ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7353/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 20 aprilie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul I.F., solicitând restrângerea exercitării dreptului acesteia la liberă circulație în Franța pe o perioadă de cel mult 3 ani. În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că la 3 octombrie 2006, pârâtul a fost returnat din Franța, conform Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.

Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 690 din 26 martie 2007, a respins cererea, reținând că: - de la 1 ianuarie 2007, când România a intrat în Uniunea Europeană, cetățenii români au devenit și cetățeni ai uniunii menționate, bucurându-se de toate drepturile conferite de această calitate, inclusiv cele de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre; - excepțiile de la principiul liberei circulații sunt prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, care nu a fost transpusă în dreptul intern dar prevalează acestuia; - simpla nerespectare a condițiilor prevăzute pentru ședere de legea franceză nu se încadrează în excepțiile menționate.

Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 186 din 9 mai 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținând că: - odată cu aderarea la Uniunea Europeană, România este obligată să respecte ordinea juridică instituită la nivelul acestei comunități, inclusiv Directiva 2004/38/CE; - directiva menționată prevede că statele membre pot restrânge libertatea de circulație și ședere a cetățenilor Uniunii numai pentru anumite motive, care nu se regăsesc în speță; - împrejurarea că returnarea pârâtului a avut loc înaintea aderării este irelevantă deoarece instanța trebuia să se pronunțe pe baza legislației în vigoare la data soluționării cererii de restrângerea dreptului la liberă circulație.

Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație în Franța, pentru o perioadă de cel mult 3 ani. În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005. Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., este fondată deoarece: - de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, dreptul cetățenilor români la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii este reglementat de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care prevalează față de Legea nr. 248/2005 și tratatele de readmisie anterioare; - potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27 din această directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică,; - totodată, ultimul text mai prevede că motivele menționate nu pot fi invocate în scopuri economice și că măsurile luate în primele două cazuri trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză; - or, în declarația dată cu ocazia returnării pârâtul a recunoscut că, din luna aprilie 2004, a locuit și lucrat în Paris fără forme legale, iar la 20 septembrie 2006, când a fost surprins de poliție, s-a prezentat sub o identitate falsă; - această comportare este evident contrară ordinii publice și, ca atare, justifică restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în țara din care a fost returnat.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării ambelor hotărâri. Totodată, în rejudecare se va admite cererea și, potrivit criteriilor înscrise în art. 27 din Directiva 2004/38/CE, se va restrânge dreptul la liberă circulație al pârâtului în Franța, pe o perioadă de 3 ani. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 186 A din 9 mai 2007 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia și sentința nr. 690 din 26 martie 2007 a Tribunalului Galați și rejudecând admite cererea și dispune restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului I.F. pentru o perioadă de 3 ani pe teritoriul Franței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2007.