ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5886/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La 29 ianuarie 2007, reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Galați să dispună

restrângerea exercitării de către pârâtul N.C.D. a dreptului la liberă

circulație în Italia pe o perioadă de până la 3 ani.

Motivând cererea, reclamanta a

susținut că pârâtul a fost returnat din Italia la 13 decembrie 2006 în baza

acordului de readmisie dintre România și acest stat, fiind astfel aplicabile

dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, potrivit cu

care măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a

cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani.

Cererea astfel motivată a fost

respinsă prin sentința nr. 251 din 5 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul

Galați, secția civilă, iar apelul declarat de reclamantă a fost respins prin

decizia nr. 121 A din 12 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați,

secția civilă.

Pentru a decide astfel, curtea a

reținut în esență, că în cauză nu sunt incidente motivele de ordine publică,

siguranță publică sau sănătate publică pentru se restricționa de către statele

membre ale Uniunii Europene, libertatea de circulație și de ședere a

cetățenilor Uniunii.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, prin care a

solicitat casarea hotărârilor de mai sus și pe fond, admiterea cererii așa cum

a fost formulată.

Dezvoltând critica de nelegalitate,

reclamanta a susținut că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a)

și art. 52 din Legea nr. 248/2005, prin aceea că nu s-a observat că returnarea

unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient și

necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație.

S-a susținut că prevederile invocate

sunt în deplină concordanță cu cele prevăzute în art. 20 din Constituție, art.

13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 2 din Protocolul nr.

4 la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din redarea

conținutului deciziei atacate și a dezvoltării recursului criticile

recurentului exced considerentelor care au determinat soluția adoptată de

curte.

Astfel, în esență curtea de apel a

făcut o analiză a dispozițiilor legale din dreptul intern comparativ cu dreptul

comunitar în materie și a statuat că simpla returnare nu este suficientă prin

ea însăși pentru a se lua măsura limitării exercitării dreptului la liberă

circulație, în timp ce recurenta, după arătarea conținutului unor texte legale

s-a limitat la a susține că faptul returnării constituie temei suficient pentru

luarea măsurii.

Asemenea susținere nu poate fi

primită.

Esențial pentru corecta aplicare a

legii este a se stabili faptele care au determinat returnarea persoanei în baza

acordului de readmisie și dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile

restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar precum și

existența unui raport de proporționalitate între faptele săvârșite și măsura

propusă.

Aceasta pentru că însuși textul art.

38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 exclude simplul fapt al returnării ca unic și

suficient temei pentru luarea măsurii prevăzută folosind sintagma „instanța

poate...”.

Posibilitatea legală prevăzută

impune judecătorului să cerceteze cele mai sus arătate fără ca prin aceasta să

cenzureze în vreun fel măsura returnării.

Ca urmare, neexistând corelație

între considerentele deciziei atacate și motivele de recurs, cel din urmă va fi

respins ca nefondat potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 121/A din 12

aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 20 septembrie 2007.