ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7287/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Direcția Generală de Pașapoarte a cerut la data de 24 ianuarie 2007 restrângerea exercitării pe timp de până la 3 ani de către pârâtul Ș.G. a dreptului său la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene, cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Anglia la data de 19 septembrie 2006 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară. Instanța sesizată, Tribunalul Maramureș, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 107 din 5 februarie 2007, prin care a admis cererea de mai sus și a dispus restrângerea pe timp de 2 luni a dreptului pârâtului la libera circulație în Anglia. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a pronunțat decizia civilă nr. 126/A din 13 aprilie 2007, prin care a admis apelul declarat de către pârâtul Ș.G.

și a schimbat în tot sentința primei instanțe în sensul că a respins cererea formulată împotriva pârâtului de către Direcția Generală de Pașapoarte. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a statuat că reclamanta nu a făcut dovada că în speță sunt întrunite cerințele Directivei nr. 2004/38/CE. Direcția Generală de Pașapoarte a declarat recurs susținând în esență că returnarea unui cetățean român dintr-un stat membru al Uniunii Europene în baza acordului de readmisie dintre România și acel stat constituie temei suficient pentru restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în sensul reglementat de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția Românei și cu art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Recursul astfel motivat în fapt corespunde cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu este fondat. Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetățean român la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă în baza legislației naționale care o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în concordanță deplină cu legislația comunitară.

Or, potrivit art. 27 alin. (1) și (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, iar măsura restrângerii nu poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză, care trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Așadar, contrar susținerilor recurentei, simpla returnare a cetățeanului român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, nu constituie temei suficient pentru luarea măsurii prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Dimpotrivă, recurenta avea obligația rezultată din prevederile art. 1169 C. civ. și din prevederile mai sus arătatei norme comunitare de a face dovada că măsura cerută este consecința unor fapte imputabile pârâtului, de natură să-i califice conduita ca fiind o amenințare în sensul analizat al normei comunitare. Drept urmare, recursul va fi respins potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 126/A/2007 din 13 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2007.