ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6345/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Direcția Generală de Pașapoarte a cerut la data de 13 februarie 2007

restrângerea exercitării pe timp de până la 3 ani de către pârâta S.B. a

dreptului său la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene, cu

motivarea că pârâta a fost returnată din Italia la data de 15 decembrie 2006 în

baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.

Instanța sesizată, Tribunalul

Vrancea, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 208 din 28 februarie

2007, prin care a admis cererea de mai sus și a dispus restrângerea pe timp de

2 luni a dreptului pârâtei la libera circulație în Italia.

Curtea de Apel Galați, secția

civilă, a pronunțat decizia civilă nr. 165 A din 26 aprilie 2007, prin care a

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și a schimbat

în tot sentința primei instanțe în sensul că a respins cererea formulată

împotriva pârâtei S.B. de către Direcția Generală de Pașapoarte.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a statuat că reclamanta nu a făcut dovada că în speță sunt întrunite

cerințele Directivei nr. 2004/38/CE.

Direcția Generală de Pașapoarte a

declarat recurs susținând în esență că returnarea unui cetățean român dintr-un

stat membru al Uniunii Europene în baza acordului de readmisie dintre România

și acel stat constituie temei suficient pentru restrângerea exercitării

dreptului la libera circulație în sensul reglementat prin art. 38 lit. a) din

Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în concordanță cu dispozițiile art. 25

din Constituție și cu art. 29 din declarația Universală a Drepturilor Omului.

Recursul astfel motivat în fapt corespunde cazului de casare prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu este fondat.

Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea

Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetățean

român la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene poate fi

dispusă în baza legislației naționale care o reglementează [art. 38 lit. a) din

Legea nr. 248/2005] numai în concordanță deplină cu legislația comunitară.

Or, potrivit art. 27 alin. (1) și (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din

29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene,

statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor

Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motiv de

ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, iar măsura restrângerii

nu poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză, care trebuie să

constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui

interes fundamental al societății.

Așadar, contrar susținerilor recurentei, simpla returnare a cetățeanului

român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, nu constituie temei suficient pentru

luarea măsurii prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Dimpotrivă, recurenta avea obligația rezultată din prevederile art. 1169

C. civ. și din prevederile mai sus arătatei norme comunitare de a face dovada

că măsura cerută este consecința unor fapte imputabile pârâtei, de natură să-i

califice conduita ca fiind o amenințare în sensul analizat al normei

comunitare.

Drept urmare, recursul va fi respins potrivit dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva

deciziei nr. 165 A din 26 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2007.