ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5803/2007

Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Galați reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea dreptului la libera circulație în toate statele Uniunii Europene pentru o perioada de cel mult trei ani, față de pârâtul D.I. S-a arătat în motivare că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 29 noiembrie 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin H.G. nr. 278 /1994.

În aceasta situație, față de dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată și completată ulterior, dreptul la libera circulație a pârâtului, se impune a fi restrâns, întrucât România trebuie să-și probeze capacitatea de a stopa migrația ilegala, iar prezența, fără respectarea condițiilor legale de intrare si ședere, a pârâtului ca și a altor persoane, aflate in situații similare, pe teritoriul unor state membre ale Uniunii Europene ar dovedi exact contrariul, cu repercursiunile negative de rigoare asupra tratamentului aplicat cetățenilor români, în materie de vize. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinatate.

Prin sentința civila nr. 256 din 5 februarie 2007 Tribunalul Galați a respins acțiunea, ca nefondată cu motivarea că o atare măsura putea fi dispusă, prin raportare la disp. art. 52 din aceeași lege doar pana la data de 1 ianuarie 2007 când România a devenit stat membru al Uniunii Europene, încât solicitarea reclamantei nu este posibil a fi primită. Apelul declarat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins prin decizia nr. 150 A din 24 aprilie 2007 a Curții de Apel Galați.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere că potrivit art. 4-6 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, cetățenii acestei uniuni, prin urmare și cetățenii români cu începere de la 1 ianuarie 2007, au dreptul de a intra, de a rămâne timp de trei luni și de a ieși de pe teritoriul unui alt stat membru, fără nici o condiționare sau formalitate, alta decât aceea de a deține o carte de identitate sau un pașaport. Pe de altă parte s-a reținut că potrivit art. 27 din aceeași Directivă, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.

Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice. Cum reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul D.I s-ar afla într-una din cele trei situații ce ar impune restricționarea dreptului la libera circulație, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiilor de interpretare stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție.

În contra acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte, criticând soluția instanței de apel ca fiind nelegală, susținând, în esență că, dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 sunt aplicabile în cauză, întrucât pârâtul a fost arestat pe teritoriul Franței pentru vânzare de bijuterii furate, încălcând astfel una dintre obligațiile impuse de art. 5 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu completările și modificările ulterioare și anume, aceea de a respecta legislația statului în care se află. Critica recurentului-reclamant, încadrată în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., este fondată pentru următoarele considerente: - art. 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European permite statelor membre să restrângă libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, dacă măsurile de restrângere luate în primele două ipoteze respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză; - pârâtul a recunoscut, prin declarația olografă dată la returnarea în România, că a fost arestat pe teritoriul Franței pentru vânzare de bijuterii furate; - față de împrejurarea că pârâtul a fost arestat pe teritoriul Franței, fila 6 a dosarului de fond, faptă ce este evident contrară ordinii publice și, ca atare, justifică restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație pe timp de 1 an, durată stabilită conform criteriilor prevăzute de art. 27 alin. (2) din sus citata directivă; - măsura de interdicție care se va dispune va fi limitată însă, potrivit art. 52 din Legea nr. 248/2005, pe teritoriul Franței.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării ambelor hotărâri și, pe fond, admiterii cererii și restrângerii exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație pe teritoriul Franței, timp de 1 an.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Admite recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte, împotriva deciziei nr. 150 A din 24 aprilie 2007 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia recurată, precum și sentința nr. 256 din 5 februarie 2007 a Tribunalului Galați, secția civilă, și în fond, admite cererea și restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație pe teritoriul Franței a pârâtului D.I pe o perioadă de 1 an, începând cu data pronunțării prezentei decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2007.