ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8456/2007

Asupra

recursului de față:

Direcția

Generală de Pașapoarte a cerut la data de 30 ianuarie 2007 restrângerea

exercitării pe timp de până la 3 ani de către C.L.S. a dreptului său la libera

circulație în statele membre ale Uniunii Europene, cu motivarea că pârâtul a fost

returnat din Spania la data de 23 noiembrie 2006 în baza acordului de readmisie

încheiat de România cu această țară.

Instanța

sesizată, Tribunalul Galați, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 254

din 5 februarie 2007, prin care a respins ca nefondată cererea de mai sus.

Apelul

declarat de către Direcția Generală de Pașapoarte a fost respins ca nefondat

prin decizia nr. 170 din 26 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

civilă.

În esență,

instanțele au reținut că Direcția Generală de Pașapoarte nu a făcut dovada că

pârâtul a săvârșit una din faptele care justifică limitarea dreptului, anume

încălcarea ordinii publice, securității publice sau sănătății publice ale

statului din care a fost returnat.

Direcția

Generală de Pașapoarte a declarat recurs solicitând casarea hotărârilor și pe

fond admiterea cererii sale.

Dezvoltând în

fapt recursul, Direcția Generală de Pașapoarte a susținut că autoritățile

române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și

temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci numai de

a lua act de această măsură, care constituie condiție suficientă pentru a se

dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație, așa cum este

reglementată prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în

concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția Românei.

Recursul astfel

motivat corespunde cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și nu este fondat.

Ulterior datei de 1

ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii

temporare a exercitării dreptului unui cetățean român la libera circulație în

statele membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă în baza legislației naționale

care o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în

concordanță deplină cu legislația comunitară.

Or, potrivit art. 27

alin. (1) și (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a

Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot

restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a

membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine

publică, siguranță publică sau sănătate publică, iar măsura restrângerii nu poate

fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză, care trebuie să constituie

o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes

fundamental al societății.

Așadar, contrar

susținerilor recurentei, simpla returnare a cetățeanului român dintr-un stat

membru al Uniunii Europene, nu constituie temei suficient pentru luarea măsurii

prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Dimpotrivă, recurenta

avea obligația rezultată din prevederile art. 1169 C. civ. și din prevederile mai

sus arătatei norme comunitare de a face dovada că măsura cerută este consecința

unor fapte imputabile pârâtului, de natură să-i califice conduita ca fiind o

amenințare în sensul normei comunitare.

Drept urmare,

recursul va fi respins potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală

de Pașapoarte, împotriva deciziei nr. 170 A din 26 aprilie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Galați, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 decembrie 2007.