ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5702/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de

23 mai 2011, sub nr. 4762/2/2011 reclamantul C.V.Gh. în contradictoriu cu

pârâtul Guvernul României a solicitat anularea Hotărârii de Guvern nr. 737 din

21 iulie 2010 privind „metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de

serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010”.

În motivarea

acțiunii, în esență, reclamantul a învederat că în temeiul art. 7 din Legea nr.

554/2004 republicată, a formulat plângere prealabilă înregistrată la Guvernul

României sub nr. 17/5052 din 25 martie 2011.

În susținerea

acțiunii, reclamantul a învederat că Hotărârea de Guvern nr. 737 din 21 iulie

2010, prin prevederile sale contradictorii și contrare însăși Legii nr.

119/2010 pentru a cărei punere în aplicare a fost emisă, încalcă principiul

neretroactivității legii civile în timp consacrat de art. 15 alin 2 din

Constituția României,

Prin întâmpinarea

formulată în cauză de către pârâtul Guvernul României s-a invocat excepția

lipsei de obiect, având în vedere că, potrivit prevederilor art. 4 din O.U.G.

nr. 59/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor, publicată în M. Of. al României nr. 457 din 30 iunie 2011

„pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă H.G.

nr. 737/2010”.

Prin Sentința nr.

1288 din 24 februarie 2012, Curtea de Apel București a respins acțiunea

formulată de reclamantul C.V.Gh. ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

Cu privire la

nelegalitatea H.G. nr. 737/2010, Curtea a constatat că acest act a fost abrogat

la data de 3 iulie 2011, prin art. 4 din O.U.G. nr. 59 din 29 iunie 2011.

Curtea a apreciat că

dreptul la pensie în sine nu este suprimat, ci este modificat implicit

cuantumul său.

Totodată s-a mai

reținut că “bunul” pensie nu poate avea un cuantum determinat pe toată durata

vieții pensionarului, ci va depinde de realitatea economică a statului din care

face parte, ca și salariile angajaților actuali sau ca pensiile celor

pensionați după adoptarea noilor măsuri.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul C.V.Gh.

În conformitate cu

prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea

nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac

exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada

achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302

1

alin. (2) C.

proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus

menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici

ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbrării - devin aplicabile

dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr.

32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de C.V.Gh. împotriva Sentinței nr. 1288 din 24 februarie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM