ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5702/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 23 mai 2011, sub nr. 4762/2/2011 reclamantul C.V.Gh. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României a solicitat anularea Hotărârii de Guvern nr. 737 din 21 iulie 2010 privind „metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010”.

În motivarea acțiunii, în esență, reclamantul a învederat că în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 republicată, a formulat plângere prealabilă înregistrată la Guvernul României sub nr. 17/5052 din 25 martie 2011. În susținerea acțiunii, reclamantul a învederat că Hotărârea de Guvern nr. 737 din 21 iulie 2010, prin prevederile sale contradictorii și contrare însăși Legii nr. 119/2010 pentru a cărei punere în aplicare a fost emisă, încalcă principiul neretroactivității legii civile în timp consacrat de art. 15 alin 2 din Constituția României, Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâtul Guvernul României s-a invocat excepția lipsei de obiect, având în vedere că, potrivit prevederilor art. 4 din O.U.G.

nr. 59/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of. al României nr. 457 din 30 iunie 2011 „pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă H.G. nr. 737/2010”. Prin Sentința nr. 1288 din 24 februarie 2012, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul C.V.Gh. ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele. Cu privire la nelegalitatea H.G. nr. 737/2010, Curtea a constatat că acest act a fost abrogat la data de 3 iulie 2011, prin art. 4 din O.U.G. nr. 59 din 29 iunie 2011. Curtea a apreciat că dreptul la pensie în sine nu este suprimat, ci este modificat implicit cuantumul său.

Totodată s-a mai reținut că “bunul” pensie nu poate avea un cuantum determinat pe toată durata vieții pensionarului, ci va depinde de realitatea economică a statului din care face parte, ca și salariile angajaților actuali sau ca pensiile celor pensionați după adoptarea noilor măsuri. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul C.V.Gh. În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc.

civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost citat cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de C.V.Gh. împotriva Sentinței nr. 1288 din 24 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2013. Procesat de GGC - LM