ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 262/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți, la data de

20 mai 2003,

reclamanta SC S. SA a solicitat în contradictoriu cu C.L.M.D.T.S. și P.T.S.,

anularea hotărârii nr. 2 din 30 noiembrie 1999 emisă de prima pârâtă, prin care

se atesta apartenența la domeniul public a imobilelor situate în Municipiul

Drobeta Turnu Severin, hotărâre în baza căreia s-a emis H.G. nr. 963 din 12

septembrie 2002.

Tribunalul Mehedinți,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 214/

CA din 23 septembrie 2003 a

respins

acțiunea reclamantei cu motivarea că aceasta nu a prezentat dovezi din care să

rezulte că imobilele în discuție sunt proprietatea

sa.

În urma recursului declarat de

reclamantă, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

prin decizia nr. 681 din 20 septembrie 2004 a dispus casarea sentinței și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, reținând că aceasta nu cuprinde

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței

precum și faptul că aceasta nu a ținut seama de

dispozițiile art. 129

C

. proc. civ.

Judecând

cauza în fond după casare, Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr. 27/ CA

din 28 februarie 2005 a admis acțiunea și a

anulat

parțial hotărârea contestată, reținând că imobilele enumerate

în anexa

acesteia la punctele 5 și 6 nu pot fi incluse în lista de inventar a bunurilor

aparținând domeniului public, întrucât sunt proprietatea reclamantei.

În recursul

declarat împotriva acestei ultime sentințe, C.L.M.D.T.S. a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii în condițiile în care situația juridică a celor două

imobile este reglementată prin H.G. nr. 963/2003, excepția tardivității

acțiunii precum și netemeinicia acesteia motivată de împrejurarea că reclamanta

nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilelor în discuție.

Curtea de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 707

din 27 iunie 2005 a admis recursul declarat de pârâtul C.L.M.D.T.S., a casat

sentința atacată și a reținut cauza spre rejudecare cu motivarea că aceasta a

fost dată cu încălcarea dispozițiilor de

ordine

publică privitoare la competența materială. În acest sens, s-a

arătat că

H.C.L. nr. 110/1999 este actul preliminar ce a stat la baza emiterii H.G. nr.

963/2002, iar anularea actelor administrative emise de o autoritate

administrată centrală este de competența curților de apel.

În cauză, reclamanta

SC S. SA a depus precizare la acțiune solicitând să se constate ca efect al

anulării H.G. nr. 110/1999 și nulitatea H.G. nr. 963/2002.

De asemenea, M.A.I. a

formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului G.R.

Prin sentința civilă

nr. 67 din 23 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea și a

anulat parțial hotărârea de guvern atacată. Totodată, a respins cererea de

intervenție formulată de M.A.I.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, în speță, demersurile adresate de

reclamantă C.L.M.D.T.S. au valoarea

unei

proceduri prealabile, astfel cum este reglementată prin Legea

nr. 29/1990,

incidență la momentul introducerii acțiunii, deoarece prin intermediul lor se

viza anularea ambelor hotărâri.

De asemenea, s-a reținut că

acțiunea a fost formulată în termenul de un an reglementat de legea

contenciosului administrativ, socotit de la data publicării H.G. nr. 963/2002

în M. Of., respectiv 12 septembrie 2002.

Pe fondul cauzei,

instanța a apreciat că atâta vreme cât asupra imobilelor în discuție nu a

operat nici unul dintre modurile de dobândire a proprietății prevăzute de art.

7 din Legea nr. 213/1998 și nici nu sunt incluse la punctul 3 din Anexa I a

legii, referitor la bunurile ce alcătuiesc domeniul public al comunelor,

orașelor sau municipiilor, includerea lor în domeniul public prin efectul

hotărârilor menționate este ilegală, cu atât mai mult cu cât reclamanta a făcut

dovada dreptului ei de administrare asupra construcțiilor respective.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs pârâții C.L.M.D.T.S. și G.R.,

precum și intervenientul M.A.I.

În recursul

formulat, C.L.M.D.T.S. a susținut următoarele critici:

- în mod

greșit a soluționat instanța de fond excepția lipsei

procedurii prealabile cu privire la actul administrativ atacat - H.G.

nr.

963/2002;

- în mod

greșit instanța de fond a soluționat excepția tardivității acțiunii privind

anularea H.G. nr. 963/2002;

-

pe fond, hotărârea instanței este nelegală și

netemeinică, în

dosar neexistând dovezi care să probeze dreptul de

proprietate sau cel puțin, de administrare asupra celor două imobile.

