ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7243/2007

Asupra

recursului de față, constată:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 19 martie 2007, reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte București a chemat în judecată pe pârâtul N.F., solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună

restrângerea dreptului

acestuia la libera circulație în Italia pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea

cererii, reclamanta a arătat că la data de 3 octombrie 2006, pârâtul a fost

returnat din Italia, în baza Acordului de readmisie încheiat între România și

această țară, ratificat prin Legea nr. 173/1997, așa încât, în baza

dispozițiilor art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005, modificată și

completată prin O.G. nr. 5/2006, se impune măsura restrângerii dreptului

pârâtului la libera circulație atât în Italia cât și în statele Uniunii

Europene.

Fiind astfel

învestit, Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 689 din 26 martie 2007, a

respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a hotărî

astfel instanța de fond a reținut, în esență, că față de conduita pârâtului nu

s-au reținut circumstanțe reale sau personale, care să determine luarea măsurii

de restrângere a dreptului la liberă circulație în Italia.

Soluția instanței de

fond a fost confirmată de Curtea de Apel Galați care, prin decizia civilă nr.

195/A din 10 mai 2007, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte

București, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Susține, în esență,

că hotărârea atacată a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 38 lit. a)

din Legea nr. 248/2005 din prevederile căruia rezultă că singura condiție

necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera

circulație în străinătate, este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un

stat cu care România are încheiat acord de readmisie. în această situație, în

cauză se impunea restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în

statul de unde a fost returnat pârâtul, respectiv Italia.

Recursul este nefondat.

Este de

observat că la data soluționării apelului România a devenit membră a Uniunii

Europene, astfel că

dispozițiile

art. 52 din Legea nr .248/2005, și-au încetat aplicabilitatea.

Pentru

circulația cetățenilor români în Uniunea Europeană sunt aplicabile dispozițiile

Tratatului de Instituire a Comunității Europene și în special, art. 12, art.

18, art. 40, art. 44 și art. 52, precum și Directiva 2004/38/CE a Parlamentului

European și a Consiliului.

În temeiul

dispozițiilor menționate, Cetățenia Uniunii conferă fiecărui cetățean al

Uniunii un drept fundamental și individual la liberă circulație și ședere pe

teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de

tratat și a măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia.

Conform art.

27 din Directiva 2004/38/CE, statele membre ale Uniunii pot restrânge

libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii, pentru motive de

ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, motive ce nu pot fi

invocate în scopuri economice. De asemenea, la pct. 2 teza a II-a al aceluiași

articol se prevede că, conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o

amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes

fundamental al societății.

Drept urmare, în mod

just instanța de apel a apreciat asupra conduitei pârâtului care nu se

încadrează în nici una din situațiile menționate pentru întrunirea condițiilor

de restrângere a libertăților de circulație fată de statul italian, pârâtul

nesăvârșind pe teritoriul acestui stat fapte reprobabile care să justifice

măsura solicitată de reclamantă.

De altfel, în

contextul noilor reglementări comunitare o dată cu aderarea României la Uniunea

Europeană la data de 1 ianuarie 2007, dispozițiile art. 38 din Legea nr.

248/2005 sunt aplicabile doar pentru statele care nu fac parte din Uniunea

Europeană.

Drept urmare,

în raport de considerentele expuse, recursul declarat în cauză se privește ca

nefondat și urmează a fi respins în consecință conform art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul Ministerul Administrației și

Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei civile nr. 195/A

din 10 mai 2007 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2007.