ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.02.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1076/2008

HOTĂRÂRE
19.02.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1076/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la 23 mai

2007, Direcția Generală de Pașapoarte, a solicitat instanței, în baza

dispozițiilor art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005 restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului

, returnat din Franța, la data de 3

mai 2007 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară,

aprobat prin H.G. nr. 278/1994.

Prin sentința nr. 1110 din 6 iunie

2007, Tribunalul Galați, secția civilă, a respins acțiunea cu motivarea că

returnarea pârâtei din Franța, nu reprezintă o împrejurare de natură a

justifica persistența unei ingerințe atât de semnificative în libertatea de

circulație a celei în cauză, această ingerință neputând fi privită ca necesară

într-o societate democratică și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea

ei.

În esență cu aceeași motivare,

Curtea de Apel Galați, secția a civilă, prin decizia nr. 310/A din 21 august

2007, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

În cauză a declarat recurs în termen

legal, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte care, fără a indica temeiul

pe care-și fundamentează calea extraordinară de atac, susține în esență că

soluția este greșită întrucât măsura dispusă prin art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005 se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art. 53

din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice,

având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România spre

statele europene prezintă interes atât pe plan intern cât și extern.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 4-6 din Directiva nr.

38 din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii

Europene, cetățenii acestei uniuni (prin urmare și cetățenii români, cu

începere de la 1 ianuarie 2007) au dreptul de a intra, de a rămâne timp de 3

luni și de a ieși de pe teritoriul altui stat membru, fără nici o condiționare

sau formalitate, alta decât aceea de a deține o carte de identitate sau un

pașaport.

În baza art. 27-33 din aceeași

Directivă, cetățenilor Uniunii Europene li se poate restricționa dreptul la

libera circulație și de rezidență pe teritoriul unui stat membru numai pentru

motive de ordine, securitate sau sănătate publică, de regulă în modalitățile

refuzului de a acorda dreptul de intrare sau a expulzării, aplicate de statul

afectat.

Aceste norme au fost transpuse, de

altfel, în legislația internă prin O.U.G. nr. 102/2005 prin libera circulație

pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale U.E. și Spațiului

Economic European.

Textul art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005, prin care se stipulează o modalitate suplimentară de restrângere a

dreptului la liberă circulație în cazul returnării unui cetățean român în

temeiul unui acord de readmisie, are un caracter discriminatoriu în raport cu

regimul de care beneficiază ceilalți cetățeni ai U.E. și se situează în afara

ipotezelor strict și limitativ prevăzute prin dispozițiile art. 27 din

Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004, devenită aplicabilă în baza art. 20 alin.

(2) din Constituție.

Cum legislația comunitară,

prioritară în speță, nu permite restricționarea dreptului discutat decât în

condițiile art. 27 din Directivă, excluzând rațiuni de ordin economic, de imagine

ori cu caracter preventiv și cum simpla neîndeplinire de către pârâtă a

formalităților privind intrarea ori șederea în Franța neînsoțită de alte probe

nu constituie, în sine, o conduită de natură să afecteze ordinea și securitatea

publică a acestui stat, soluția instanțelor, se justifică.

Așa fiind, recursul urmează a se

respinge.

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 310/A din 21 august 2007

a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie

2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-04-01
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2159/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 6 iunie 2007 Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat instanței, în baza dispozițiilor art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea
ÎCCJ 2008-02-19
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1075/2008
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de fată, constată următoarele: Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului P.M., la liberă circulație, în Franța, pent
ÎCCJ 2008-04-01
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2154/2008
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la 26 iulie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrânge
ÎCCJ 2007-09-18
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5803/2007
Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Galați reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat res
ÎCCJ 2008-05-13
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2922/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 16 martie 2007, Direcția Generală de Pașapoarte, a solicitat instanței, în baza dispozițiilor art. 38, art. 39 și art. 52 din L
Sursă