ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7338/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Direcția Generală de Pașapoarte a

cerut la data de 1 noiembrie 2006 restrângerea exercitării pe timp de până la 3

ani de către I.V.S. dreptului său la libera circulație în statele membre ale

Uniunii Europene, cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Franța data de 5

septembrie 2006 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această

țară.

Instanța sesizată, Tribunalul Bihor,

secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 57 din 18 ianuarie 2007, prin

care a respins ca nefondată cererea de mai sus.

Apelul declarat de către Direcția

Generală de Pașapoarte a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 138

din 24 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

În esență, instanțele au reținut că

Direcția Generală de Pașapoarte nu a făcut dovada că pârâtul a săvârșit una din

faptele care justifică limitarea dreptului, anume încălcarea ordinii publice,

securității publice sau sănătății publice ale statului din care a fost

returnat.

Direcția Generală de Pașapoarte a declarat

recurs solicitând casarea hotărârilor și pe fond admiterea cererii sale.

Dezvoltând în fapt recursul,

Direcția Generală de Pașapoarte a susținut că autoritățile române nu au

competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și temeiniciei

actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci numai de a lua act de

această măsură, care constituie condiție suficientă pentru a se dispune

restrângerea exercitării dreptului la libera circulație, așa cum este

reglementată prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în

concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția României.

Recursul astfel motivat corespunde

cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu este apreciat

ca fiind fondat.

Ulterior datei de 1 ianuarie 2007,

data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a

exercitării dreptului unui cetățean român la libera circulație în statele

membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă în baza legislației naționale care

o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în concordanță

deplină cu legislația comunitară.

Or, potrivit art. 27 alin. (1) și

(2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European

și Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de

circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie,

indiferent de cetățenie, pentru motiv de ordine publică, siguranță publică sau

sănătate publică, iar măsura restrângerii nu poate fi întemeiată decât pe

conduita persoanei în cauză, care trebuie să constituie o amenințare reală,

prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al

societății.

Pârâtul, prin conduita sa în Franța,

țară membră a Uniunii Europene, a încălcat ordinea publică deoarece deși avea o

interdicție de a intra pe teritoriul Franței a nesocotit-o și s-a întors în

această țară. Ultima returnare, ce face obiectul prezentei cauze, a fost

dispusă de o instanță de judecată. Pârâtul a fost returnat fiind însoțit de doi

agenți de securitate. Returnarea pârâtului confirmă că acesta a încălcat

ordinea și a statului membru al Uniunii și anume Franța.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se admite recursul reclamantei, vor fi casate

atât decizia instanței de apel cât și sentința instanței de fond. În rejudecare

se va admite cererea reclamantei și se va dispune limitarea dreptului la liberă

circulație al pârâtului pe timp de 6 luni pe teritoriul Franței, în temeiul

prevederilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 care, în speță, sunt în

concordanță cu norma comunitară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Ministerul

Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte

împotriva deciziei nr. 138 A din 24 aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea,

secția civilă mixtă.

Casează decizia recurată, precum și

sentința civilă nr. 57 din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Bihor și în

rejudecare admite cererea.

Dispune limitarea dreptului la liberă

circulație al pârâtului I.V.S. pe teritoriul Franței pe o perioadă de 6 luni.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie

2007.