G.R., în recursul

formulat, a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând, în esență, aceleași critici împotriva hotărârii pronunțate

de instanța de fond.

M.A.I., intervenient în

interesul G.R., a susținut în recursul său că instanța de fond a omis să se mai

pronunțe cu privire la acțiunea inițială, care viza anularea H.C.L. nr.

110/1999, pronunțându-se doar asupra capătului de acțiune formulat ulterior,

vizând anularea H.G. nr. 963/2002, în privința căreia a soluționat greșit

excepțiile invocate, cât și fondul cauzei.

În cauză,

petenții T.E., C.S.A. și H.I. au formulat cerere de intervenție în interesul

recurenților C.L.M.D.T.S. și G.R., care a fost încuviințată în principiu.

Reclamanta SC

S. SA a formulat întâmpinare, precum și concluzii scrise, solicitând

respingerea recursurilor și susținând că, prin cererile depuse la instanța de

fond la datele de 13 octombrie 2005 și 24 noiembrie 2005 nu a renunțat la

cererea de anulare a H.C.L. nr. 110/1999, ci a precizat doar că nulitatea H.G.

nr. 963/2002 a solicitat-o pe cale de excepție și ca un efect al principiilor

potrivit cărora un act nul nu poate produce efecte, iar nulitatea actului

inițial (H.C.L. nr. 110/1999) duce la nulitatea și a actului subsecvent (H.G.

nr. 963/2002).

Recursurile sunt întemeiate.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că prin acțiunea

inițială,

înregistrată la 20 mai 2003 sub nr. 4536/2003 la Tribunalul

Mehedinți

,

societatea comercială reclamantă a cerut anularea

Hotărârii nr. 110 din

30 noiembrie 1999 adoptată de C.L.M.D.T.

S., prin care a fost aprobat

inventarul bunurilor aparținând domeniului public al acestui municipiu.

Ulterior,

după casarea soluției tribunalului și reținerea cauzei

pentru rejudecare de către Curtea de Apel Craiova, în

dosarul nr. 919/A/2005 la data de 13 octombrie 2005, societatea comercială

reclamantă, fără a renunța la cererea de anulare a H.C.L. nr. 110/1999 și-a

precizat acțiunea, în sensul că a completat-o cu o cerere nouă prin care a

solicitat „ca un efect al

nulității H.C.L. nr.

110/1999 să se constate și

nulitatea H.G. nr. 963/2002".

Ori, instanța de

fond, prin hotărârea adoptată s-a pronunțat numai cu privire la cea de-a doua

cerere și a dispus anularea parțială a H.G. nr. 963/2002, fără a se pronunța și

asupra cererii inițiale, de anulare a H.C.L. nr. 110/1990.

Procedând în acest mod, instanța

de fond a modificat în mod nelegal cadrul procesual în ceea ce privește

obiectul acțiunii formulate și precizate/completate de societatea comercială

reclamantă, lăsând nesoluționată cererea inițială/principală care viza anularea

H.C.L. nr. 110/1999.

În raport cu

această modalitate de soluționare a cauzei, prin care instanța de fond a

ignorat cererea inițială și nu a clarificat

raportul

dintre cele două cereri și nici natura celei de-a doua cereri

(dacă este

o cerere autonomă sau accesorie în raport cu cererea inițială), instanța de

recurs nu are la dispoziție suficiente date pentru a aprecia dacă excepțiile

invocate privind neefectuarea procedurii prealabile și tardivitatea acțiunii

vizând nulitatea H.G. nr. 963/2002, au fost soluționate legal sau nu.

Astfel fiind,

soluția instanței de fond este nelegală și va fi casată, cauza urmând să fie

trimisă aceleiași instanțe pentru

rejudecare,

cu respectarea cadrului procesual stabilit de societatea

comercială reclamantă

prin cererea inițială și prin cele ulterioare.

De asemenea, instanța de fond, cu ocazia rejudecării, potrivit

art. 315 alin. (3) C. proc. civ., va ține

seama de toate motivele invocate, inclusiv cele vizând fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de C.L.M.D.T.S.,

G.R. și de M.A.I., împotriva sentinței civile nr. 67 din 23 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal și cererea de intervenție

formulată de Ț.E., C.S.A. și H.I. în interesul recurenților C.L.M.D.T.S. și al

G.R.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

ianuarie 2007.