ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7743/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

La data de 10 noiembrie

2006, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Bihor să dispună

restrângerea exercitării de către pârâtul L.I. a dreptului la liberă circulație

în Germania pe o durată de până la 3 ani.

Motivând cererea, reclamanta

a susținut că pârâtul L.I. a fost returnat din Germania la data de 31 mai 2006

în baza acordului de readmisie dintre România și acest stat, fiind astfel

aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005,

potrivit cu care măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație

a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani.

Cererea astfel motivată a

fost respinsă prin sentința nr. 317/C/2007 din 13 martie 2007 pronunțată de

Tribunalul Bihor, secția civilă, iar apelul declarat de reclamantă a fost

respins prin decizia nr. 205/2007-A din 15 mai 2007 pronunțată de Curtea de

Apel Oradea, secția civilă mixtă, cu motivarea că simpla returnare a pârâtului

din Germania neînsoțită de alte probe, nu constituie în sine o conduită de

natură a afecta ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică.

Reclamanta a declarat

recurs, prin care, a solicitat casarea hotărârilor de mai sus și, pe fond,

admiterea cererii așa cum a fost formulată.

Dezvoltând critica de

nelegalitate, reclamanta a susținut că hotărârea atacată încalcă prevederile

art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, prin aceea că nu s-a

observat că returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie

temei suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la

liberă circulație.

A mai arătat că prevederile

legale invocate în susținerea recursului sunt în deplină concordanță cu cele

ale art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 alin. (4)

din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Recursul nu este fondat.

Dezvoltând critica de

nelegalitate reclamanta s-a limitat la a susține că hotărârea atacată încalcă

prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prin aceea că nu s-a

observat că returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie

temei suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la

liberă circulație în statele Uniunii Europene.

Asemenea susținere nu este

corectă prin ea însăși.

Astfel, art. 38 lit. a) din

Legea nr. 248/2005 prevede că „restrângerea exercitării dreptului la liberă

circulație a cetățenilor români poate fi dispusă”...”.

Posibilitatea, iar nu

obligativitatea stipulată prin legi obligă pe judecătorul sesizat, fără a

cenzura în vreun fel însăși măsura returnării, să stabilească faptele care au

determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu

aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel

comunitar și să examineze acele fapte și măsura cerută prin prisma raportului

de proporționalitate și apoi hotărând fie în sensul admiterii cererii dedusă

judecății lui, fie în sensul respingerii acesteia.

În concordanță cu considerentele

de mai sus au procedat instanțele în cauza de față, stabilind că pârâtul a fost

returnat din Germania, dar fapta a avut numai aparența de ilegalitate, în

realitate pârâtul se afla legal pe teritoriul Germaniei.

În consecință, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 205/A din 15

mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie

2007.