ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7287/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Direcția Generală de Pașapoarte a

cerut la data de 24 ianuarie 2007 restrângerea exercitării pe timp de până la 3

ani de către pârâtul Ș.G. a dreptului său la libera circulație în statele

membre ale Uniunii Europene, cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Anglia

la data de 19 septembrie 2006 în baza acordului de readmisie încheiat de

România cu această țară.

Instanța sesizată, Tribunalul

Maramureș, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 107 din 5 februarie

2007, prin care a admis cererea de mai sus și a dispus restrângerea pe timp de

2 luni a dreptului pârâtului la libera circulație în Anglia.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a pronunțat decizia

civilă nr. 126/A din 13 aprilie 2007, prin care a admis apelul declarat de

către pârâtul Ș.G. și a schimbat în tot sentința primei instanțe în sensul că a

respins cererea formulată împotriva pârâtului de către Direcția Generală de

Pașapoarte.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a statuat că reclamanta nu a făcut dovada că în speță sunt întrunite

cerințele Directivei nr. 2004/38/CE.

Direcția Generală de Pașapoarte a

declarat recurs susținând în esență că returnarea unui cetățean român dintr-un

stat membru al Uniunii Europene în baza acordului de readmisie dintre România

și acel stat constituie temei suficient pentru restrângerea exercitării

dreptului la libera circulație în sensul reglementat de art. 38 lit. a) din

Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în concordanță cu dispozițiile art. 25

din Constituția Românei și cu art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor

Omului.

Recursul astfel motivat în fapt

corespunde cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu

este fondat.

Ulterior datei de 1 ianuarie 2007,

data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a

exercitării dreptului unui cetățean român la libera circulație în statele

membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă în baza legislației naționale care

o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în concordanță

deplină cu legislația comunitară.

Or, potrivit art. 27 alin. (1) și

(2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European

și Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de

circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie,

indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau

sănătate publică, iar măsura restrângerii nu poate fi întemeiată decât pe

conduita persoanei în cauză, care trebuie să constituie o amenințare reală,

prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al

societății.

Așadar, contrar susținerilor

recurentei, simpla returnare a cetățeanului român dintr-un stat membru al

Uniunii Europene, nu constituie temei suficient pentru luarea măsurii prevăzută

de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Dimpotrivă, recurenta avea obligația

rezultată din prevederile art. 1169 C. civ. și din prevederile mai sus arătatei

norme comunitare de a face dovada că măsura cerută este consecința unor fapte

imputabile pârâtului, de natură să-i califice conduita ca fiind o amenințare în

sensul analizat al normei comunitare.

Drept urmare, recursul va fi respins

potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 126/A/2007

din 13 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă

și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 noiembrie 2007.