ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6340/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 17 noiembrie 2006,

Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Bihor să dispună

restrângerea exercitării de către pârâtul C.T. a dreptului la liberă circulație

în Belgia pe o durată de până la 3 ani.

Motivând cererea, reclamanta a

susținut că pârâtul C.T. a fost returnat din Belgia la data de 6 septembrie

2006 în baza acordului de readmisie dintre România și acest stat, fiind astfel

aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005,

potrivit cu care măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație

a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani.

Cererea astfel motivată a fost

respinsă prin sentința nr. 54 din 18 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul

Bihor, secția civilă, iar apelul declarat de reclamantă a fost respins prin

decizia nr. 107/2006/A din 17 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

secția civilă mixtă, cu motivarea că simpla returnare a pârâtului din Belgia

neînsoțită de alte probe, nu constituie în sine o conduită de natură a afecta

ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică.

Reclamanta a declarat recurs, prin

care, a solicitat casarea hotărârilor de mai sus și, pe fond, admiterea cererii

așa cum a fost formulată.

Dezvoltând critica de nelegalitate,

reclamanta a susținut că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a)

și art. 52 din Legea nr. 248/2005, prin aceea că nu s-a observat că returnarea

unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient și

necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație.

A mai arătat că prevederile legale

invocate în susținerea recursului sunt în deplină concordanță cu cele ale art.

29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 alin. (49 din

Protocolul nr. 4 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Recursul nu este fondat.

Dezvoltând critica de nelegalitate

reclamanta s-a limitat la a susține că hotărârea atacată încalcă prevederile

art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prin aceea că nu s-a observat că

returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei

suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la

liberă circulație în statele Uniunii Europene.

Asemenea susținere nu este corectă

prin ea însăși.

Astfel, art. 38 lit. a) din Legea

nr. 248/2005 prevede că „restrângerea exercitării dreptului la liberă

circulație a cetățenilor români poate fi dispusă ...”.

Posibilitatea, iar nu

obligativitatea stipulată prin legi obligă pe judecătorul sesizat, fără a

cenzura în vreun fel însăși măsura returnării, să stabilească faptele care au

determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu

aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel

comunitar și să examineze acele fapte și măsura cerută prin prisma raportului

de proporționalitate și apoi hotărând fie în sensul admiterii cererii dedusă

judecății lui, fie în sensul respingerii acesteia.

În concordanță cu considerentele de

mai sus au procedat instanțele în cauza de față, stabilind că pârâtul a fost

returnat din Belgia, dar fapta a avut numai aparența de ilegalitate, în

realitate pârâtul se afla legal pe teritoriul Belgiei.

În consecință, în termenul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr.

107/2006 A din 17 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția

civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2007.