ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7353/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 20 aprilie 2007, reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul I.F.,

solicitând restrângerea exercitării dreptului acesteia la liberă circulație în

Franța pe o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii, întemeiate pe

art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că la

3 octombrie 2006, pârâtul a fost returnat din Franța, conform Acordului de

readmisie încheiat de România cu această țară.

Tribunalul Galați, secția civilă,

prin sentința nr. 690 din 26 martie 2007, a respins cererea, reținând că:

- de la 1 ianuarie 2007, când

România a intrat în Uniunea Europeană, cetățenii români au devenit și cetățeni

ai uniunii menționate, bucurându-se de toate drepturile conferite de această

calitate, inclusiv cele de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor

membre;

- excepțiile de la principiul

liberei circulații sunt prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, care nu

a fost transpusă în dreptul intern dar prevalează acestuia;

- simpla nerespectare a condițiilor

prevăzute pentru ședere de legea franceză nu se încadrează în excepțiile

menționate.

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, prin decizia nr. 186 din 9 mai 2007, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantă, reținând că:

- odată cu aderarea la Uniunea

Europeană, România este obligată să respecte ordinea juridică instituită la

nivelul acestei comunități, inclusiv Directiva 2004/38/CE;

- directiva menționată prevede că

statele membre pot restrânge libertatea de circulație și ședere a cetățenilor

Uniunii numai pentru anumite motive, care nu se regăsesc în speță;

- împrejurarea că returnarea

pârâtului a avut loc înaintea aderării este irelevantă deoarece instanța

trebuia să se pronunțe pe baza legislației în vigoare la data soluționării

cererii de restrângerea dreptului la liberă circulație.

Reclamanta a declarat recurs, prin

care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și

restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație în Franța,

pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea recursului, al cărui

temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în

cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr.

248/2005.

Această critică, a cărei dezvoltare

permite încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este

fondată deoarece:

- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv

aderării României la Uniunea Europeană, dreptul cetățenilor români la libera

circulație și ședere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii este reglementat

de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care

prevalează față de Legea nr. 248/2005 și tratatele de readmisie anterioare;

- potrivit art. 6 alin. (1) și art.

27 din această directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul

unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nicio

formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive

de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică,;

- totodată, ultimul text mai prevede

că motivele menționate nu pot fi invocate în scopuri economice și că măsurile

luate în primele două cazuri trebuie să respecte principiul proporționalității

și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;

- or, în declarația dată cu ocazia

returnării pârâtul a recunoscut că, din luna aprilie 2004, a locuit și lucrat

în Paris fără forme legale, iar la 20 septembrie 2006, când a fost surprins de

poliție, s-a prezentat sub o identitate falsă;

- această comportare este evident contrară ordinii

publice și, ca atare, justifică restrângerea dreptului pârâtului la liberă

circulație în țara din care a fost returnat.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării

ambelor hotărâri.

Totodată, în rejudecare se va

admite cererea și, potrivit criteriilor înscrise în art. 27 din Directiva

2004/38/CE, se va restrânge dreptul la liberă circulație al pârâtului în

Franța, pe o perioadă de 3 ani.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul

Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de

Pașapoarte împotriva deciziei nr. 186 A din 9 mai 2007 a Curții de Apel Galați,

secția civilă.

Casează decizia și sentința nr. 690

din 26 martie 2007 a Tribunalului Galați și rejudecând admite cererea și

dispune restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului I.F. pentru o

perioadă de 3 ani pe teritoriul Franței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

1 noiembrie 2007.