ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.02.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1075/2008

HOTĂRÂRE
19.02.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1075/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra

recursului de fată, constată următoarele:

Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a

solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului P.M., la liberă

circulație, în Franța, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

Prin sentința civilă nr. 1109 din 6 iunie 2007,

Tribunalul Galați a respins ca

nefondată

cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte în contradictoriu

cu

pârâtul P.M.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței tribunalului a fost respins,

ca nefondat, prin decizia nr. 309/A din 21 august

2007, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs

Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor

susținând, în esență, că

decizia a fost

dată cu aplicarea greșită a legii deoarece, în temeiul art. 38 și art. 39

din Legea nr. 248/2005, acțiunea trebuia admisă

așa cum a fost formulată.

Recursul declarat nu este

fondat.

Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul

liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din

această lege, restrângerea

exercitării

dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi

dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire

la

următoarele categorii de persoane:

a)

cu

privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord

de

readmisie încheiat între România și acel stat;

b)

cu privire la persoana a cărei prezență pe

teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o

desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor

bilaterale dintre România și acel stat.

Rezultă, din dispoziția legală enunțată, că instanța

poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație numai în

condițiile și cu privire la persoanele amintite, în funcție de împrejurările de

fapt ale fiecărei pricini.

Aplicarea prevederilor art. 38

din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin

coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2 din

Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului Europei nr. 2004/38

din 29 aprilie 2004.

Potrivit acestor reglementări, orice persoană este

liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile de

restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se referă

la asigurarea securității naționale, menținerea

ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a

moralei, ori

pentru protejarea libertăților altora.

Pentru aplicarea unor măsuri de

restrângere a dreptului fundamental la libera

circulație ori chiar de expulzare dintr-un stat

membru al Uniunii Europene este necesar a fi respectat principiul

proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză

care trebuie să reprezinte o amenințare reală,

actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al

societății.

Din actele dosarului rezultă doar că pârâtul a fost

returnat, la data de 28 aprilie 2007, din Franța, pentru ședere ilegală.

Nu a fost depusă la dosar nici

o dovadă că pârâtul prin activitatea pe care a

desfășurat-o sau urma să o desfășoare în străinătate,

ar fi adus atingere gravă

intereselor

României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul din

care

a fost returnată.

Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin comportamentul

individual, ar fi

reprezentat o amenințare

reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes

fundamental al

societății.

În raport cu înscrisurile existente în dosar,

instanța de apel, a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005 atunci când a

confirmat sentința primei instanțe prin

care

a fost respinsă cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă

circulație.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte împotriva deciziei nr. 309/A din 21 august 2007 a Curții de Apel

Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 februarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-02-19
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1079/2008
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului T.S., la liberă circulație, în Germania, pe
ÎCCJ 2007-09-17
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5755/2007
Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat, prin acțiunea înregistrată la data de 9 februarie 2007, restrângerea exercitării dreptu
ÎCCJ 2007-09-17
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5738/2007
Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 264 din 5 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Dire
ÎCCJ 2007-09-17
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5742/2007
Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în statele Uniunii Europene, pen
ÎCCJ 2008-02-19
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1076/2008
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 23 mai 2007, Direcția Generală de Pașapoarte, a solicitat instanței, în baza dispozițiilor art. 38, art. 39 și art.
Sursă