ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6349/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Direcția Generală de Pașapoarte a cerut la data de 6 februarie 2007

restrângerea exercitării pe timp de până la 3 ani de către V.C.I. a dreptului

său la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene, cu motivarea

că pârâtul a fost returnat din Grecia la data de 10 decembrie 2006 în baza

acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.

Instanța sesizată, Tribunalul

Suceava, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 347 din 20 februarie

2007, prin care a respins ca nefondată cererea de mai sus.

Apelul declarat de către Direcția Generală de Pașapoarte a fost respins

ca nefondat prin decizia civilă nr. 116 din 3 aprilie 2007 pronunțată de Curtea

de Apel Suceava, secția civilă.

În esență, instanțele au reținut că Direcția Generală de Pașapoarte nu a

făcut dovada că pârâtul a săvârșit una din faptele care justifică limitarea

dreptului, anume încălcarea ordinii publice, securității publice sau sănătății

publice ale statului din care a fost returnat.

Direcția Generală de Pașapoarte a declarat recurs solicitând casarea

hotărârilor și pe fond admiterea cererii sale.

Dezvoltând în fapt recursul, Direcția Generală de Pașapoarte a susținut

că autoritățile române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra

legalității și temeiniciei actului de returnare săvârșit de autoritățile

străine, ci numai de a lua act de această măsură, care constituie condiție

suficientă pentru a se dispune restrângerea exercitării dreptului la libera

circulație, așa cum este reglementată prin art. 38 lit. a) din Legea nr.

248/2005, act normativ aflat în concordanță cu dispozițiile art. 25 din

Constituția României.

Recursul astfel motivat corespunde cazului de casare prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și nu este fondat.

Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea

Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetățean

român la libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene poate fi

dispusă în baza legislației naționale care o reglementează [art. 38 lit. a din

Legea nr. 248/2005] numai în concordanță deplină cu legislația comunitară.

Or, potrivit art. 27 alin. (1) și (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din

29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene,

statele membre pot restrânge libertatea de circulație și ședere a cetățenilor

Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive

de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, iar măsura

restrângerii nu poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză, care

trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la

adresa unui interes fundamental al societății.

Așadar, contrar susținerilor recurentei, simpla returnare a cetățeanului

român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, nu constituie temei suficient

pentru luarea măsurii prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Dimpotrivă, recurenta avea obligația rezultată din prevederile art. 1169

C. civ. și din prevederile mai sus arătatei norme comunitare de a face dovada

că măsura cerută este consecința unor fapte imputabile pârâtului de natură să-i

califice conduita ca fiind o amenințare în sensul analizat al normei

comunitare.

Drept urmare, recursul va fi respins potrivit dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva

deciziei nr. 116 din 3 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2007.