ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.02.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1079/2008

HOTĂRÂRE
19.02.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1079/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată

următoarele:

Reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului T.S., la

liberă circulație, în Germania, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

Prin

sentința civilă nr. 1111 din 6 iunie 2007, Tribunalul Galați a respins ca

nefondată cererea

formulată de Direcția Generală de Pașapoarte în contradictoriu

cu pârâtul T.S.

Apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins,

ca nefondat, prin decizia nr. 312/A din 21

august 2007, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Împotriva deciziei

curții de apel a declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul

Administrației și Internelor susținând, în esență, că

decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece, în temeiul

art. 38 și art. 39

din Legea nr. 248/2005,

acțiunea trebuia admisă așa cum a fost formulată.

Recursul declarat nu este

fondat.

Prin Legea nr. 248/2005

a fost reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în

străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație în

străinătate a cetățenilor români poate fi

dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu

privire la

următoarele categorii de persoane:

a)

cu

privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord

de

readmisie încheiat între România și acel stat;

b)

cu privire la persoana a cărei prezență

pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o

desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz,

relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

Rezultă, din

dispoziția legală enunțată, că instanța poate dispune

restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație numai în

condițiile și cu privire la persoanele amintite, în funcție de împrejurările de

fapt ale fiecărei pricini.

Aplicarea

prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin

coroborare cu

dispozițiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților

fundamentale și cu cele din Directiva

Parlamentului

și Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.

Potrivit

acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice țară,

inclusiv pe a sa, iar condițiile de restrângere a dreptului fundamental privind

libertatea de circulație se

referă la asigurarea securității naționale, menținerea

ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a

moralei, ori

pentru protejarea libertăților altora.

Pentru

aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera

circulație ori chiar de

expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este

necesar a fi respectat

principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul

individual al persoanei în cauză care trebuie să

reprezinte o amenințare reală,

actuală și

suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

Din

actele dosarului rezultă doar că pârâtul a fost returnat, la data de 4 mai

2007, din Germania, pentru ședere ilegală.

Nu

a fost depusă la dosar nici o dovadă că pârâtul prin activitatea pe care a

desfășurat-o sau urma să o desfășoare în

străinătate, ar fi adus atingere gravă

intereselor

României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul din

care

a fost returnată.

Nu s-a dovedit nici

că pârâtul, prin comportamentul individual, ar fi

reprezentat o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un

interes

fundamental al societății.

În raport cu înscrisurile existente în dosar, instanța de apel, a

aplicat corect

prevederile Legii nr. 248/2005 atunci când a confirmat sentința primei

instanțe prin

care a fost respinsă cererea de restrângere a exercitării dreptului la

liberă circulație.

ÎN

Respinge ca nefondat

recursul

declarat

de reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte împotriva deciziei nr. 312/A din 21

august 2007 a Curții de Apel Galați, s

ecția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-02-19
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1075/2008
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de fată, constată următoarele: Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului P.M., la liberă circulație, în Franța, pent
ÎCCJ 2007-09-17
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5738/2007
Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 264 din 5 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Dire
ÎCCJ 2007-11-01
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7291/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Direcția Generală de Pașapoarte a cerut la data de 30 noiembrie 2006 restrângerea exercitării pe timp de până la 3 ani de către B.C. a dreptului său la li
ÎCCJ 2007-12-13
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8457/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 317 din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Vrancea a fost respinsă acțiunea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte, prin care s
ÎCCJ 2007-09-20
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5886/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La 29 ianuarie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Galați să dispună restrângerea exercitării de către pârâtul N.C.D
Sursă