ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3366/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin

sentința comercială nr. 792 din 15 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 17622/2002,

a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul

Municipiul București, prin Primar General, cu sediul social în București, în

contradictoriu cu pârâta SC P.M.F. SRL cu sediul social în București, în sensul

că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.432,99 dolari S.U.A.

în echivalent în lei la cursul B.N.R., la data plății, reprezentând penalități

de întârziere calculate pentru perioada mai 1994 – 30 iunie 2002. De asemenea

au fost respinse capetele de cerere privind rezilierea contractului de asociere

și evacuarea pârâtei din imobil, ca neîntemeiate.

În această cauză, instanța

de fond, prin încheierea din 9 mai 2003, la cererea pârâtei, a încuviințat

proba cu expertiza contabilă, iar prin încheierea din 13 iunie 2003 a stabilit

un onorariu provizoriu în cuantum de 4.000.000 lei în sarcina pârâtei.

Acest onorariu provizoriu a

fost achitat prin chitanța din 17 iunie 2003 iar prin încheierea de ședință din

19 septembrie 2003 a fost desemnat în cauză ca expert contabil expertul D.G.

Prin cererea depusă la data

de 19 ianuarie 2004 expertul D.G. a depus o cerere prin care a cerut majorarea

onorariului la suma de 52.527.000 lei, avându-se în vedere art. 23 alin. (1)

din O.G. nr. 2/2002, respectiv complexitatea lucrării, volumul de muncă depus

precum și gradul profesional ori științific al expertului.

De remarcat că onorariul de

expertiză majorat, așa cum s-a expus anterior, a fost integral achitat de

pârâtă.

Reclamanta a formulat

obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, iar prin cererea înregistrată la

data de 26 octombrie 2004 același expert a depus răspunsul la obiecțiuni și a

solicitat un nou onorariu, suplimentar, în sumă de 9.800.000 lei, conform

decontului de cheltuieli pe care l-a anexat.

Cererea expertului contabil

de majorare a onorariului, a fost respinsă conform încheierii de ședință din 9

noiembrie 2004, cu motivarea că expertul nu a răspuns la obiecțiuni astfel cum

au fost formulate de către reclamantă.

La data de 18 ianuarie 2005,

odată cu depunerea răspunsului la obiecțiuni, expertul D.G. a reiterat cererea

de majorare a onorariului de expert cu suma de 9.800.000 lei, iar instanța prin

încheierea de la data de 8 februarie 2005 a respins această cerere, având în

vedere că obiecțiunile au fost formulate ca urmare a faptului că expertul nu a

răspuns tuturor obiectivelor solicitate de instanță.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 51 din 3 februarie 2006 a disjuns apelul

declarat de expertul D.G. și ulterior prin decizia comercială nr. 574 din 3

noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a fost

constatat nul acest apel.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2759 din 21 septembrie 2007 a

admis recursul petentului D.G. împotriva deciziei nr. 574 din 3 noiembrie 2006

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care a casat-o

și a trimis cauza spre rejudecarea apelului.

După casarea cu trimitere,

rejudecând apelul, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin

decizia comercială nr. 92 din 20 februarie 2008 a respins ca nefondat apelul

expertului D.G. împotriva sentinței comerciale nr. 792 din 15 februarie 2005 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

În fundamentarea acestei

soluții s-a apreciat că în mod corect a fost respinsă cererea formulată de

expertul în cauză, avându-se în vedere dispozițiile art. 213 alin. (2) C. proc.

civ. S-a ținut cont de faptul că expertul nu a răspuns la toate obiectivele

admise de instanță pentru expertiza dispusă, expertiză pentru care s-a

solicitat și s-a plătit suma de 52.527.000 lei (rol).

Împotriva deciziei comerciale

nr. 92 din 20 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, și a încheierii de ședință din 8 februarie 2005 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs expertul D.G.,

care a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie aceste hotărâri

judecătorești, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,

admiterea recursului, în sensul admiterii majorării onorariului de expertiză

contabilă la cuantumul de 980 lei.

Intimata reclamantă a depus

întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în

cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca

nefondate recursurile îndreptate împotriva încheierii din 8 februarie 2005 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și a deciziei comerciale nr. 92

din 20 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că

expertul desemnat de instanța de fond pentru efectuarea unei expertize

contabile de specialitate a întocmit atât un raport de expertiză contabilă cât

și un răspuns la obiecțiunile formulate de reclamantul Municipiul București.

Din verificarea întregii

documentații existente apare cât se poate de evident că pârâta a achitat

integral costul fixat expertizei contabile, în cuantum de 52.527.000 lei.

Amplu documentat și bine

argumentat, instanțele judecătorești anterioare au stabilit, în esență, că nu

se impune majorarea onorariului de expertiză cu suma de 9.800.000 rol, pentru

răspunsul oferit la obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă, cu

motivarea că obiecțiunile formulate au fost generate de răspunsul incomplet la

obiectivele admise la expertiza contabilă dispusă inițial în cauză.

A fost dată eficiență

juridică dispozițiilor art. 213 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, la

cererea experților, ținându-se seama de lucrare, instanța le va putea mări

plata cuvenită prin încheiere executorie dată cu citarea părților.

Pentru aceste rațiuni

juridice, având în vedere corecta examinare referitoare la justificarea

cheltuielilor ocazionate de efectuarea expertizei contabile, inclusiv a

răspunsului la obiecțiuni, urmează a respinge ca nefondate recursurile

declarate de expertul D.G. împotriva încheierii din 8 februarie 2005 pronunțată

de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, și a deciziei comerciale nr.

92 din 20 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

nefiind îndeplinită nicio cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de D.G., împotriva încheierii de ședință din 8 februarie 2005 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și a deciziei comerciale nr. 92

din 20 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 12 noiembrie 2008.