ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4006/2012

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantele R.M., C.E. și A.F. au solicitat,

în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării, anularea H.G. nr. 737 din 24 iulie 2010, privind

metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la

art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor.

În

motivare, au arătat că la data de 30 august 2010, în termen legal, reclamantele

au demarat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004,

solicitând emitentului actului revocarea H.G. nr. 737 din 24 iulie 2010, iar

prin decizia Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. 9917/2/2010 la

data de 24 ianuarie 2010, s-a dispus suspendarea hotărârii atacate, până la

soluționarea în fond a cauzei.

În fapt,

prin actul normativ a cărui anulare se solicită, Guvernul a adoptat normele

metodologice de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c)

- h) din Legea nr. 119/2010, pensii din care fac parte și cele ale

reclamantelor.

Apreciază

reclamantele că măsura dispusă este, în mod evident, nelegală și de natură să

le producă acestora grave prejudicii, între recalcularea pensiilor și reducerea

acestora existând diferențe majore.

Curtea de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 5450 din

28

septembrie

2011 a

respins acțiunea reclamantelor ca fiind rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că în cursul procesului, așa cum rezultă din

M. Of. al României Partea I nr. 457/30.06.2011, prin dispozițiile art. 4 din O.U.G.

nr. 59/2011, a fost dispusă abrogarea expresă a H.G. nr. 737/2010.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs

R.M. și A.F.

Înalta Curte sesizată

cu soluționarea recursului declarat, a constatat faptul că acesta nu a fost motivat,

situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 din C.

proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 303 alin. (1) din C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul

pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă

recursul s-a făcut mai înainte.

Înalta Curte, verificând

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302

1

din C. proc. civ., a

constatat că recurentele nu și-au îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de

lege.

În conformitate cu dispozițiile

art. 129 alin. (1) din C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii,

să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația

să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite

de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor

art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Pentru aceste motive,

Înalta Curte văzând dispozițiile art. 306 alin. (1) din C. proc. civ., care dispun

că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea

procedurală arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursurilor

declarate de R.M. și de A.F. împotriva sentinței civile nr. 5450 din 28 septembrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2012.