ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5886/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La 29 ianuarie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Galați să dispună restrângerea exercitării de către pârâtul N.C.D. a dreptului la liberă circulație în Italia pe o perioadă de până la 3 ani. Motivând cererea, reclamanta a susținut că pârâtul a fost returnat din Italia la 13 decembrie 2006 în baza acordului de readmisie dintre România și acest stat, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, potrivit cu care măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani.

Cererea astfel motivată a fost respinsă prin sentința nr. 251 din 5 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă, iar apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia nr. 121 A din 12 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Pentru a decide astfel, curtea a reținut în esență, că în cauză nu sunt incidente motivele de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică pentru se restricționa de către statele membre ale Uniunii Europene, libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, prin care a solicitat casarea hotărârilor de mai sus și pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată.

Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta a susținut că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, prin aceea că nu s-a observat că returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient și necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație. S-a susținut că prevederile invocate sunt în deplină concordanță cu cele prevăzute în art. 20 din Constituție, art. 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Recursul nu este fondat. Așa cum rezultă din redarea conținutului deciziei atacate și a dezvoltării recursului criticile recurentului exced considerentelor care au determinat soluția adoptată de curte.

Astfel, în esență curtea de apel a făcut o analiză a dispozițiilor legale din dreptul intern comparativ cu dreptul comunitar în materie și a statuat că simpla returnare nu este suficientă prin ea însăși pentru a se lua măsura limitării exercitării dreptului la liberă circulație, în timp ce recurenta, după arătarea conținutului unor texte legale s-a limitat la a susține că faptul returnării constituie temei suficient pentru luarea măsurii. Asemenea susținere nu poate fi primită. Esențial pentru corecta aplicare a legii este a se stabili faptele care au determinat returnarea persoanei în baza acordului de readmisie și dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar precum și existența unui raport de proporționalitate între faptele săvârșite și măsura propusă.

Aceasta pentru că însuși textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 exclude simplul fapt al returnării ca unic și suficient temei pentru luarea măsurii prevăzută folosind sintagma „instanța poate...”. Posibilitatea legală prevăzută impune judecătorului să cerceteze cele mai sus arătate fără ca prin aceasta să cenzureze în vreun fel măsura returnării. Ca urmare, neexistând corelație între considerentele deciziei atacate și motivele de recurs, cel din urmă va fi respins ca nefondat potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 121/A din 12 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2007.