ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5803/2007

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Galați

reclamantul

Ministerul Internelor și Reformei

Administrative,

Direcția

Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea dreptului la libera

circulație în toate statele Uniunii

Europene pentru o perioada de cel mult trei ani, față de pârâtul D.I.

S-a arătat în motivare că pârâtul a fost

returnat din Franța

la data de 29 noiembrie 2006, în baza

Acordului de readmisie încheiat de

România cu această țară,

aprobat prin H.G. nr. 278 /1994.

În aceasta situație, față de dispozițiile art.

38 lit. a) din Legea nr. 248/2005

modificată și completată

ulterior, dreptul la libera circulație a pârâtului, se impune a

fi restrâns, întrucât România trebuie să-și probeze capacitatea de a

stopa migrația

ilegala, iar prezența, fără respectarea

condițiilor legale de intrare si ședere, a

pârâtului

ca și a altor persoane, aflate in situații similare, pe teritoriul unor state

membre ale Uniunii Europene ar dovedi exact contrariul, cu

repercursiunile negative

de rigoare asupra

tratamentului aplicat cetățenilor români, în materie de vize.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 38, art. 39 și art.

52 din

Legea nr. 248/2005 privind regimul

liberei circulații a cetățenilor români în

străinatate.

Prin sentința civila nr. 256 din 5 februarie 2007 Tribunalul Galați a

respins

acțiunea, ca nefondată cu motivarea că

o atare măsura putea fi

dispusă, prin raportare la

disp. art. 52 din aceeași lege doar pana la data de 1 ianuarie

2007 când România a devenit stat membru al Uniunii Europene, încât

solicitarea reclamantei nu este posibil a fi primită.

Apelul declarat de reclamantul

Ministerul Internelor și Reformei Administrative,

Direcția Generală de Pașapoarte

împotriva

hotărârii instanței de fond a fost

respins prin decizia nr. 150 A din 24 aprilie 2007 a Curții de Apel Galați.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere că

potrivit art. 4-6 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004 a Parlamentului

European și Consiliului Uniunii Europene, cetățenii acestei uniuni, prin urmare

și cetățenii români cu începere de la 1 ianuarie 2007, au dreptul de a intra,

de a rămâne

timp de trei luni și de a ieși de pe

teritoriul unui alt stat membru, fără nici o

condiționare

sau formalitate, alta decât aceea de a deține o carte de identitate sau un

pașaport.

Pe de altă parte s-a reținut că potrivit art. 27 din aceeași Directivă,

statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a

cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie,

pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste

motive nu pot fi invocate în scopuri economice.

Cum reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul D.I s-ar afla într-una din

cele trei situații ce ar impune restricționarea dreptului la libera circulație,

instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiilor de interpretare

stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție.

În contra acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul

Ministerul Internelor și

Reformei Administrative,

Direcția

Generală de Pașapoarte,

criticând soluția instanței de apel ca fiind

nelegală, susținând, în esență că, dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005 sunt aplicabile în cauză, întrucât pârâtul a fost arestat pe

teritoriul Franței pentru vânzare de bijuterii furate, încălcând astfel una

dintre obligațiile impuse de art. 5 din Legea nr. 248/2005 privind regimul

liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu completările și

modificările ulterioare și anume, aceea de a respecta legislația statului în

care se află.

Critica

recurentului-reclamant, încadrată în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., este fondată pentru următoarele considerente:

- art. 27 din Directiva 2004/38/CE a

Parlamentului European permite statelor membre să restrângă libertatea de

circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii pentru motive de ordine publică,

siguranță publică sau sănătate publică, dacă măsurile de restrângere luate în

primele două ipoteze respectă principiul proporționalității și se întemeiază

exclusiv pe conduita persoanei în cauză;

- pârâtul a recunoscut, prin

declarația olografă dată la returnarea în România, că a fost arestat pe

teritoriul Franței pentru vânzare de bijuterii furate;

- față de împrejurarea că pârâtul a

fost arestat pe teritoriul Franței, fila 6 a dosarului de fond, faptă ce este

evident contrară ordinii publice și, ca atare, justifică restrângerea

exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație pe timp de 1 an, durată

stabilită conform criteriilor prevăzute de art. 27 alin. (2) din sus citata

directivă;

- măsura de interdicție care se va

dispune va fi limitată însă, potrivit art. 52 din Legea nr. 248/2005, pe

teritoriul Franței.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării

ambelor hotărâri și, pe fond, admiterii cererii și restrângerii exercitării

dreptului pârâtului la liberă circulație pe teritoriul Franței, timp de 1 an.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite

recursul declarat de

Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de

Pașapoarte, împotriva deciziei nr. 150 A din 24 aprilie 2007 a Curții de Apel

Galați, secția civilă.

Casează decizia recurată, precum și

sentința nr. 256 din 5 februarie 2007 a Tribunalului Galați, secția civilă, și

în fond, admite cererea și restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație

pe teritoriul Franței a pârâtului D.I pe o perioadă de 1 an, începând cu data

pronunțării prezentei decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 septembrie 2007.