe cu privire la acțiunea inițială, care viza anularea H.C.L. nr. 110/1999, pronunțându-se doar asupra capătului de acțiune formulat ulterior, vizând anularea H.G. nr. 963/2002, în privința căreia a soluționat greșit excepțiile invocate, cât și fondul cauzei. În cauză, petenții T.E., C.S.A. și H.I. au formulat cerere de intervenție în interesul recurenților C.L.M.D.T.S. și G.R., care a fost încuviințată în principiu. Reclamanta SC S. SA a formulat întâmpinare, precum și concluzii scrise, solicitând respingerea recursurilor și susținând că, prin cererile depuse la instanța de fond la datele de 13 octombrie 2005 și 24 noiembrie 2005 nu a renunțat la cererea de anulare a H.C.L.

nr. 110/1999, ci a precizat doar că nulitatea H.G. nr. 963/2002 a solicitat-o pe cale de excepție și ca un efect al principiilor potrivit cărora un act nul nu poate produce efecte, iar nulitatea actului inițial (H.C.L. nr. 110/1999) duce la nulitatea și a actului subsecvent (H.G. nr. 963/2002). Recursurile sunt întemeiate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin acțiunea inițială, înregistrată la 20 mai 2003 sub nr. 4536/2003 la Tribunalul Mehedinți , societatea comercială reclamantă a cerut anularea Hotărârii nr. 110 din 30 noiembrie 1999 adoptată de C.L.M.D.T. S., prin care a fost aprobat inventarul bunurilor aparținând domeniului public al acestui municipiu. Ulterior, după casarea soluției tribunalului și reținerea cauzei pentru rejudecare de către Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 919/A/2005 la data de 13 octombrie 2005, societatea comercială reclamantă, fără a renunța la cererea de anulare a H.C.L.

nr. 110/1999 și-a precizat acțiunea, în sensul că a completat-o cu o cerere nouă prin care a solicitat „ca un efect al nulității H.C.L. nr. 110/1999 să se constate și nulitatea H.G. nr. 963/2002". Ori, instanța de fond, prin hotărârea adoptată s-a pronunțat numai cu privire la cea de-a doua cerere și a dispus anularea parțială a H.G. nr. 963/2002, fără a se pronunța și asupra cererii inițiale, de anulare a H.C.L. nr. 110/1990. Procedând în acest mod, instanța de fond a modificat în mod nelegal cadrul procesual în ceea ce privește obiectul acțiunii formulate și precizate/completate de societatea comercială reclamantă, lăsând nesoluționată cererea inițială/principală care viza anularea H.C.L. nr. 110/1999.

În raport cu această modalitate de soluționare a cauzei, prin care instanța de fond a ignorat cererea inițială și nu a clarificat raportul dintre cele două cereri și nici natura celei de-a doua cereri (dacă este o cerere autonomă sau accesorie în raport cu cererea inițială), instanța de recurs nu are la dispoziție suficiente date pentru a aprecia dacă excepțiile invocate privind neefectuarea procedurii prealabile și tardivitatea acțiunii vizând nulitatea H.G. nr. 963/2002, au fost soluționate legal sau nu. Astfel fiind, soluția instanței de fond este nelegală și va fi casată, cauza urmând să fie trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecare, cu respectarea cadrului procesual stabilit de societatea comercială reclamantă prin cererea inițială și prin cele ulterioare.

De asemenea, instanța de fond, cu ocazia rejudecării, potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ., va ține seama de toate motivele invocate, inclusiv cele vizând fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de C.L.M.D.T.S., G.R. și de M.A.I., împotriva sentinței civile nr. 67 din 23 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal și cererea de intervenție formulată de Ț.E., C.S.A. și H.I. în interesul recurenților C.L.M.D.T.S. și al G.R. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.