ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 772/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1006 din 27 martie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Consiliul Județean Mehedinți; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean Mehedinți și a respins acțiunea precizată față de acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Pe fondul cauzei a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată, având ca obiect anularea poziției nr. 34441 din Anexa nr. 11 la H.G. nr. 1705/2006, formulată de reclamanții F.G.V., A.E., A.G.

și B.E. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: Reclamanții au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile cu cererea înregistrată la Guvernul României sub nr. 17/7982 din 13 septembrie 2007, prin care au solicitat revocarea parțială a H.G. nr. 1705/2006, respectiv a poziției nr. 34441 din Anexa nr. 11 a acesteia, așa încât prima excepție invocată este, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, neîntemeiată. Cât privește calitatea procesuală pasivă a Consiliului Județean Mehedinți, s-a considerat că reclamanții nu au justificat-o și, având în vedere că emitentul actului administrativ atacat este Guvernul României, această excepție s-a admis.

Analizând criticile de nelegalitate formulate de reclamanți, Curtea de apel a apreciat că sunt neîntemeiate, întrucât, pe de o parte, prin H.G. nr. 1705/2006 nu s-a stabilit și nu s-a modificat regimul juridic al terenurilor, ci s-a realizat delimitarea proprietății publice de proprietatea privată a statului și, pe de altă parte, din înscrisurile depuse nu rezultă că la momentul includerii în domeniul public al statului a terenului în suprafață de 11,24 ha situat în comuna Șimian, Județul Mehedinți, reclamanților li s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții F.G.V., A.E., A.G.

și B.E., formulând critici pe care le-au încadrat în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Recurenții susțin că hotărârea fondului cuprinde considerente contradictorii. După ce afirmă că H.G. nr. 1705/2006 nu a modificat regimul proprietății, ci doar a delimitat proprietatea publică a statului de cea privată, în fraza următoare arată că la momentul includerii terenului în domeniul public al statului, în favoarea reclamanților nu era reconstituit un drept de proprietate în baza Legii nr. 18/1991. Într-un motiv distinct recurenții combat sentința prin prisma aplicării greșite a dispozițiilor art. 6 și art. 7 din Legea nr. 213/1998, a Legii nr. 18/1991, dar și a ignorării dispozițiilor art. 480 și art. 481 C. civ., precum și a dispozițiilor constituționale care ocrotesc dreptul de proprietate.

Recurenții arată că terenurile în discuție sunt proprietatea lor, Statul neputând prezenta niciun titlu legal prin care să le justifice apartenența la domeniul public. Terenurile nu au fost expropriate, ci au constituit contribuția pe care autorii lor au adus-o „de bună voie” în anul 1962 la fostele unități agricole de stat, care le-au deținut până în 1980 – 1985. După apariția Legii nr. 18/1991, arată recurenții, au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, o parte dintre acțiunile cu acest obiect fiind admise de către instanțele de judecată. Din expertizele efectuate în aceste dosare rezultă că terenurile sunt folosite de către Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin, care le-a primit în administrare după 1990, pentru diverse culturi agricole.

Prin întâmpinarea formulată, Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul pârât a arătat că imobilul în discuție a fost inventariat ca aparținând domeniului public al statului, figurând, succesiv, în anexele la hotărârile de Guvern pentru aprobarea inventarelor bunurilor ce aparțin domeniului public al statului (din anul 2000 până în prezent) ca aflându-se în administrarea Ministerului Justiției, pentru Direcția Generală a Penitenciarelor, Penitenciarul Turnu Severin, Secția Vânjuleț. Acest teren, indică intimatul, intră în categoria terenurilor proprietate publică a statului, potrivit art. 5 din Legea nr. 18/1991 și pct. I.29 din Lista Anexă la Legea nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, fiind ocupat de construcții și anexe strategice pentru buna funcționare a Penitenciarului Drobeta Turnu Severin.

