ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4006/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantele R.M., C.E. și A.F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea H.G. nr. 737 din 24 iulie 2010, privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. În motivare, au arătat că la data de 30 august 2010, în termen legal, reclamantele au demarat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând emitentului actului revocarea H.G. nr. 737 din 24 iulie 2010, iar prin decizia Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. 9917/2/2010 la data de 24 ianuarie 2010, s-a dispus suspendarea hotărârii atacate, până la soluționarea în fond a cauzei.

În fapt, prin actul normativ a cărui anulare se solicită, Guvernul a adoptat normele metodologice de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, pensii din care fac parte și cele ale reclamantelor. Apreciază reclamantele că măsura dispusă este, în mod evident, nelegală și de natură să le producă acestora grave prejudicii, între recalcularea pensiilor și reducerea acestora existând diferențe majore. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5450 din 28 septembrie 2011 a respins acțiunea reclamantelor ca fiind rămasă fără obiect. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în cursul procesului, așa cum rezultă din M. Of.

al României Partea I nr. 457/30.06.2011, prin dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 59/2011, a fost dispusă abrogarea expresă a H.G. nr. 737/2010. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs R.M. și A.F. Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat, a constatat faptul că acesta nu a fost motivat, situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 din C. proc. civ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) din C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302 1 din C. proc. civ., a constatat că recurentele nu și-au îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de lege. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) din C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările. Pentru aceste motive, Înalta Curte văzând dispozițiile art. 306 alin. (1) din C. proc.

civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea procedurală arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursurilor declarate de R.M. și de A.F. împotriva sentinței civile nr. 5450 din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2012.