ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5738/2007

Deliberând asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 264 din 5

februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă, a fost admisă

acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte și a fost

dispusă înlocuirea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a

pașaportului, cu măsura restrângerii dreptului la liberă circulație al pârâtei

E.L., în Italia, până la data de 28 februarie 2007.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că pârâta a fost returnată din Italia, la data de 26

octombrie 2006, în baza acordului de readmisie pe care România îl are încheiat

cu această țară.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.

148/A din 24 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs reclamanta susținând, în esență că, decizia a fost dată cu

aplicarea greșită a legii, respectiv cu încălcarea prevederilor art. 38 și art.

39 din Legea nr. 248/2005, conform cărora se impunea admiterea acțiunii, astfel

cum a fost formulată.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Prin Legea nr. 248/2005 a fost

reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă

circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o

perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele

categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a

fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între

România și acel stat;

b) cu privire la persoana a cărei

prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar

urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după

caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

Rezultă, din dispoziția legală

enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la

liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în

funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.

Aplicarea prevederilor art. 38 din

Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2

din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului

Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.

Potrivit acestor reglementări, orice

persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile

de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se

referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice,

prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru

protejarea libertăților altora.

Pentru aplicarea unor măsuri de

restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare

dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să

respecte principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual

al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și

suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

Din actele dosarului rezultă doar că

pârâta a fost returnată, la data de 26 octombrie 2006, din Italia, pentru

ședere ilegală.

Nu a fost depusă la dosar nici o

dovadă că pârâta prin activitatea pe care a desfășurat-o sau urma să o

desfășoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau,

după caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost

returnată.

Nu s-a dovedit nici că pârâta, prin

comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală și

suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

În raport cu înscrisurile existente

în dosar, instanța de apel, a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005

atunci când a confirmat sentința primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 148 A din 24

aprilie 2007 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 17 septembrie 2007.