La rândul său, intimatul intervenient Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În motivele întâmpinării, acest intimat insistă asupra a două aspecte. În primul rând reiterează considerentul fondului referitor la faptul că, la momentul emiterii hotărârii de Guvern atacate reclamanții nu aveau reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991. În al doilea rând arată că pe teren există construcții și anexe strategice, o eventuală desființare a acestora fiind foarte greoaie. Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs expuse, încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., a apărărilor cuprinse în întâmpinări, precum și potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: În Anexa nr. 11 „Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului” la H.G. nr. 1705/2006, publicată în M. Of. Partea I nr. 1020 din 21 decembrie 2006, la poziția nr. 34441 este indicată suprafața de 11,24 teren, categoria agricol, situat în comuna Șimian, județul Mehedinți. La rubrica „situația juridică”, în actul administrativ examinat sunt indicate „Dec. C.P. Mehedinți nr. 409/1955 și Decizii ale C.P.J.”. Necontestat, recurenții-reclamanți și intimații-reclamanți au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, invocând dispozițiile art. 8-11 din Legea nr. 18/1991, republicată și Legea nr. 247/2005, pentru diverse suprafețe de teren din comuna Șimian, județul Mehedinți, aflate în administrarea intimatului Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin.

Prin sentințele civile nr. 3003 din 12 iunie 2007 și nr. 910 din 20 februarie 2008 ale Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin s-au admis acțiunile reclamanților F.V., respectiv B.E. în contradictoriu cu Comisia Județeană de Fond Funciar Mehedinți, Comisia Locală de Fond Funciar, Primăria Șimian, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanților pentru suprafețele de 1 ha pentru primul reclamant și 1,24 ha pentru a doua reclamantă. În considerentele acestor hotărâri judecătorești s-a reținut, în esență, că reclamanții au demonstrat dreptul de proprietate al autorilor lor asupra terenurilor în litigiu prin acte de proprietate și file din registrul agricol (în temeiul art. 11 din Legea nr. 18/1991), în timp ce pârâții nu au putut proba că ele fac parte din domeniul public al statului, neintrând în categoria celor la care se referă art. 136 alin. (4) din Constituție.

De asemenea, Judecătoria a reținut că deciziile administrative invocate de pârâți, din anii 1970-1990, nu pot reprezenta un titlu de proprietate pentru stat, în sensul legii. Considerentul Curții de apel referitor la faptul că aceste hotărâri judecătorești nu sunt irevocabile, este corect, câtă vreme judecarea recursurilor pârâților a fost suspendată potrivit art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a cauzei de față. Numai că soluțiile examinate, chiar fără a fi irevocabile, conturează aparența dreptului de proprietate al recurenților și justifică pe deplin legitimitatea interesului lor, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că nici intimații-pârâți și nici intimatul-intervenient nu au fost în măsură să justifice modalitatea concretă prin care imobilul vizat de actul administrativ atacat a intrat în proprietatea statului, în condițiile în care toate înscrisurile prezentate în probațiune, decizii sau procese verbale, se referă numai la dreptul de administrare. Înalta Curte constată, însă potrivit art. 312 alin. (3) și art. 314 C. proc. civ., că în cauza examinată nu este posibilă modificarea hotărârii, întrucât împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite. În speță se impune administrarea unei probe cu expertiză topografică, probă inadmisibilă în recurs conform art. 305 C. proc.

civ., care să identifice terenurile cu privire la care invocă un drept de proprietate reclamanții și să verifice dacă acestea sunt incluse în suprafața totală de 11,24 ha teren la care se referă actul administrativ atacat. În plus, în raport de apărarea intimatului-intervenient Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin se impune a se verifica dacă pe terenurile vizate există construcții și anexe strategice de utilitate publică în sensul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, respectiv al pct. I.29 din Lista anexă la Legea nr. 213/1998. În fine, în virtutea rolului său activ, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., instanța de trimitere va solicita fiecărui reclamant să prezinte dovezi cu privire la stadiul procesual al tuturor litigiilor în care este implicat, referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor despre care afirmă că fac parte din suprafața de 11,24 ha administrată de Penitenciarul Drobeta Turnu-Severin, urmând să hotărască asupra cauzei, în raport de toate dovezile ce vor fi administrate. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. se va admite recursul și se va casa sentința atacată, cu trimitere cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții F.G.V., A.E., A.G. și B.E. împotriva sentinței civile nr. 1006 din 27 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2009.