ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8457/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 317 din 17

aprilie 2007 a Tribunalului Vrancea a fost respinsă acțiunea formulată de

Direcția Generală de Pașapoarte, prin care s-a solicitat restrângerea dreptului

la liberă circulație al pârâtului T.C., pe teritoriul Germaniei, pe o perioadă

de până la trei ani, întrucât a fost returnat la 22 ianuarie 2007 în baza

convenției de readmisie încheiată între Ministerele de Interne ale Germaniei și

României.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

avut în vedere în esență prevederile dreptului comunitar, față de legile

interne și că în cauză nu subzistă motivele de ordine publică, siguranță

publică sau sănătate publică pentru a se putea restricționa dreptul la liberă

circulație și de ședere a cetățenilor din statele membre ale Uniunii Europene.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 244 din

19 iunie 2007 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

S-a apreciat că Legea nr. 248/2005

stabilește anumite îngrădiri în legătură cu exercitarea dreptului la liberă

circulație, în timp ce art. 27 din Directiva 2004/348/CE prevede că această

restrângere se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranță

publică sau sănătate publică. În speță, nu s-a făcut dovada că în adevăr

prezența pârâtului pe teritoriul statului din care a fost returnat, prezintă

pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică, astfel că în mod

corect a fost respinsă acțiunea.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta a declarat recursul de față, solicitând admiterea lui și modificarea

soluției, în sensul admiterii cererii, astfel cum a fost formulată.

Se susține în esență că în mod

greșit nu s-a făcut în cauză aplicarea prevederilor art. 38 lit. a) și art. 39

din Legea nr. 248/2005, considerându-se că acestea contravin reglementărilor

internaționale.

Această critică, a cărei dezvoltare

poate fi încadrată în situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

vizând interpretarea sau aplicarea greșită a legii este întemeiată, astfel că

recursul urmează a fi admis, în raport de cele ce urmează:

Este exact că începând cu data de 1

ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, cetățenii

români beneficiază de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul

statelor membre în condițiile prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului

European și a Consiliului, care are prioritate față de legislația internă și

tratatele de admisie anterioare.

Potrivit art. 6 alin. (1) și art. 27

din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul

unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nicio

formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive

de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată

necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte

principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita

persoanei în cauză.

Or, în declarația dată la returnare

(fila 4 dosar fond), pârâtul a recunoscut că a locuit fără forme legale în

Germania, timp de peste doi ani,

în care a muncit în construcții, fiind arestat la 17

noiembrie 2006 pentru muncă la negru.

Această conduită a pârâtului este

evident contrară ordinii publice și justifică aplicarea măsurii restrictive

prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precitată și art. 38 din Legea nr.

248/2005.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării

ambelor hotărâri și rejudecării pricinii.

Totodată, urmează ca în rejudecare

să fie admisă cererea reclamantei și, potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005 și criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) al Directivei 2004/38/CE,

să se limiteze exercitarea dreptului pârâtului la liberă circulație pe

teritoriul Germaniei pe timp de șase luni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de

Pașapoarte împotriva deciziei nr. 244/A din 19 iunie 2007, pronunțată de Curtea

de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia recurată, precum și

sentința nr. 317 din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Vrancea.

În rejudecare, admite cererea,

dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Germania pe

timp de 6 luni.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie

2007.